Esti vre-odata pregatit?

Asta e intrebarea pe care mi-o adresam zilele trecute, respectiv acum doua zile, cand fi-miu s-a decis sa mai lase cativa dintisori sa iasa la suprafata. Ei, nici chiar „s-a decis” caci dintii astia au viata proprie. Vin cu alai mare, febra, dureri cumplite si agitatie la maxim. Zilele astea am fost abatuta de griji. N-am fost in stare sa ma adun si nici acum, cand scriu, nu stiu ce se intampla cu mine. Opt ore de somn in trei zile e mult pentru meseria de mama. M-am bucurat la maxim de aceste ore. Caci stiam ca asta va fi tot ce obtin. Apoi mancarea mi-a trecut prin gura fara sa realizez ca o mestec si apoi o inghit. Si iar ma intorc la putinul de care am avut parte. Chiar si la mancare. Dar s-a rezolvat masina de spalat si partial teava comuna de apa. 🙂

Asa ca de ce-mi fac griji?

Totul a inceput acum trei zile. Cand m-am trezit nadusita din cauza unui vis tare urat. Dimineata la 8, dupa 2 ore de somn. Pe baiatul meu il visasem rau, il gasisem intr-un mare noroi, plin de rani, pe tot corpul, abia respirand. Alaturi parea sa fie un cadavru, care, la un momend dat, s-a ridicat si-am realizat ca este bunicul meu. Mi-a spus ceva. Si m-am trezit. Va imaginati se speriata am fost! Ce putea sa fie asa rau ce urma sa se petreaca? Si, apropos, asta era un vis premonitoriu. Bunicul ma avertiza ca va fi ceva. Pana la urma n-a fost nasol, ci doar sperietura si senzatia aia de neasteptat. Da! Te simti neputincios cand realizezi ca nu poti fi niciodata pregatit. Cat de fireasca ar fi problema si oricat de simplu de rezolvat.

Prima zi de febra la baiat a fost cum a fost. Ceva regulat. O schema de rutina clar inscriptionata pe creier.

– Nurofen si Panadol, 4 ml din fiecare, alternat la 4h; la febra (de la 38.2); daca este subfebril(37.5-38.2) se da doar Nurofen, 3 ml, la 8 h;

– Dezbracat, ca sa nu se incinga;

– Pentru ca problema este de la dinti se mai freaca putin gingia cu un gel apecial, ca sa-i atenueze durerile; Gengigel, dar de curand am aflat de Bonjela, care nu se gaseste in farmacii; la cate farmacii gasesti pe un bulevard, imaginati-va, nici una n-are Bonjela; posibil pentru ca este foarte ieftina si eficienta;

– Se fac si comprese cu apa la temperatura camerei, pe frunte si pe piept; dar daca nu suporta se incearca la subtioara; eu insa nu ii fac asa ceva pentru ca mi se pare periculos; de ce? temperatura acelei comprese tre sa fie cu 2 grade mai jos decat temperatura corpului la copil. Asa ca mai bine lasam pe experti sa faca miracole cu compresel. Si o alta problema este tocmai volatilitatea scaderii de temperatura, adica nu tine mult minunea.

– Comprese cu otet; NU FACETI CU SPIRT, CACI POATE SA INTRE IN COMA; se inmoaie ciorapeii intr-un castronel cu 1/4 otet si 3/4 apa, apoi se pun in picioruse la copil 1 minut, se dau jos, se lasa talpa piciorului libera cateva minute; se repeta operatiunea asta de cateva ori pana scade temperatura;

– Nu se scoate copilul afara sub nici o forma cu temperatura ridicata peste 37.5;

– Trebuie sa bea foarte multe lichide: apa, lapte, ceai (desi cu ceaiul nu sunt de acord la febra);

– I se poate face baita insa temperatura din toata casa trebuie sa fie constanta;

Inainte de toate e necesar sa se verifice temperatura corpului la copil cand este sanatos; exista variatii de temperatura care depasesc pe cele normale (37.5); se poate ca, in conditii de agitatie la joaca, de supraincalzire de la haine, sa se ridice putin temeparatura, fara sa fie o problema; in fact nu este o problema atata timp cat este o treaba regulata; unii copii isi regleaza altfel gradele corpului; deci este esential sa se urmareasca aceasta poveste ca sa stii pe viitor ce este ingrijorator sau nu; Insa e bine sa fii precaut, chiar daca este o temperatura normala a corpului poate sa se confunde cu o stare reala de boala; foarte mare grija! in acest caz e bine sa faceti cateva teste de rutina;

Dar a doua zi febra s-a dus cat mai sus. La un 39.1. Dar e bine ca n-a fost 40. Deci ma bucur ca a fost doar atat. Insa atunci nu ma gandeam la 40, nici macar la 39, ci la o febra normala, daca poti sa-i zici asa. I freaked out! Adica nu eram pregatita pentru asa ceva. Otet nu aveam in casa. Doar cele doua antipiretice si gelul pentru dinti.

Ma gandeam la ce imi povestise un doctor la o camera de garda. Venisem la un control cu baiatul. Facuse febra…tot de la dinti. Acest doctor mi-a facut un briefing legat de starile febrile. Ideea era ca o temeperatura luata, la un anumit moment, nu poate sa fie cea reala, adica cea care te va ajuta sa realizezi ce antipiretic este util. Pentru ca febra creste pana la un punct. Nu poti sa stii sigur ca acel punct a fost atins decat daca se lasa copilul cateva minute sau jumatati de ora cu temperatura pentru a determina unde se opreste. Dar nici asa nu-i corect medical sa faci caci nu e bine sa stea cu febra prea mult timp. Asa ca ce faci? Risti. Ori ii dai un antipiretic slab ori unul tare.

Deci, azi noapte, pe la trei, tati fugea pe strazi sa caute, din nou, Bonjela si un puternic antipiretic. Dar a gasit Novocalmin. Bun, perfect. I-am dat un supozitor si temperatura a cedat. Slava domnului! Insa si eu. Au cedat nervii mei.

De dimineata am luat-o de la capat. Fara Novocalmin caci nu mai era necesar. Insa, nedormita, nemancata corespunzator si cu smiorcaiala lui bebe in cap incontinuu de cand s-a trezit (il dor dintii cumplit, saracutul!), simt ca- mi vine sa-mi iau lumea-n cap! Dar nu e vina lui bebe, desigur. Ma plimb cu el de dimineata pana seara ca sa-l linistesc.Ma joc cu el ca sa isi ia gandul de la durere. De aceea am lipsit p-aici si pe alte meleaguri. Defapt mai reusesc sa citesc dar n-am timp sa scriu. Sorry. (pentru fete) si (pentru baieti). :))

E doar o senzatie ca asta as vrea sa fac, adica sa ma duc de nebuna pe campii. Rezist caci nu sunt singura care a trecut prin aceste etape ale cresterii unui copil si starile aferente. O sa-mi treaca. Cel mai frustrant lucru este ca sunt singura. NU ma ajuta nimeni. Tare mi-ar placea sa vina toti aia la raport, care s-au inghesuit sa ma anunte ca ma ajuta atunci cand eram pe punctul sa nasc. Dupa nastere lucrurile s-au schimbat. Iar eu pot sa clachez in orice moment si nu conteaza pentru nimeni. De ce? Pentru ca n-am dat voie nimanui sa ma ajute, am tacut si am inghitit, caci toti se laudau ca au facut si au dres si eu tre sa fac la fel.  Dar cine ducea tot greul la timpul lor? Bunica, saraca! Ea crestea nepotii. Adica pe noi. Iar azi, daca stai acasa, esti nevoit, obligat, fortat, sa stai non-stop cu copilul, fara drept de apel. Pentru ca stai acasa. Nu muncesti. Pe bune?!

Si iata ca am ajuns sa-mi doresc si eu acel Punct de care vorbea Mihaela. Adica acel Punct care seamana cu un end la toate supararile si un inceput fresh, vreau o schimbare, in care sa am ajutor. Nu ma refer la altceva, Doamne fereste!

P.S.: Si, ca sa nu para articolul atat de trist, am presarat diverse gif-uri animate si iconite. :)) Va las ceva frumoas mai jos.