Fără categorie

Despre indemnizatie…


Zilele ce au trecut m-am framantat asupra unei probleme legata de indemnizatie. Cum toate lucrurile in tara asta se indreapta spre dezastru am traim sentimentul ca indemnizatia, care functioneaza pe legea procentului magic de 85%, poate sa se siteze pana la atingerea unei decizii de mare insemnatate pentru viitorul nostru. Pana la urma nu s-a sistat. Banii au intrat ca de obicei. Asa ca am purces la plata darilor. Imi tremura mana si acum la cate sume am sters din cont. Maine, daca legea noua se va aplica, nu stiu cum ne vom descurca. Reducerea cheltuielilor este o misiune imposibila. Hainele copilului trebuie spalate, mancarea costa si, de curand, am simtit ca bugetul nostru a scazut in fata preturilor, care cresc putin cate putin. Telefoanele se folosesc in conditiile in care, pentru o problema legata de sanatate, trebuie sa contactezi un doctor, o mama, o bunica. Apa iar este un accesoriu necesar. Ce-as putea sa reduc? Copilul creste si ai nevoie de haine noi. Samd.

Dar o noua intrebare ma trezeste la realitate. Daca legea se aplica si primim mai putin, caci in formula guvernamentala actuala nu m-ar surprinde neluarea noastra in seama, pe luna iunie primim alocatia si indemnizatia in formula actuala sau cea noua? Teoretic si practic trebuie sa luam tot 85%. Pentru ca am primit mai tarziu cu o luna indemnizatia astfel ca ramane o luna din urma nealocata. Cum este pana la urma?

Nu cedez nici eu un centimetru deciziei de a ramane indemnizatia la locul ei, procentata cu 85%. NU VREAU SA PRIMESC MAI PUTIN. Dar, repet, nu mai simt nici o briza de bun simt in cei alesi de …noi? Nu! Alesi de EI! Adica alesi prin frauda.

Incercati sa raspundeti sondajului de la ‘mnealui. M-a pus pe ganduri. De unde a pornit? Cine s-a hranit din cornul abundentei si l-a epuizat? Va ziceam intr-un post recent care este parerea mea. Si am votat exact cum am dezbatut in articol. Chiar sunt curioasa ce simtiti voi. Poate ne ajuta sa pricepem ce e de facut.

Fără categorie

Schimbare…


Am tot amanat sa va rog sa modificati numele blogului meu la blogroll-ul vostru.

Din https://alexandrescudaniela.wordpress.com in http://alexandrescudaniela.com. Deci va rog mult sa ma ajutati. Iata ca va dau si ping la toti ca sa ma vedeti. 😉

Va las si o dedicatie de duminca…multumesc frumos.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Fără categorie

Shopping list…pentru bebe si pentru noi, adultii (apropos de noile masuri de criza)


Nu e chiar o lista cu ceea ce cumpar eu, caci v-as plictisi insirand toate cate sunt utile pe langa cele absolut, indubitabil necesare, ci cu ceea ce este vital intr-o familie formata din trei oameni.

Nu stiu cum e la alte familii dar la noi astea s-au integrat perfect traiului nostru zilnic. Cum criza bate la usa intotdeauna se impun alte reguli, alte tabieturi, alte stafuri mai ieftine pentru a supravietui, defapt nu pentru a supravietui, ci pentru a avea demnitate.

De unde a pornit…

Dar sa incepem cu inceputul, care inceput se zice ca incepe de la revolutia din ’89. Pai de acolo mai stiti si voi cum stau lucrurile. Am fost guvernati de niste hrapareti, si-au insusit averi, si-au facut loc in buget tragand bani cu cate o suta de maini, ca, de, trebuia sa traiasca toata familia fiecarui ales din cornul abundentei. Dar acest corn s-a epuizat, masurile au inceput, putin cate putin, sa insemne strangerea curelei, nu pentru ei, ci pentru noi. Nu am fost eficienti destul asa ca am fost pedepsiti. Cand ne-am trezit sa ne facem dreptate ne-am gasit singuri urland asa ca am ales sa nu mai votam, astfel ca a iesit mereu cine trebuia. Si au iesit castigatori tocmai extensiile precedentilor alesi, care au lins la gelatina de pe os, caci aia mai ramasese. Acum osul nu mai are nici maduva de atata grija sa-l epuizeze in favoarea stomacului lor nesatul. Intre timp s-au itit din negura timpului fostii alesi sa strige cat ii tin curelele ca astia de sunt acum au fost incapabili sa gestioneze ce mai ramasese pe os. Astia sunt inteligenti. Astia sunt, pe bune! Au facut ce-a trebuit ca sa le fie bine si acum vin sa-i dea jos pe cei care si-au luat resturile pe ultima suta de metri. Nu se numeste tupeu ce fac? Dar tupeu e putin zis. Gasiti voi o sintagma sa-i descrie.  Dar asta nu-i disculpa pe incompetentii noi…adica ciocoii noi cum striga o femeie ieri loa meeting-ul de protest alo pensionarilor.

Ce mi se pare incredibil si pute a ipocrizie de departe: sa se ascunda toti lidarii dupa Boc. Toti l-au folosit pe Boc cum au vrut si l-au aruncat in fata ca sa scape de linsare sau macar sa fie aruncat pe rug Boc si sa dureze destul de mult arderea lui cat sa aiba ei timp sa-si stranga bagajele si sa stearga urmele asa-zisei crizei economice. Ca noi suntem destul de prosti cat sa punem bocul…pardon botul la toate kkturile. Ce pot sa-i reprosaez lui Boc e ca nu are tupeu, frate, tupeu si personalitate. Este marioneta perfecta. Este f bun pentru paravan al mizeriilor din spatele scenei politice.

Suntem comparati adesea cu cei din afara. Hai sa fim realisti! Cititi cam ce se intampla p-acolo, dati o cautare pe goagal si veti gasi atatea informatii cat sa aveti capacitatea viabila sa judecati singuri. Este uei far de ceea ce se petrece la noi.

Si-am ajuns acum sa ne gandim sa facem proteste in strada pentru drepturile nostre. Da. Facem dar la ce ajuta? Va garantez ca este „futilis” acum.

Shopping list-ul pentru copil…si pentru noi, adultii

Cheltuieli lunare…sumele le-am notat cu aproximatie (defapt n-am mai scris nimic la sume, le las in seala celor care vor sa stie cu sigurtanta ce si cum)si pot sa difere in functie si de magazinul de unde le achizitionezi. In general prefer sa dau o fuga la Metro, unde ies cu mult mai ieftin. Desigur ca aleg uneori ofertele care se refera la produsele pe care le folosesc.

Diverse

Pampersi = 2 pachete a cate 70 de bucati

Lapte = 6 bucati

Servetele umede

Fructe care nu lipsesc din meniul copilului:

– Banane

– Mere

– Grepfruit

– Portocale

– Lamai

Biscuiti populari

Branza dulce de vaci

Smantana

Legume:

– Morcovi

– Ceapa

– Ardei gras/capia

– Dovlecei

– Rosii

– Cartofi

Radacinoase:

– Leustean

– Patrunjel

– Marar

Carne de pui (se consuma trei gaini, o casoleta mare Metro de pulpe si 3 casolete mici de ficatei)

Apa plata Bucovina  (16 bidoane a cate 5 litri)

Oua

Ulei de porumb/masline

Zahar

Sare

Faina

Pesmet

Unt

Rosii decdojite/Bulion

Orez

Fidea

Spanac

Mazare

Fasole verde

Vaccinuri: i-am facut baiatului vaccinurile obligatorii pe cele platite inca de la inceput, plus cele suplimentare (le-am facut pe cele platite nu dintr-un moft ci pentru ca acestea contin mai multe radacini), respectiv:

La 2 luni …………………INFANRIX HEXA

La 3 luni…………………ROTARIX (PRIMA DOZA)

La 3 luni…………………PREVENAR ( PRIMA DOZA DIN PRIMA TRANSA)

La 4 luni…………………INFANRIX IPV-Hib

La 5 luni…………………ROTARIX ( A DOUA DOZA)

La 5 luni…………………PREVENAR (A DOUA DOZA DIN PRIMA TRANSA)

La 6 luni…………………INFANRIX HEXA

La 7 luni…………………PREVENAR (A TREIA DOZA DIN PRIMA TRANSA)

La 8 luni………………..PREVENAR (PRIMA DOZA DIN A DOUA TRANSA)

La 1 an…………………..PRORIX

La 13 luni……………….INFANRIX IPV-Hib

La 15 luni……………….PREVENAR (A PATRA DOZA DIN PRIMA TRANSA)

SAMD….ADICA MAI URMEAZA CATEVA

Medicamente si produse de igiena corporala de cand s-a nascut bebe:

Sanosan

Betisoare urechi

Spirt

Otet

Sab Simplex

Bepanthen

Tampoane sterile

Ser fiziologic

Calciu gluconic

Vigantol

Glicerina boraxata

Vitamina C

Aspirator mic special pentru aspirat in nasuc

Batista bebelusului

Aparat de aerosoli

Umidificator aer rece/ aer cald

Aparat salin

Ophtamesone

Efferalgan

Humex

Imonobaby

Augumentin (desi nu l-a luat niciodata)

Nurofen

Panadol

Novocalmin

Diclofenac

Smecta

Nazomer forte

Colargol

Zyrtec

Termometru

Flixotide

Fluimucil

Adrenalina

Eurespal

Sampon Johnsons

Pudra Johnsons

SAMD

Desigur ca am omis o multime de alte cheltuieli pe care le fac lunar, la fel importante. Acesta este minimul necesar pentru a trai decent. Odata, inainte sa raman insarciunata, obisnuiam sa servim cate o pizza pe luna. Acum avem obiceiul sa mancam o fripura o data la 2 luni. In rest gatesc carnea ca sa ajunga cateva zile nu sa o manca dintr-un singur fel de mancare.

N-am pomenit de biberoanele de la Avent, care m-au costat o avere, de produsele care mi-au fost de folos mie, personal, dupa ce am nascut. Si multe altele.

Cheltuielile cu casa:

INTRETINERE (pe timp de iarna se ajunge la 5-6 milioane)

CURENT ( odata la 3 luni se face o reglare si platin aprox 3 milioane)

TELEFON FIX (cheltuiala nici nu se simte pentru ca folosim abonamentul cu minute gratuite in aceeasi retea)

TELEFON MOBIL (nu se simte cheltuiala pentru ca folosim COSMOTE-ul mai mult, despre care stiti ce gratuitati are)

INTERNET (este ieftin)

TELEVIZIUNEA PRIN CABLU

IMPOZITELE LA CASA SI MASINA

ASIGURARE MASINA

ASIGURARE CASA (desi acest an n-am facut-o)

SAMD

NU AVEM CREDITE, SPRE NOROCUL NOSTRU.

ACUM CATEVA PRODUSE PE CARE LE FOLOSIM CU INDARJIRE DIN MOTIVE MEDICALE SAU PREFERENTIALE:

Sapun cu glicerina de la Sensiblu, Herbosophy (3.5 RON)

Sampon Head and Shoulders (sotul)

Sampon Gliss de la Schwartzkopf (eu)

Cif, pentru baie

Sano Fort Plus pentru aragaz

Manusi menajere (probleme cu o eczema)

Fairy pentru vase

Dero, detergent

Balsam

Folie aluminiu

Hartie de copt

Saci menajeri Fino

SAMD

Deci, daca pun pretul la fiecare, la ce suma pot sa ajung?

Cate trebuie sa elimin ca sa ma incadrez in cei 600 RON?

Da, mai exista si salariul sotului dar nu este suficient. El are chiar putin. Munceste dublu fata de sacalii din guvern si ia 10% din salariul lor. Asa cu induldgenta. E foarte putin, cumva dublul la ceea ce vor guvernantii nostri sa ne dea prin noua lege. Deci, in aceste conditii ce facem? Am ramas acasa pentru ca nu am alta alternativa. Daca ma duc la servici voi lua in plus cat sa dau unei bone sau unei crese pentru ca nu am pe cine altcineva sa ma bazez momentan din membrii familiei.

Ma opresc aici cu lista desi n-am terminat.

Si revin cu o alta lista cu masuri de criza. Ce reduceri facem? Ce taiem? Ca mai avem si planuri de plecare! Cu ce? Nu poti sa stai, nu poti sa pleci. Doar sa te intorci la servici mai devreme. Ce este nebunia asta? De ce nu ma pot bucura de aceasta vreme? De ce sunt pedepsita? Asta era singurul lucru pe care il mai consideram stabil.




















Fără categorie

Sunt suparata si trista…mi-am luat primul sut in fund, primul din cei 20 de ani care urmeaza


Cum sunt multi din tarisoara noastra.Si asa cum au patit toti.

Ieri ziceam ca jelesc Romania. O jelesc caci zilele ce urmeaza o sa fie zile de doliu national. Nu va fi revolutie dar vom muri ca niste caini din cauza nepriceperii unora si altora. Si daca ar fi doar nepricepere ar fi putin dar cand toti vor mai mult, sa stranga, sa pastreze aceeasi imagine, acelasi statut, te infrange definitiv orice incercare de a schimba ceva inainte sa te rapuna consecintele nepasarii.

Pentru pensionari situatia este cea mai dramatica. Pana si indemnizatia de 600 RON nu este atat de amara cat e viitorul acestor oameni. Ei nu mai au sansa sa lucreze nicaieri ca sa-si ridice veniturile, nu mai au sansa sa-si dreaga sanatate, nu mai au sansa sa isi plateasca datoriile la casa, nu mai au bani pentru mancare, nu mai au, nu mai dau, nu mai traiesc…Mi-e rusine ca traiesc in tara asta, MI-E RUSINE!!!!

Iar in ce priveste mugurii sau semintele acestei tari, viitorul si strasnicia echilibrului, de care are nevoie acest mic petec de pamant, acest punct pe harta lumii, Romania, TREBUIE sa fie udati, ingrijiti si sustinuti pana se transforma in fructe coapte, pana ajung ca niste flori de cules si de pus in geamul casei noastre. Copiii nostri au nevoie de noi, mame sau tatici, sa ajunga a fi parte integranta acestui sistem, NU ALTUIA. Vreti sa plecam cu acesti muguri pe plaiurile vecinilor? Daca da asta vom face.

Daca nu vreti sa traiti cu sentimentul ca n-ati facut destul semnati petitia, Cojocarii au inceput protestul impotriva noii legi, hai sa-i sustinem pentru ca ne sustinem pe noi. Vedem ce va fi. Poate ca Ilie Serbanescu avea dreptate cand zicea ca s-au pus pe masa deciziile unor procente sau valori fixe pentru ca, dupa o vreme in care oamenii se obisnuiesc cu groaza hotararilor luate de conducatorii nostri, se vor modifica deciziile initiale in unele mai bune, dar nu mai bune decat era inainte, ca lumea sa accepte mai usor toata schimbarea finala. Daca e asa poate ca se mai poate face ceva cu tara asta. Desi…am luat decizia de a pleca. ORICE VOR MAI INCERCA EI SA FACA NU MA FAC DECAT SA FIU MAI FERMA IN DECIZIA DE A PLECA DIN ROMANIA!

Pana ajung la punctul in care imi iau bagajele sa traversez granita in alte locuri astept cu rabdare…

Desi ma gandesc cu groaza la zilele din iarna in care vom sta la caldura lumanarii, daca ne-o vom permite si pe aceea. Ma cutremura ideea ca nu voi avea de unde sa platesc gigacaloria triplata la caldura, despre care pot sa zic ca si-asa o consum cu precautie, asa cum se zvoneste prin targ. Ma reazam de perete sa ma sustin caci lesin cand imi amintesc cat vom plati sa ne pastram nivelul de trai, ca vom fi nevoiti sa traim fara tot ce stiam a fi SUPRAVIETUIRE. DACA ACELEA DISPAR CUM POT SA NUMESC NOUL STIL DE VIATA?

As vrea sa zic ca va fi bine. Si voi zice ca va fi bine, cel putin pentru mine. PENTRU CA DE ACUM MA VOI GANDI DOAR SA-MI FIE BINE, ORIUNDE M-AS DUCE. Chiar daca pana azi eram prima care ma auncam in fata sa sustin Romania, sa sustin popularea ei de catre noi, nu parasirea ei, azi nu mai sunt la fel ca cea de ieri. Ziceam ca ne asteapta vremuri grele. Asta am vazut in visele mele. Visez rar si atunci cand se intampla stiu ca inseamna ceva. Orice ati spune voi tara asta va trece printr-o perioada foarte grea. Emigrarea m-a lovit in virtutea acestor evenimente pe care le-am vazut…a veni peste noi navalnic si strivindu-ne ca pe nistye gandaci.

Ca tot scriam de visele premonitorii mi-am amintit de Pavel Corut si de discutia pe care am avut-o cu o prietena. Acum cateva zile Corut spunea ceva, primul lucru cu care sunt de acord: sa-ti cumperi pamant, sa-ti faci o casuta si sa-ti mesteresti o gradina, din care sa traiesti binemersi. Da! Ce-ar fi sa facem asa? Oare reusim? Si maine, poimaine ce anume ne mai impun sa facem, ce ne mai iau ca sa ne lamurim ca suntem izgoniti din tara in care am trait si careia i-am daruit sudoarea noastra?

Dupa ce m-am aruncat intr-un taifun de idei pe care le-am scris aici, acum, ma retrag sa-mi ling ranile. Se pare ca indemnizatia va fi taiata, asa aud acum la stiri. Eu cred ca mai bine ii taie pe ei, nu la …oaie caci nu mai au de ce sa umble acolo, ca N-AU.

Semnati petitia.



Indemnizatia pentru cresterea copilului sa ramana 85% din salariu

6 Sambata (zi de calator sau conservator)

Emigrez, este o solutie?


M-a prins si pe mine febra emigrarii. Si, de data aceasta, in Canada. M-am uitat si-am rasfoit pe un site romanesc cateva chestii legate de aceasta plecare spre tarile „calde”. Ma uitam la poze si plangeam.

Ma gandeam numai la Stefan. Ce fac cu el? Il iau cu mine sau il las la parinti pana se aseaza lucrurile? Dar, nu, sa incep de la punctul de plecare si anume: sa plecam din Romania? Sa lasam parintii, prietenii (aia putini), rudele si sa ne caram draqului de aici? Mai avem ceva de care sa ne agatam in afara de oamenii dragi si cateva locuri unde ne refugiem cand simtim (in ultimul timp, din ce in ce mai des) ca ne prabusim, ca obosim de atata greutate ce ne apasa pe umeri?

Fără categorie

Na, ca a revenit negrul pe plantatie…


As fi venit mai devreme dar s-au intamplat prea multe si nu-s de neglijat.

Prima data mi s-a ridicat paru-n cap duminica cand fi-miu a facut febra. Si se ducea in sus. Da-i cu antitermice, da-i cu lugu-lugu da’ degeaba ca, primul soc a venit dupa-amiaza, cand arata termometrul 39.5. Am alertat toata familia. Astfel ca s-au apucat sa sune la salvare. Am mers cu masina salvarii pana la Grigorica, unde trei doctori dadeau in sus ca are viroza. La al treilea am inteles (desi stiam) ca tre sa il supraveghez trei zile cu febra si daca tot aia e, sa merg …la pediatrul meu. In sfarsit o sa detaliez mai incolo povestea ca acu mi-s franta. Treaba e ca s-a dus,  pe la noapte, spre 40.4 febra. A doua unda de soc pentru noi. Daca n-ai patit n-ai patit si esti ca tembelul. Noroc cu nasa ca a venit cu miraculoasa solutie: frectie cu spirt si aspirina. Adica se sparge, piseaza si introduce aspirina intr-o sticluta, ca forma si cantitate asemeni celei de nurofen, si adaugi spirtul. Apoi dai manual la sticla. Adica o amesteci aspirina pana se dizolva. Dar se incalzeste solutia inainte. Si da-i frectie la copil. Ceafa si fruntea foarte importante. Dupa o ora incepe sa scada. Febra desigur. Deci nu va panicati ca noi. Chiar scade. Apoi m-am confruntat cu o mare dilema. Diclofenacul (diclogestic), supozitor pe care il dai la peste 39, nu se administreaza odata cu nurofenul, ca e sirop sau supozitor. Aici am fost debusolata. Ca la Grigorica ma punea sa-i dau nurofen dupa patru ore de la diclofenac. Cum draq, Doamne iarta-ma?! O sa vedeti si voi, mamicilor ca nu va fi usor sa luati o decizie corecta. Remuscari si teama. Dar decizia e una.

Ieri, de bucurie ca si-a facut efectul frectia si s-a mai calmat febra si, am dedus, dupa cateva simptome, ca are enterocolita mi-am dat seama ca tre sa ma fac doctor…nu, defapt am facut niste clatite de atata bucurie. :))Dar din cele cu branzica si marar. O chestie care te devasteaza. Adica e de bine, chiar foarte bine. Uite si poze ca sa va fac pofta.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Si m-am apucat sa fac ce ziceam. Adica, ca sa rup misterul, sa-mi mut blogul pe un host. M-am lamurit ca tre sa mut domeniul si nu subdomeniul, astfel ca mi-am cumparat domeniu la WP (numai 15 usd pe an), dupa cum se si observa colo sus la link. Apoi da-i si cauta, desigur cu ajutorul lui felipe, baiatul ala ar vrea sa fumeze ceva, un host. Domainscan.ro. Ca mai aveam variante dar hai ca as fi vrut sa platesc cu sms. Asa ca da-i si pune produsele la cosul de cumparaturi si tzaca paca m-am facut cu un cpanel, cu care nu stiam ce sa fac. In final nu asta a fost aventura cea mai adevarata ci faptul ca am ajuns sa anulez plata la domainscan.ro, pentru ca domeniul cumparat ieri nu puteam sa-l transfer decat peste 60 de zile. Politica ISCNNPPLL, cum i-o zice. Asa ca m-a costat domeniul (15 usd) si 9 euro, sms-urile alea de le-am dat, ca daca nu anulam ma costa doar transferul si pachetul. Dar stiti cum e cu sms-ul? Trimiti doua pentru un singur raspuns, care contine codul. Ma rog, nu mai explic ca dureaza. In orice caz m-a costat greseala mea. Asta e! Nimic nu e gratis. Mai ales prostia. :)) Dar experienta conteaza. Va garantez ca nu stiati sa ziceti ce naiba trebuie sa fac sa evit nebunia asta. Caci am aflat intamplator ca nu pot sa fac transfer cautand un cod EPP, adica un cod de transfer, utilizat intotdeauna la blogurile cu extensia .com si altele, in afara de .org si nu mai stiu care. Sau uatever. In sfarsit am invatat o multime de treburi si, cea mai importanta, ca tre sa te distrezi chiar daca nu rezolvi nimic. Oricum pe niste bani nu prea iti arde. Dar s-a intamplat o singura data. Jur! 😀 Si am anulat ca cine stie ce naiba imi trece prin cap sa fac pana la urma.

In alta ordine de idei nu mai am nici o idee. Doar ca stau tot aici pe metereze. Sa scriu pentru mine. 😉 Oricum va multumesc celor care m-ati vizitat totusi zilele astea. Mi-ati scazut nivelul de serotonina. 😉

Fără categorie

Greu de comentat…


DIN CICLUL „DEPRESIA LA COTE INALTE…CE SA-I FACI DACA VINE SI NU MAI PLEACA?”

Nici nu stiu cum sa incep postul asta. Caci, oricum ar fi, e greu de comentat.

Dar am sa incep cumva.

Ca pun punct acestei manifestari blogosferice? Ca imi iau bagajele si plec? Stiu, va doare-n basca! Imi este greu totusi. Dar pentru voi e bine caci pana la urma veti avea un blogger in minus in acel nesimtit blogroll. Caci stiu ca voi disparea inainte sa se raceasca cadavrul. Nici nu stiu cati agreeaza sa aiba blogul ingramadit cu toate prostiile….

Sau sa zic ca nu mai scriu? Ca ma opresc acum pana nu-mi fac mai mult rau? Imi face rau sa stiu ca pun suflet, ca vreau sa ajut si care-mi este multumirea? Sunt greu de comentat!  Nu ar fi doar asta motivul. Nici nu este. E vorba de altceva, de altcineva…de tot ce m-a facut sa cred ca n-ai cu cine, domne….

M-am saturat sa fiu ca femeia lui Filip, care plange din orisice fleac. Caci asta e! O femeie plange din orice fleac. Chiar si uratenia asta de blog a devenit motiv de suparare. Un fleac! Vorba lui Mircea Badea.

As vrea sa fiu hepi dar azi nu pot. Probabil ca voi fi hepi cand voi termina cu aceasta desfasurare de evenimente din viata mea! Cele virtuale. N-am timp, nu mai am rabdare sa fiu pe faza si sa ma lovesc de pereti. Nu mai am intelepciunea de a ma face ca nu vad, de aface pe prostul. Timpul e scurt, timpul inseamna bani.

Sa fii cloun la curtea imparatului inseamna sa fii nebun sa accepti ca esti sclav ideilor altuia si nu ideilor tale…

As vrea sa vad cum o comentati p-asta! Despre depresia la cote inalte!

Over and out!

Fără categorie

Fii ochiul care nu se vede…


Prea usor judecam oamenii dupa aparente! Avem impresia ca le stim pe toate si standardele noastre au ajuns la limita, ca tot ce te inconjoara se raporteaza la limita atinsa. Ca poti sa enunti o ipoteza pe baza a ceea ce stii si ceea stii a ajuns la saturatie…ca mai mult de atat nu se poate invata, ca nimic nu te mai surprinde, ca totul e exact, la fix si de netagaduit cum crezi tu, cum vezi, cum simti, cum iti spune instinctul…

Am retinut ca-n viata orice poate sa fie altfel, daca ai pus mana pe adevarul celuilalt, teoria ta, ipoteza, la care ai ajuns prea usor, se clatina si chiar se naruie instant, fara cale de intoarcere. Nu e intotdeauna asa cum vezi prin ochelarii tai de ceara, cenusii sau fumurii de-atata praf in ochi si experiente incoronate de „esece”…

Am retinut ca poti sa pierzi un drum de intoarcere spre punctul de unde ai plecat pentru ca te incapatanezi sa crezi in viziunea ta, invaluita in cearsafuri de iluzii. Te crezi un imparat al adevarului absolut si strigi cu voce tare ca tu esti inteleptul negasit de atatea secole…

Am retinut ca ochii care nu se vad se uita. Dar cum? Caci ei sunt manevrati in directia gresita. Nu mai traim acele timpuri in care oamenii, inzestrati cu rabdare si curiozitati nemaipomenite, asteapta un semn, verifica orice inainte sa te scoata din suflet. Ignora semnele acum, ba chiar mai mult, te ignora pe tine, crezand ca astfel a rezolvat un alt motiv de oboseala crunta. Viteza este un atu, asa se zice, dar cate pierzi? Prea usor ne aruncam in decizii pripite doar doar …sa strangulam o alta pierdere de timp. Dar oare e o pierdere de timp?

Am retinut ca cei, care tac, nu stau mereu cu mainile in san. Si-am invatat ca va vorbi atunci cand lucrurile-s in final concrete. Tacerea nu inseamna ca te-a eliminat din prioritati, nu reprezinta o cale de a-ti raspunde negativ, ci doar ragaz sa puna lucrurile in lucru. De ce sa judeci daca nu stii ce-i dincolo de ceata de cuvinte? Stangace, cu stil, mai diplomat, mai pe intelesul tau…toate acele cuvinte vin dintr-un spectru de bunavointa. Si stie ce are de facut, cel pe care-l judeci. Si face totul sa te ajute.

Rabdarea ta ar putea fi o virtute si un castig enorm pe termen lung. Deci incearca sa nu ma judeci. Ci fii ochiul care nu se vede…

Fără categorie

Vine 1 Mai si timpul se topeste…


Vine intaiul mai muncitoresc, si ce? In timp ce voi va bucurati c-aveti motive sa va distrati eu ma simt, asa cum spunea frumos Claudiu (aka Black_Leviathan), claustrofobic in propriile-mi ganduri. Nu-mi da pace un gand…sigur mai multe …ma trag in gol, de unde visele mele vin navala noaptea sa ma tulbure mereu. Visez oameni cu care n-am vorbit niciodata, visez locuri pe care le-am uitat sau lucruri care nu as vrea sa se intample vreodata. Si cand ma ridic din pat m-apasa iar pe umeri un urias glob de sticla, rece si greu. Dar ma ridic. Si-mi amintesc c-as vrea sa nu mai vina ziua de azi. Iara si iara. As da orice sa fie iar ieri, sa nu vina azi caci simt ca maine ma va dobora dintr-o lovitura. Pe mine, pe voi, pe noi toti. Simt ca vine in goana un timp de deznadejde…de suferinta si o crunta tacere…ce-ai lua cu tine in fuga ta de maine? ce ai pastra sa-ti aminteasca de ieri? ce-ai arunca sa uiti de azi?

3 Miercuri (ziua copiilor) · 6 Sambata (zi de calator sau conservator) · Recomandari

Tabara medievala pentru copii de la Rucar-Bran (platoul Giuvala)


Daca aveti copii intre 5 si 16 ani, cea mai buna solutie ca sa-i scoti din orasul imbacsit de atata praf si noxe, este Tabara Medievala pentru copii, organizata de . Daca as avea baiatul mai maricel l-as trimite in tabara fara nici o grija. Daca intrati pe pagina oficiala a taberei medievale veti gasi activitatile acestei manifestari dedicate copiilor nostri. O sa le postez mai jos, pe langa cele cateva aspecte legate de organizare. Exista pe site si poze efectuate in tabara. Iar pe profilul de facebook la tabaramedievala se aduna mereu alte si alte fotografii. Bineinteles ca Medieval Praxis se ocupa si de alte evenimente organizate pentru copii.

Iata si mesajul domnului Laurentiu Constantin, General Manager Medieval Praxis:

Au inceput inscrierile pentru Tabara medievala pentru copii.
Un eveniment dedicat copiilor mai mici sau mai mari pentru care idealurile cavalerismului medieval nu au apus…
Pentru a ne pastra spiritul tanar, pentru a ne aminti de copilarie si de alte timpuri, cand existau idealuri inalte si eroi adevarati, pentru a oferi copiilor nostri o alternativa.
Pentru toate acestea am creat pe Facebook pagina Taberei Medievale pentru Copii.

Tabara este deschisa in perioada 13 iunie – 7 august 2010 si este destinata copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 16 ani.

Cu prietenie,

Laurentiu
http://www.facebook.com/tabaramedievala
http://www.tabara-medievala.ro

#

Cateva utile

Tabara se va desfăşura în şase serii de câte o săptămână după cum urmează:
I.   13.06 – 19.06
II.   20.06 – 26.06
III.  04.07 – 10.07
IV. 11.07 – 17.07
V. 25.07 – 31.07
VI.  01.08 – 07.08
Cost Costul taberei este de 1.400 Ron per copil si include transport, cazare, masa, instructori specializati pentru fiecare atelier, costume, materiale, diplome precum si asistenta para-medicala/ jandarmeria care vor asigura buna functionare a taberei.

Varsta In tabara sunt accepati copii intre 5 si 16 ani, fiind bine grupati pe categorii de varsta foarte apropiate.
Bagaj Copiii trebuie sa fie pregatiti cu haine de iarna suficiente pentru o saptamana la munte:

  • medicamentele pe care le iau în mod obişnuit, dacă este cazul
  • cizme şi ghete
  • încălţăminte de interior
  • pelerină de ploaie
  • şosete (cel puţin câte o pereche pentru fiecare zi)
  • un rucsac mic pentru excursii în care să poată încăpea cel puţin o pelerină de ploaie, o sticlă cu apă şi o gustare
  • adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie în care să fie menţionate: copilul este apt pentru a participa în tabără, şi menţiuni speciale (afecţiuni, tratamente, alergii specifice etc. – daca este cazul).

Telefoane mobile Dat fiind ca este vorba de o tabara medievala, organizatorii se straduiesc sa creeze si sa mentina o atmosfera specifica, lucru care ar fi ingreunat de zgomotul nepotrivit cu epoca al telefoanelor mobile. De aceea, va recomandam sa nu dati copiiilor in tabara telefoane mobile. Va puteti suna copiii la numarul de telefon al coordonatorului taberei, in fiecare zi, dimineata si seara.

#

Activităţi

Fiecare zi de tabara este o noua provocare pentru copii. Programul prevede atat activitati in aer liber, cat si de interior. Impartiti in echipe, copiii participa la ateliere, se intrec in turniruri medievale, construiesc cazemate din zapada si invata sa traiasca in spiritul si in valorile cavalerismului medieval. Ateliere

hh

Atelier de pictură şi heraldică medievală
mai multe informaţii…

Atelier de spada medievala
mai multe informaţii…

Atelier de tir cu arcul
mai multe informaţii…

Atelier de improvizaţie şi teatru medieval
mai multe informaţii

Atelier de realizare manuala a hartiei
mai multe informaţii…

Activităţi recreative

Excursii şi drumeţii
Aflată în apropierea platoului Giuvala, pensiunea oferă numeroase oportunităţi pentru excursii. Cele mai multe trasee sunt foarte accesibile, iar priveliştea este mirifică. Vom merge în drumeţii la Cheile Moieciului, Parcul Naţional Piatra Craiului, Peştera şi Cheile Dâmbovicioarei etc.

Serile în tabără
La ceas de seară, copiii se vor aduna în jurul unui povestitor cu har şi vor asculta istorisiri despre domni curajoşi şi drepţi din istoria ţării noastre, despre lupte date pe viaţă şi pe moarte între oştiri câtă frunză, câtă iarbă, despre prinţese şi cavaleri sau vor vor viziona filme cu specific istoric.

Ceremonia de investire
În ultima seară vom înălţa un foc de tabără în jurul căruia vom cânta şi vom dansa, vom spune glume şi ne vom bucura de timpul petrecut împreună. Costumaţi în cavaleri şi domniţe, copiii vor participa la ceremonia de investire a cavalerilor. În urma ceremoniei, proaspeţii cavaleri vor primi un nume de cavaler şi un blazon distinctiv, care să îi reprezinte în lumea cavalerilor.

Locatie (poze) – informatii gasiti pe site.

DISTRACTIE PLACUTA!

Fără categorie

Poze diverse – cum se insereaza un slideshow Picasa in WordPress


Ceea ce am realizat aici se numeste incorporarea unui slideshow Picasa intr-un articol wordpress. Dupa cum am vazut zilele trecute aceasta nu se face prea simplu asa ca am dat o cautare si am gasit solutia.  Totul a pornit de la faptul ca am putin spatiu de depozitate a fisierelor media pe wordpress, asa ca am incercat sa apelez la Picasa, unde am un pleigraund destul de  mare.

Iata cum puteti introduce un slideshow Picasa in WP.

Pasul 1: Downloadati si instalati Mozilla Firefox.

Pasul 2: Luati extensia Firefox de aici. Urmariti instructiunile din pagina, facand un drag and drop al logo-ului „Post to WordPress” in cadrul bookmark-urilor de la meniul de sus al Firefox.

Pasul 3: Mergeti la albumul Picasa, pe care vreti sa-l adaugati ca slideshow in articolul de blog, si dati click, in meniul din dreapta, la „Link to this Album”, apoi la „Embed Slideshow”.

Pasul 4: Seteaza slideshow-ul din fereastra care se deschide si copiaza codul din casuta galbena.

Pasul 5: Dati click pe extensia Firefox “Post to WordPress” din lista de bookmark-uri. Si va aparea o noua fereastra.

Pasul 6: Alaturati codul copiat in casuta din stanga, introduceti detaliile din WP, in partea dreapta si dati publicare. Daca nu vreti sa fie publicat imediat ci doar sa creati o ciorna apasati „Send to blog editor”.

Sursa aici.

FOARTE IMPORTANT! Sursa informatiei nu este recenta asa ca se elimina cativa pasi. Respectiv cel in care trebuie sa dai copiere codului. Se pare ca acesta se insereaza automat la „Post to wordpress”. Nu ramane decat sa introduceti datele din WP de logare. That’s it!

Photos by alexandrescu, Apr 17, 2009

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

more about „Poze diverse„, posted with vodpod
Fără categorie

La dentist…


Vremurile s-au schimbat, oameni buni. Sau miopia mea s-a agravat?

Saptamana trecuta, pe joi, ma sechestrasera la domiciliu durerile unei masele, care oricum ar fi trebuit sa aibe soarta dezertorului de multa vreme. Si, cum am crezut ca aia o sa astepte acolo pana m-oi decide eu sa ii dau drumu’ pe acoperis, iaca s-a decis ea sa ma alerteze ca imi arunca in aer gingia daca nu ma grabesc sa-i rup zabrelele. Se umflase de suparare si-mi dadea de pricinuit astfel ca programarea la stomatolog era urgenta nationala.

Asadar am sunat la un stomatolog de prin zona caci, ala de-l frecventez, gandeam eu, e prea departe ca sa-i fac o vizita pe scaunul terorii. Sun si fac programare. Explic grabit si precipitat ca am o extractie de masea si nu poate sa mai astepte. Durerile sunt teribile si ma zvarcolesec ca pestele pe uscat. La care domnisoara, de la capatul firului, imi reteaza exaltarea si sec ma anunta ca abia luni se poate sa ma primeasca un doctor.

Acest cabinet n-a fost intotdeauna coarda intai la vioara dar, pentru ceva de cateva minute de activitate bucala, parea la indemana. Am fost acolo cand eram insarcinata caci mi-era greu sa fac deplasari lungi. Si am regretat caci am scos din buzunar cat nu facea. Si atunci, ca si acum, m-a mirat un fapt: cum de sunt aglomerati cand preturile sar limita fictiunii iar acel lobby de asteptare este mai mereu gol? La doctora mea era plina sala de asteptare si avea timp de toata lumea. Faceai programare si te strecura oricum daca era ceva urgent.

Deci romanul are bani sa parcurga aceasta cavalcada a nesimtirii? Serviciile lasa de dorit de asemenea. Iar aici vreau sa aspectez un alt fapt: sa fie varsta frageda a prestatorului, respectiv a stomatologului de serviciu, motivul pentru care serviciile devin the reason to be upset? N-am avut intotdeauna prejudecati referitor la varsta. Insa, in acest caz, as putea sa zic ca are mare insemnatate.

Ca o paranteza, la Medlife exista un cabinet spatios special rezervat recoltarii de sange. Pe cand imi faceam, cu regularitate analizele pentru sarcina, am avut, la unul din multele vizite, surpriza, cumva amuzanta, de a intalni un domn, un englez neaos, care venise sa i se extraga riguros sangele in eprubeta pentru cateva analize. Omul vorbea pe limba lui materna si, cum asistentele nu prea intelegeau ce zice nenea, m-am oferit sa ajut la traducere. S-a asezat omu’ docil pe scaun si a asteptat sa-i vina asistenta. Si apare una micuta, firava si …underaged. Nu era minora, desigur, dar fata ei de copil angelic si trupul ei de silfida necoapta ii tradau o varsta mult prea mica pentru a fi luata in calcul la angajare. Doamne, cat am ras de englez cand incerca sa explice ca nu-i in regula ce se intampla, ca, oare serviciile romanesti sunt atat de sarace in personal ca au au ajuns sa angajeze minori ca sa faca treaba de om mare? Pustoaica, care vedeam eu, pricepea ce zice individul, s-a inrosit la fata brusc si si-a luat ustensilele hotarata s…i da-i lupta cu omu’, care nu se lasa convins sa isi lase venele in grija minorei. Pana la urma s-au linistit lucrurile caci prea multe alternative nu avea englezul. Operatiunea, spre fericirea tuturor, a decurs bine. Fata stia ce face.

Si, ca sa revin la ce ziceam, nu am avut prejudecati cam de pe atunci, de cand am avut placerea sa o cunosc pe „minora” de la Medlife. Dar ieri am revenit la vechea mea preconceptie. Varsta este un criteriu pentru a decide daca serviciile sunt de calitate?

La stomatologie fetitele astea pareau sa stie pe ce lume traiesc. Dar…nimic nu e ce pare a fi… first, m-au reprogramat la ora 1 jumate fara sa anunte, de la ora 1. Apoi individa, de ma studia in gura, imi punea intrebari, la care nu ai posibilitatea sa raspunzi cu „da” sau „nu”. Intrebarea venea si ea astepta cu pumnul infipt in gura mea, sa si raspund. Dadeam din mana si ea, nedumerita, intreaba in continuare: „Ce-ati spus? Ca nu inteleg!”. La cabinet fusesem odata ca niciodata, acu doia ani, cum ziceam si mai sus, la alta pustoaica. De atunci ma aveau in evidentele lor. Dar, cand am sosit, ma cautau de zor prin fise. Si desteapta care urma sa imi bage pumnul in gura, ma intreaba: „Mai stiti cum arata doctora la care ati fost aici?”. Eu derutata zic: „O chema…”. „Aha!” raspunde…

La ce as putea sa ma astept daca ma ia la control maine? Caci, intre timp tre sa iau antibiotic ca e grav, domne, e grav,  e infectie pe dedesubt si tre sa vedem la radiografia dentara ce si cum. De acord. Radiografie si antibiotice, caci, sincer, ma cam ingrijorasem cand am vazut ca umflatura se cam desumfla si …revine la normal gingia, de regula stiu ca nu-i semn bun. Infectia se imprastie pe undeva ca nu dispare asa in neant.

In fine ideea e ca maine e ziua cea mare si ma gandesc la cum va proceda: cica ma opereaza…waw. Nu e mai simplu sa o scoata? Doar atat. Nu e prima care mi-este eliminata din schema. A fost simplu si painless (ca aveam anestezic) iar doctorul, ca sa accentuez importanta varstei, era veteran stomatolog.

Fără categorie

Accident si pauza


Tocmai am avut un mic accident dupa care mintile mele trebuie sa se adune. Nu este ceva grav dar nici prea bine. O va spune doctorul la vizita. Asa ca voi face o mica pauza. Nu stiu daca dureaza o zi, doua…mai mult…cert este ca organismul meu are nevoie de odihna multa. Asa ca va las sa va bucurati sau, cum vreti,  de articolele pe care le-am tot scris zilele astea si n-ati reusit sa le parcurgeti. N-am uitat de leapsa de la ‘mealui si de la hobbitu…pregatite dar de data asta m-am chinuit sa-i nominalizez pe toti cei care vreau sa preia leapsa… Mai am cateva restante. Le voi face incet. Plus multe altele. Cand ma voi intoarce. Pana atunci…

Numai bine…

Fără categorie

Numele proprii se scriu cu majuscule…


Ma uitai si eu acu’ o luna la serialul de-a facut furori prin toata lumea. Desi, a avut o mare vizionare pe intreg mapamondul, parerile-s impartite.

Unii zic ca-i fain rau pentru ca-ti deschide mintea la nou, mai ales ca abordeaza un subiect tabu: sexul. Ca e primordial sa il urmaresti caci, uite, asa mai invata femeia moderna ce inseamna sa fii feminina si emancipata. Ca tot vorbeam despre emanciparea femeii mai devreme cu vreo doua, trei articole in urma. De unde vreau sa se traga concluzia ca filmul m-a ajutat cat de cat sa-mi formez o opinie despre ce trebuie sa stie o femeie legat de revolutia egalitatii vis-a-vis de barbat. Dar despre raspunsul meu, legat de aceasta tema, starnit de reactiile de la prima abordare, putin neslefuita si incompleta, a sa le postez intr-un alt articol.

Si alte pareri se arunca la a critica foarte abundent verbal si nejustificat, zic eu, acest film, pozitia, in care problema sexului s-a situat, are menirea sa deruteze si sa determine adolescentii la un comportament neadecvat. Si aici este un alt subiect de comentat  dar nu isi are locul aici caci ne-am lungi cu vorba si pierdem esentialul.

Si, ca sa scurtam suspansul, este vorba de Sex and the City.

In sfarsit vroiam sa discut despre o treaba, care m-am nemultumit intr-un oaresce fel. Genericul filmului, ca oricare altul, debuteaza cu prezentarea actorilor, mai intai, prin numele proprii. Nu prea reusesc sa deslusesc intelesul, daca exista, lipsei de majuscule la numele proprii in acest film. Caci stim cu totii ca numele proprii se scriu cu majuscule. La inceput de propozitie scrii cu majuscule. (din categoria nume proprii, ca sa se inteleaga) Tari, orase, etc, etc, merg pe varianta de majuscula. Aici insa, pac, dispare majuscula si sta sa ma orbeasca de-a dreptul litera mica de inceput de nume. De ce? Nu stiu si nici n-am cautat o explicatie acestei greseli intentionate (caci sigur e intentionata) insa mie imi sugereaza asezarea actorului la un nivel inferior parterului ca importanta. Datorita titlului? Datorita povestilor cu tenta vulgara? What? Sau poate, cum se practica mai nou, au vrut sa socheze! Sa atraga atentia asupra a ceva! Chiar daca starnea revolte era esential sa vina lumea sa se aseze sa-l vada… pana la capat.

Fără categorie

Uite asa deprinde omu’ obiceiuri proaste


De trei zile fi-miu s-a apucat asa, de ambat, sa traga greutate dupa el. S-a saturat sa-si duca greutatea proprie. E prea usor si simplu. Si ce era mai bun decat suportul de ziare. Din lemn masiv. Mai si cand s-o apucat el de o bucata nu i-a mai dat drumu’. Si s-a plimbat asa ca nebunu’ prin casa. Sa-l fi vazut cu trageau amandoi intr-o directie, fi-miu hais, suportul cea. Ca suportul era cat el de mare si-avea saracu’ chef sa stea in loc. Da’ fi-miu nu si nu. Si da-i si lupta sa faca muschi…Parca era Pacala cu usa-n spate. Mai ieri il luase, acelasi suport, sa-l duca pe spate ca prin fata il incurca. Apai il incurca domne la mers, ce vrei!?.:)))

Si uite-asa se invata omu’ de mic sa care-n spate. Eu zic sa nu va plangeti ca singuri v-o faceti. Deci nu te invata nimeni, nu te forteaza nimeni. Elementar, Watson.

Si cum ma uitam asa printre lacrimi de atat ras mi-am amintit un banc mai vechi.

Cica la un ospiciu un nebun se plimba prin curte tragand de zor o sfoara dupa el. La capat de sfoara un papuc. Doctorul il vede si-l intreaba, incercad sa-i intre in joc: „Asta- cainele Dstra?”. Nebunu’ contrariat raspunde: „Nu vezi, mah, ca-i un papuc?!” Si pleaca bombanind. Doctorul zapacit se uita la asistente si se grabeste sa-i faca iesirea. Cand iese nebunu pe poarta ospiciului incepe sa zica catre papuc: „Hai ca l-am pacalit pe doctor, Azorele!”.

Mai era unul foarte tare care suna cam asa:

Cica doia nebuni carau cu ei, prin desert, un butoi, respectiv o usa. Primul intreaba pe celalalt: „De ce cari mai butoiul ala mare?”. Al doilea raspunde: „Sa beau cand mi-o fi sete! Da’ ce faci tu cu usa aia-n spate?”. Primul zice: „Daca e cald deschid usa sa se faca curent!”

Stiati ca...

Ce este reiki?


Un articol minunat, scris de Gabriel Luca, despre Reiki. Va rog cititi. Foarte interesant si, daca sunteti interesati aveti, la sfarsitul articolului, cateva detalii de contact.
Am primit multe intrebari despre cine este reiki si ce vrea el 🙂 O sa incerc o scurtă explicație:

Reiki vine de la REI- Dumnezeu – si KI- energia universală.
Reiki este energia universală care vine de la Dumnezeu. Există un singur Dumnezeu si el inglobează intreg Universul. Pentru noi e imposibil sa il vedem pentru ca el nu este un personaj bătran si cu barbă, din moment ce cuprinde tot Universul. De ce nu il putem vedea pe Dumnezeu insă este un subiect distinct pe care o sa il tratez separat.

Dumnezeu este Universul si legile lui Dumnezeu sunt legile Universului.
A fi in legile lui Dumnezeu inseamnă sa respecti legile Universului.

Totul in jur este energie si informatie. Tot ce este viu in Univers are suflu divin – o energie universală care ține in viată tot ce e viu si care structurează materia. Este energia vitală si creatoare.

Da, energia structureaza materia. Si energia care structurează materia vine de la Dumnezeu. Gandul lui Dumnezeu creează energia care structurează materia in Univers. Fizica cuantică ne duce deja la această concluzie. A se vedea pe youtube
Amit Goswami, Quantum Physics & Consciousness
http://www.youtube.com/watch?v=s42mrdhKwRA

Noi suntem parte din Dumnezeu.
Prin noi circulă in permanență energia divină. Ea circulă printr-un sistem de chakre si meridiane energetice. Energia asta se cheamă in ortodoxie Duhul Sfânt, la japonezi ki, la chinezi chi, la indieni prana, lung la tibetani, pneuma la greci, ankh la egipteni, baraka la sufiti, ruach la ebraici, mana la polinezieni, fufaka in Amazon, wakan la indienii iakuta, etc. Toate culturile mentionează aceasta energie. Ea circulă prin tot universul. Vortexuri de energie străbat toate fiintele vii. Animalele si plantele sunt fratii si surorile noastre si impart cu noi energia universală.

Sistemele initiatice, asa cum este si Reiki te ajută să canalizezi această energie.
Operatorul care face acest lucru este gandul omului. Omul este parte din Dumnezeu si este făcut după chipul si asemănarea Lui. Deci este si el un mic Dumnezeu (Ce este sus este si Jos).

Asa cum Dumnezeu a creat Universul cu puterea gandului, tot asa putem si noi să creem energii cu gandurile noastre. De aceea in toate culturile există elemente comune care ne sfătuiesc să gandim frumos si armonios ca să influiențăm benefic viața noastră si a celor din jur. Inversul acestor ganduri stim cu totii ce poate aduce.

Reiki este un sistem care te ajută să gestionezi energiile tale si cele care te inconjoară.

Terapia reiki nu are contraindicatii. Terapeutul nu vine cu energie de la el, ci canalizeaza energia Universului către pacient prin palmele sale sau doar cu puterea gandului.
Nu doar Isus a facut asta, toți facem asta zi de zi, de cand lumea si pamantul. Dacă ne lovim punem mâna imediat ca să ne treacă (a se vedea si pupaturile parintilor ca să treacă buba) Daca vrem sa transferăm energie pozitiva ne gandim de bine la cineva, ne rugăm pentru el, aprindem o lumânare, trimitem lumină. Si functionează. Nu la toti la fel dar functionează.
Astfel, cel mai usor e sa faci rău si cel mai greu e sa faci bine.

Gandurile, vorbele si faptele noastre sunt cele care ne definesc.
Daca gresim cu gandurile noastre, cu vorbele sau faptele noastre, atunci energia care trece prin noi are blocaje si se transformă.
Fiecare tip de problema de sanatate are in spatele ei o explicatie spirituală. Problema spirituală generează o dereglare energetică inițial si mai apoi cea energetică produce o perturbare in plan fizic, material. Asa apare boala. SI ea dispare pe aceeasi cale.
Repari spiritul, care apoi modifică energiile, care la randul lor readuc echilibrul, inclusiv fizic.

Viața inseamnă echilibru, ordine si creatie. Opusul ei este haosul, dezordinea si distrugerea. Nu intru in detalii despre reprezentarea in religie a acestora 🙂

Terapia reiki ajuta la restabilirea fluxului corect al energiilor care ne străbat. Uneori terapia implică doar interventia terapeutului. Dar cel mai des implicarea pacientului este esentială. De ce? Pentru ca echilibrul creat temporar de catre terapeutul reiki prin tratament se rupe daca pacientul isi pastreaza gandurile, vorbele si comportamentul care au dus la ruperea echilibrului.
Deci pacientul trebuie sa isi schimbe comportamentul, felul in care vorbeste si felul in care gandeste ca să iși revină la echilibrul initial pe care il numim sănătate.

Reiki este miraculos in problemele de sanatate pe care medicina alopată sau naturistă nu le poate rezolva. De ce?
Pentru că este un sistem de tratament holistic, care tratează omul ca pe un intreg in echilibru. Medicina alopată e specializată si handicapată de propriile specializări din cauză că pierde din vedere intregul. Ea tratează de obicei doar simptomele nu si cauza acestora. Dacă de exemplu avem o problemă intestinală apar adeseori durerile de cap. Medicina alopată va trata durerea de cap cu pastile de cap preparate din chimicale. Medicina naturistă va face la fel doar că va folosi plante si substanțe naturale pentru indepartarea durerilor de cap. Reiki trateaza direct dezechilibrele energetice care au produs tulburarea intestinală si prin refacerea echilibrului problemele dispar. Si la intestine si la cap.
Cateva exemple notorii unde reiki face miracole față de medicina alopată sunt: atacurile de panică, migrenele, insomniile, depresiile.

Reiki rezolva de asemenea si problemele de magie, farmece, blesteme, sau alte forme de atac psi. Insă despre lumea nevazută si entitățile care o populeaza in alte episoade 🙂

Cum totii apreciem sănătatea si echilibrul. Din pacate multi dintre noi o facem doar după ce le pierdem. Si eu am pățit la fel la vremea mea.

Vă recomand cu drag reiki ca formă de terapie si de ascensiune spirituală. Pentru terapie sau inițieri mă puteti contacta pe email sau la telefon. lopez@lopez.ro;gabriel.luca@yahoo.com/0722 236 985

Sanatate!

Fără categorie

Cand esti prost esti foarte prost…


Pai cum sa nu te enervezi cand te trezesti, tu om cu pritzipii, ca ti s-a pus pata?! Pai si daca ti se pune pata apai asa raane pana nu te loveste trenul de trezire. Ca altfel n-ai nici o sansa sa scapi de pata. Dai in laturi p-aia si p-ailalta ca nu-ti place, ca nu-i de tine, ca asa si pe dincolo si te ia odata flama ca ti s-a pus pata pe ceva ce niciodata n-ai crezut ca vei face. Asa mi s-a pus mi mie pata sa fac o chestie. Si m-a lovit cand stateam eu asa cu obrazu’ lipit de fereastra si admiram la bulevar’ cum trec masinutele alea mici. Da, asa am realizat ca faceam ceva ce nici prin cap si prin alte locuri nu m-a traznit sa fac. Si ce fac? Daca mi s-a pus pata ce fac?

Fără categorie

Femeia este un obiect second-hand?


Ca sa fac o paranteza. Femeia a fost lasata cu darul de a da nastere unor vieti. Barbatul, cand s-a vazut asa neputincios in fata acestei minuni, s-a trezit sa-si aroge si el cateva merite. Insa, din lipsa mare de inspiratie, a inventat razboiul, bataia, lupta, razmerita…ca sa ia aceeasi viata. Meritul, zicea el, era pamantul. Pentru pamant s-a luptat el. Sa aiba cat mai mult pamant si sclavi. Sa aiba cat mai mult, sa fie ograda cat mai mare. Insa si sacrificiul pe masura. Un sacrificu pe care barbatul l-a perceput altfel, n-a simtit conexiunea cu o fiinta crescuta si protejata in corpul lui, n-a simtit cum privirea ta se inmoaie simtind fiinta aia fragila si neajutorata in brate, n-a simtit cum e sa mori de atatea ori cand s-a intamplat ceva cu fiinta aceea mica si firava.Pentru ca barbatul nu intelege ce misiune are femeia, nu intelege ce legatura exista intre mama si fiinta nascuta din carnea ei. Nu simte cum simte ea pentru fiinta ce i-a dat, nu doar dreptul la viata, ci totul pentru a fi OM.

Pai misogin o fost, de la inceput, cel care a creat litera Bibliei. O zis ca nu a fost creata femeia ci intai si intai barbatul. Dar femeia n-a fost zamislita prin acelasi sistem original de utilizare a lutului, s-a materializat din coasta unui barbat. Mi-am dat seama ca femeia este un obiect second-hand. De la inceput s-a pus accent pe treaba asta. Si nu o femeie a gandit asa ci un barbat. Ca dupa ce a gandit sa si scrie. Vesnica angoasa a femeii, ca este pusa pe locul doi, ca este si trebuie sa fie mai in urma barbatului, s-a nascut din aceste idei, batute in cui.

Ea nu are drepturi, ea are obligatii. Ba, mai mult, ea trebuie sa sufere, sa ia asupra sa pacatele restului de neciopliti, care se numesc barbati si nu numai. Din punctul de vedere al genului masculin ea plateste pentru pacatele ei originare. Ea este crucificata pentru ca asa este legea „firii”, asa cum a lasat Dumnezeu, asa cum a lasat Allah si toate formele de chipuri supraomenesti, inchipuite a fi entitatea superioara care ne-a adus la viata. Un exemplu clar ca sa explic starea de fapt a femeii in societate si scopul pentru care s-a zamislit este nasterea. Aceasta, in sine, o poti considera un proces de catharsis. Femeia trebuie sa se spele de spurcaciune, de noroiul uman cu care s-a procopsit dupa ce a „muscat din mar”, de marele ei pacat ereditar, prin fenomenul natural de „ejectare” a unei fiinte pure, astfel realizandu-se intr-un final purificarea ei.

Printre babutele intelepte, adesea, auzeam, inainte sa nasc, ca e fenomenal sa iti chinui trupul si sufletul de jale, sa te zvarcolesti si sa nasti natural caci corpul femeii se regeneraza.

N-am realizat nici pana azi cum de femeii i s-a dat aceasta misiune pe pamant. De ce n-a avut si barbatul aceeasi misiune? Ce misiune importanta are barbatul de a devenit asa de important inaintea femeii? De ce ne raportam intreaga noastra fiinta la ei? Doar pentru ca a fost creat primul? Si intreb: asa sa fie oare?! Eu trag concluzia ca raportul acesta de forte intre barbat si femeie s-a intors din momentul in care Biblia a devenit o istorie importanta si singura carte pe care trebuie s-o incuviintam fara sa ne intrebam.

Si daca trupul femeii este asa plin de pacat si starneste ispite, caci pentru asta cred barbatii ca a fost faurit asa maestru, trebuie sa ne „spalam” trupul de pacate? Dar e pacatul femeii daca asta este mostenirea ei, sa-mi fie cu iertare? Ca nu inteleg! Chiar trebuie sa ispaseasca toate pacatele? Care pacate? Ca este, cum gasim in aceeasi litera clerica, mana care te otraveste? De ce n-ar fi putut sa fiet invers? Dar daca e doar o masura de a acoperi, aceasta Biblie, adevarul adevarat?! Oare nu s-a prins nimeni?

Nu am inteles treaba asta si nu o voi intelege. Caci coasta aia protejeaza plamanii, care plamani, impreuna cu inima, sustin toata structura si sistemul de functionare a intregului mecanism uman. Deci s-a smuls o gratie care proteja misterioasa inima si a folosit-o pentru a da nastere unei fiinte, care a fost si va fi un demon ingeresc. Femeia este ca un mar copt pe dinafara si stricat pe dinauntru. Asta e „calitatea” misoginismului. Uraste fiinta asta atat de gingasa, atat de sensibila si totusi atat de puternica sa duca si sa ispaseasca pacate care nu sunt doar ale ei. Insa intr-un tarziua aceasta si-a trezit simturile pentrua le folosi sa se apere si sa lupte. Si ce au crezut barbatii ca inseamna revolta ei? Femeia s-a luptat pentru a urzi in continuare impotriva barbatilor, pentru a tese panze imaginare. Desi ea este un om simplu, la fel de firav si doreste sa i se recunoasca meritele, care-si merita scaunul liber in autobuz, care-si merita locul intr-un post de director, care-si merita o viata de liniste si relaxare sufleteasca, care-si merita dreptul la viata de barbat misogin. De ce nu?

Dar Biblia ramane o sursa de inspiratie si de aparare pentru barbati. De acolo isi culeg barbatii citatele celebre ca sa le dea peste nas muierilor obraznice. Chiar daca nu isi dau seama cuvintele pe care le folosesc din Biblie s-au transformat intr-un automatism, au intrat in sistem si nu mai ies nici cu paru’.

Cum indraznesc ele sa fluiere …la vant, caci fluiera degeaba, dar deranjeaza pana una alta? Cum au macar tupeul sa se foloseasca de tertiputi feminine, cum ar fi atelarea nurilor, ca sa isi ia ce le apartine? Pentru ca altfel n-ar fi considerate decat un altul care respira aerul degeaba. Femeia s-a revoltat la inceput dar, pe parcurs, a inteles care- i click-ul necesar pentru a face sa mearga treaba ca unsa. Cum de mai respira acelasi aer cu barbatii? Va spun de ce! Pentru ca MERITA tot respectul barbatilor, nu batjocura, nu ura, nu invidie! MERITA absolut orice pentru umilintele si nesimtirea cu care sunt tratate!

Ca sa fac o paranteza. Femeia a fost lasata cu darul de a da nastere unor vieti. Barbatul, cand s-a vazut asa neputincios in fata acestei minuni, s-a trezit sa-si aroge si el cateva merite. Insa, din lipsa mare de inspiratie, a inventat razboiul, bataia, lupta, razmerita…ca sa ia aceeasi viata. Meritul, zicea el, era pamantul. Pentru pamant s-a luptat el. Sa aiba cat mai mult pamant si sclavi. Sa aiba cat mai mult, sa fie ograda cat mai mare. Insa si sacrificiul pe masura. Un sacrificu pe care barbatul l-a perceput altfel, n-a simtit conexiunea cu o fiinta crescuta si protejata in corpul lui, n-a simtit cum privirea ta se inmoaie simtind fiinta aia fragila si neajutorata in brate, n-a simtit cum e sa tresari si sa mori de atatea ori…Pentru ca barbatul nu intelege ce misiune are femeia, nu intelege ce legatura exista intre mama si fiinta nascuta din carnea ei. Nu simte cum simte ea pentru fiinta ce i-a dat, nu doar dreptul la viata, ci totul pentru a fi OM.

Cum au ajuns femeile sa se lupte pentru o cauza ca cea a emanciparii feminismului si au ajuns in groapa in care sunt? Tot din cauza lor. Ele simt nevoia sa se unduiasca dupa dragoste, sunt ca matele si nu se lasa pana nu te cuceresc. Pentru ca se lupta atat este din pricina ca, in lumea barbatilor in care traiesc, ele trebuie sa se adapteze permanent, sa descopere noi metode de a absorbi pur si simplu toata atentia pe care o MERITA! Se prefac atente la preocuparile barbatului, se prefac ca au orgasme multiple, se prefac ca te inteleg, se prefac ca te adora, se prefac ca gatesc, se prefac ca stiu mai multe decat crezi. Desi chiar nu este tocmai ipocrizie caci inteleg mai bine lumea in care traiesc decat barbatii. Si totul pentru a se masura la fel in patul lui Procust cu voi barbatii. Vor sa fie pe aceeasi inaltine create, chit ca sunt ciopartite, chit ca sunt „alungite” pana la refuz. Se modeleaza pentru gustul vostru, al barbatilor. Si nu este usor. De aceea, dupa ce sunt masurate, pana nu le mai recunosti, femeile devin monstri. Incearca sa isi castige dreptul ei de a MERITA!  De ce nu sunt lasate sa-si ia ce este al lor? De ce aceasta lupta permanenta?

De ce sunt alungate iar si iar? Bicuite cu vorbe grele?

In pofida ipocriziei (doar o sfortare a lor ca sa impresioneze), persuasiunii pana la a atinge ipoteza machiavelica (scopul scuza mijloacele), ele sunt inca fragile pe dinauntru si sufera mai tare decat orice fiinta vie. Femeile imbatranesc mai repede decat barbatii. Acele riduri de pe chipul lor, pe langa care inca mai zac lacrimi ca cerneala simpatica, le-au dat o forma a fetei departe de ce era odata. Frumusetea lor s-a transformat intr-o distinctie, pe fata ii sunt sculptate starile sufletesti si zambetul calin al inimii. Tabloul lor este crancen de urat daca il privesti din ochii unui barbat. Dar asta pentru ca el este prea limitat la a avea femei misto cu toate cele in dotare in maxima forma, cu fata fara nici o mica dara de ceva, inexpresive, atat fizic cat si sufleteste .

Dar blandetea si caldura si tot ce cara atata drum sufletul lor nu le pot sfasia niciunul. Sunt ca niste flori care asteapta sa vina …toooate anotimpurile sa le zdrobeasca de-atatea ori…. Dar ele nu se clintesc o clipa. Raman in picioare la fel de gingase, pe alocuri, cu o frunza smulsa sau o petala innegrita.

Astea suntem noi femeile.

Ca ne-am educat ca a fim pe acelasi calapod cu voi, domnilor…. Dar totusi sunt cateva femei care s-au s-au decis sa-si faca putina dreptate. Asa cred ele. Ne fac de ras. Va spun! Ne fac de ras! Feminitatea pe care lumea o stia odata s-a dus. Nu mai e un dram de adevar in ceea ce se perinda pe la televizor…si pe oriunde te mai uiti si mai asculti. Mi-e teama ca ne vom scufunda intr-o mocirla a neincrederii in noi. Barbatii ne vor dispretui pentru ca tanjim dupa niste valori nule. Ca au luptat alte femei cu convingeri zdravene si cu conceptii sanatoase despre miscarea feminista, sustinute de o cultura elaborata…

Putina demnitate. Voi doamnelor care apareti pe sticla dand sfaturi cum sa-i cuceriti , sa ii pastrati, sa ii cizelati.

E prea multa prostie. V-o cere cineva? Aaaa, sunt tot barbati, pot sa pariez, care va manipuleaza ca pe niste marionete, sa va afisati cu numele…renumele, sa stati in fata si sa dati din fund in fuste mini ca sa pareti sigure pe voi si cu coada la usa pana-n Franta de barbati, sa vorbiti elevat despre …barbati, sa fiti niste stindarde ale dreptatii ce ni se cuvine. Dar nu-i asa! Vorbiti deschis despre ce-i …PE BUNE! Lasati prostiile si reveniti cu picioarele pe pamant. Misoginismul se va justifica si mai mult cu voi in fruntea clasei. 😦

Feminismul a omorât feminitatea

Gârby

Sau cum văd eu femeia în secolul XXI

Eu de felul meu sunt puțin misogin. Puțin de tot. Adică respect femeile și cred în egalitatea de șanse, nu suport oameni care au nesimțirea să bată femeile. Mi se pare o chestie foarte normală și chiar benefică ca femeile să aiba drepturi egale cu noi, să primească aceași educație, drept de vot, libertatea de a își alege orice job etc.

Dar! Și aici vine marele meu DAR, nu îmi place cum au înțeles femeile toată fenta asta cu drepturi egale. Nu de alta, dar eu nu mă simt egal cu ele și nu le văd interesate de a fi vreodată egale cu mine. Pentru că atunci și-ar pierde locul de pe scaun în autobuz, ar face febră musculară la mâini de la deschis ușa singure, ar primi mai puține cadouri și ar trebui să cumpere mai multe cadouri etc.

Cum mi se pare mie că văd femeile drepturile egale: “Bun, din punct de vedere legal avem tot la fel ca și ei, acum niște favoruri nouă, femeilor, nu ar strica.” Și dacă le confrunți pe tema asta multe dintre ele îți răspund cu aceași frază care parcă o citesc de pe un prompter invizibil: “Păi știi? Noi naștem copii. Nu ai vrea să treci prin asta.” Vă dau dreptate, nu aș vrea să trec prin aia. Dar nu pentru noi o faceți, ci pentru bucuria de a avea un copil.

Trecând mai departe și încheind scurta exemplificare cu de ce sunt eu misogin, să trecem la tema principală de azi.

Feminitatea.. vai ce frumos era. Când să fi femeie era un lucru divin. Era acea grație specifică vouă, era vocea suavă și hainele, era machiajul și timiditatea de la începutul unei relații, era naivitatea uneori chiar și forțată. Și în spatele imaginii astea, se ascundea o minte brici, vicleană și cu o înclinație înnăscută spre a manipula.

“Behind every great man there’s a great woman”

Și vai feminismul, noul batalion al femeilor feministe. Venind în forță, proaspăt ieșite din fabrica societății moderne. Cu studii superioare, cu acces la mass media și cu legile de partea lor. Cu dorința lor de neînvins de a călca bărbații în picioare. – Nu cu vreun scop, doar ca să arate că și ele pot –


Vouă feministelor vă spun: Bărbații au făcut deja greșeala de a încerca să calce în picioare celălalt sex. Ne-a luat multă vreme să ne prindem că e total greșit. Învățați și voi din greșeala noastră și renunțați la marșul vostru pentru feminitate. Cum vă sună: Hai să fim egali. Dar pe bune de data asta.

Voi feministele ați omorât feminitatea. Pentru că acum orice fată poate să facă orice vrea. Nu se mai folosește de grația ei pentru a fermeca bărbatul. Nu, se îmbracă doar provocator și îl sufocă cu fițe și pretenții. Nu vă mai îmbrăcați în rochii și fuste. Blugi și bluză funcționează. Nu mai aveți grija cum vorbiți, pentru că e ceva fermecător să auzim o fată spunând: “pula mea”. Nu mai trebuie să fie timide să aștepte să facă băiatul primul pas, vin direct la tine cu tupeu și ies și ele în cluburi la agățat.

Acum femeile sunt egale cu bărbații, deci pot să schimbe partenerii la fel de des. Ceea ce e un lucru bun, pentru că e bine să experimentezi, dar asta vă distruge statutul de partenere fidele. Vreți să puteți să schimbați parteneri fără să fiți numite curve. Vreți să vedem că sunteți egale cu noi pentru că nu sunteți doar niște bucăți de carne pe care barbații să le folosească pentru sex și care să le gătească și să le spele. Atunci hai facem o chestie, data viitoare când îmi las CV-ul în același loc cu voi, haideți și voi fără decolteu și fără fustă. Când vine dl. ofițer să vă dea amendă nu bateți din pleoape. Nu zâmbiți frumos în cluburi pentru un suc și apoi să vă scuzați cu: “Dar ce am greșit, eu nu i-am promis nimic, el a presupus”. Nu îmi pasă ce a presupus el, îmi pasă că tu defapt ce ai făcut, a fost să îți vinzi trupul.

Vă admiram pe voi feministele pentru că încercați să vă arătați acele valori ale feminității, dar ați trecut limita și ați pierdut exact acele calități care vă făceau speciale. Ați uitat scopul și ați ajuns niște roboței care merg după rețetă.

Știu că am generalizat, dar preferam să notez spre final că nu mă refer la toate fetele/femeile. Doar unele dintre ele au luat-o pe arătură, pentru restul care încă sunt feminine, toată stima și respectul.

Fără categorie

Realitatea perceptiei asupra imaginii de ansamblu


Iata o povestioara amuzanta si prea adevarata.Despre viziunea asupra realitatii.

Fiecare dintre noi traim la fel dar avem perceptii diferite asupra lucrurilor care ne inconjoara. Daca am fi orbi, desi nu pot afirma ca nu suntem, imaginea de ansamblu, cat si detaliile, ar avea o alta forma in functie de ceea ce a reusit sa asimileze creierul nostru. Viziunea, de exemplu, asupra metafizicii este distorsionata datorita multitudinii de conceptii si mentalitati, toate generate de experiente inedite, mai mult sau mai putin revelatoare. Biblia sau fenomenul religios sunt surse de inspiratie pentru laici sau clerici in a formula sau enunta diferite teorii sau practici mai mult sau mai putin realiste.

Raportand, aceasta povestioara la trendul blogosferic cat si cel al siturilor de socializare, nu vei reusi sa vibrezi la toate subiectele abordate de fiecare, nu din lipsa de timp sau disponibilitate, ci din lipsa de atractie catre temele descrise in mod subiectiv. Si daca vei stabili un canal de comunicare cu unii sau altii tot vei citi, de exemplu, o parere diferita de cea pe care tu ti-ai format-o si pe baza careia ai dat cale libera unei anumite teme si asta pentru ca gandirea si ascensiunea in experientele de background vor fi fost realizate pe alt calapod. Insa, daca privim de dinafara catre interior, detaliul, care face diferenta, reprezinta o piesa de puzzle dintr-o imagine de ansamblu. Asadar, privind si descriind fiecare, un anumit subiect sau comentand fiecare in stil personal, nu facem altceva decat sa punem piesa langa piesa pentru o panorama mai mare. Ideile, gandurile, perceptiile fiecaruia nu sunt departe de ale celuilalt, ba chiar il completeaza, pana la a atinge adevarul de dincolo de noi.

CU CE SEAMANA ELEFANTUL

Un om mergea pe un elefant catre oras. Pe drum a intalnit cinci cersetori, care veneau in intampinarea elefantului si nu se abateau din drum.

– La o parte! le-a strigat omul. Oare nu vedeti ca aveti inainte un elefant? Indata va calaca-n picioare!

Cersetorii s-au dat degraba in laturi si unul dintre ei a spus:

– De unde sa stim ca avem in fata un elefant? Cu totii suntem ori din nascare!

Iar al doilea cersetor a grait:

– Tare-am vrea sa stim cu ce seamana elefantul!

– Apropiati-va si pipaiti-l, i-a indemnat stapanaul elefantului. Asa o sa va puteti da seama cat de minunat e animalul asta.

Zis si facut. Orbii s-au apropiat de elefant si-au prins a-l pipai. Unul i-a atins varful cozii, altul un picior, al treilea o ureche, al patrulea trompa, al cincilea coastele.

Orbul, care pipaise varful cozii, a spus:

– Iaca, niciodata nu mi-as fi inchipuit ca elefantul seamana cu o matura!

– Ce vorbesti?! s-a mirat al doilea, care pipaise piciorul elefantului. seamana cu un stalp.

Cel ce pipaise urechea elefantului a grait atunci:

– Amandoi spuneti neadevaruri! Aduce a ditamai frunza de lotus!

– Prostii! a strigat al patrulea. Seamana cu o franghie groasa.

Al cincilea orb, care pipaise coastele, a inceput sa rada:

– Atat de strasnic v-ati speriat de elefant, pare-mi-se, incat nici nu v-ati apropiat de el! Aflati insa ca elefantul seamana cu un zid de cetate.

– Ei, as! a strigat dinnou cel dintai. Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp! a spus al doilea.

– Cu o frunza! i-a incredintat al treilea.

– Cu o franghie! a strigat al patrulea.

– Cu un zid de cetate! a dat cuvantul al cincilea.

Omul cu elefantul plecase de mult si orbii tot se mai ciorovaiau. S-a lasat seara dar ei strigau inainte:

– Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp!

– Cu o frunza!

– Cu o franghie!

– Cu un zid de cetate!

Si-a venit ziua a doua, dar, sezand in praful drumului, orbii se certau care mai de care:

– Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp!

– Cu o frunza!

– Cu o franghie!

– Cu un zid de catate!

Se zice ca pana si-n ziua de azi mai sed in praful drumului tot sfadindu-se cu ce seamana elefantul.

Fără categorie

Too little, too late!


Uneori ma simt ca personajul lui Jack London, Martin Eden. Fara sa includ finalul tragic. E acel sentiment ca, desi te lupti, te zbati, transpiri, parca nu este niciodata enough. Cand imi zboara vantu-n fata si ma opreste din calea ce-am ales sa o duc la bun sfarsit ma indarjesc mai tare. Si uneori ma asez pe margine si ma intreb: dar oare eu ma lupt prea mult? Asta sa fie? Incercarea mea de a fi acolo unde este celelalt inseamna prea putin? Cat inseamna prea mult? Cat inseamna prea putin? Cand este deajuns?

Privesc in urma cu nepasare azi. Eram odata atat de infometata sa cuceresc tot. Prieteni, familie, dusmani. Am incercat prea mult atunci. Azi am obosit. Si inima imi tresare cand vad ca suna telefonul. Dar ma incrunt si zac iar in nestire. As vrea sa tac. Sa tac. Nu ma indeamna mai nimic sa dau crezare unor scuze. Dar tot as vrea sa spun: „too little, too late!”. As vrea sa stiu cum doare sufletul celuilalt. As vrea sa-i vad privirea cum si-o arunca peste cap in incercarea lui de disperare de-a ma convinge ca am gresit sa-l judec aspru. Sau poate cer prea mult? Asta sa fie? Cat inseamna prea mult? Cat inseamna prea putin? Cand este deajuns?

Mi-am dat si sufletul si mintea sa stie ca eu sunt doar a lor, voi fi prietena pe veci. Am impartit, am indurat, am plans si am furat din toate lucrurile bune unul de la ceelalat. Caci lumea ne-a si confundat. Am ras in hohote, am si cantat. Dar, cand rascrucea s-a ivit, ne-am despartit definitiv. S-au sters din minte toate cate au fost. Ne-am concentrat sa strangem proaspetele amintiri, lasand in urma tot ce am trait, tot ce ne-a modelat fiinta noastra pornind de la aproape mai nimic. Nu inteleg de ce se duc asa departe? Cat inseamna prea departe? Cat inseamna prea aproape? Cand este deajuns?

Tristetea te cuprinde zarind pe strada cunoscuti. Ii stii dar nu-ndraznesti sa ii saluti. Ti-e teama ca iti vor raspunde putin debusolati iar din complezenta vor spune ca te stiu. Sau poate unii chiar te stiu dar joaca teatru. Nu le mai este la-ndemana sa se mai bucure ca te revad. Desi ai impartit, ai indurat…Sau poate sunt eu prea obosita? Privesc cu alti ochi raspunsul din privirea lor. M-am maturizat? M-am transformat? Cand este deajuns?

Aceia sunt cei vechi. Care raman prietenii tai o viata. Asa se zice. Ei te mai cauta, tu ii mai cauti, nu uiti aniversari sau zile onomastice. E totul atat de protocolar! Dar ce ne-mpiedica sa fim iar aceeasi prieteni? Faptul ca ne-am maturizat? Sau poate pentru ca am tot incercat? Ca viata te priponeste la cate un prieten pe rand? Cum vine asta? Ai unul azi, maine pe altul, si tot asa? Un lucru bun s-ar zice-n targ ca se intampla. Deafpt doua:

„ca cel care a incetat sa-ti fie prieten nu ti-a fost niciodata”

„se cerne sita pana se culege ce-i mai bun”

Si iata azi am tot ce e mai bun. Ce vreau mai mult? Cat inseamna prea mult? Cat inseamna prea putin? Cand este deajuns?

Update:

Iata ca piesa asta chiar merge de minune aici…