DIN CICLUL „DEPRESIA LA COTE INALTE…CE SA-I FACI DACA VINE SI NU MAI PLEACA?”
Nici nu stiu cum sa incep postul asta. Caci, oricum ar fi, e greu de comentat.
Dar am sa incep cumva.
Ca pun punct acestei manifestari blogosferice? Ca imi iau bagajele si plec? Stiu, va doare-n basca! Imi este greu totusi. Dar pentru voi e bine caci pana la urma veti avea un blogger in minus in acel nesimtit blogroll. Caci stiu ca voi disparea inainte sa se raceasca cadavrul. Nici nu stiu cati agreeaza sa aiba blogul ingramadit cu toate prostiile….
Sau sa zic ca nu mai scriu? Ca ma opresc acum pana nu-mi fac mai mult rau? Imi face rau sa stiu ca pun suflet, ca vreau sa ajut si care-mi este multumirea? Sunt greu de comentat! Nu ar fi doar asta motivul. Nici nu este. E vorba de altceva, de altcineva…de tot ce m-a facut sa cred ca n-ai cu cine, domne….
M-am saturat sa fiu ca femeia lui Filip, care plange din orisice fleac. Caci asta e! O femeie plange din orice fleac. Chiar si uratenia asta de blog a devenit motiv de suparare. Un fleac! Vorba lui Mircea Badea.
As vrea sa fiu hepi dar azi nu pot. Probabil ca voi fi hepi cand voi termina cu aceasta desfasurare de evenimente din viata mea! Cele virtuale. N-am timp, nu mai am rabdare sa fiu pe faza si sa ma lovesc de pereti. Nu mai am intelepciunea de a ma face ca nu vad, de aface pe prostul. Timpul e scurt, timpul inseamna bani.
Sa fii cloun la curtea imparatului inseamna sa fii nebun sa accepti ca esti sclav ideilor altuia si nu ideilor tale…
As vrea sa vad cum o comentati p-asta! Despre depresia la cote inalte!
Over and out!
Alexandrescu Daniela 
are si omu’ (adica yo) un pic de treaba (zugraveli, cununia sora-mii), si uite in ce stare te gaseste!
Over and out?? nici sa nu te gandesti la asta! Foloseste blogul, cel putin o perioada, pentru a-ti striga durerile, in ritmul tau, care de altfel ne-a si tinut aici, citindu-ti fiecare noua postare. Eu o sa ma gandesc la tine ca la un negru ce-si canta tristetea pe malul Mississippi-ului … ca doar asa s-a inventat Jazz-ul! 😀
N-ai cu cine, ce? De ce iti trebuie cineva cu care sa ai? poti sa ai cu tine si e suficient! 😉
:))))))))))) negru? m-ai facut sa rad in hohote! dau dintr-una intr-alta! multam frumos de incurajare si spor la zugravit! Petrecere misto sa ai! Mai ales felicitari mirilor! 😉 O sa fie o schimbare in curand. Vei vedea. 😉
Am citit postarea cum am citit multe postari ale tale, fara ca tu sa sti.Pentru mine cred ca nu este greu de comentat cand este vorba de tine si nu de postarea asta.Esti o femeie foarte,foarte frumoasa si foarte ,foarte desteapta cel putin.Poate,spun poate, ti se spun prea rar lucrurile astea si atunci ai o oarecare incrancenare.Te asigur ca nu fac aprecieri subtiri sau de forma.Te imbratisez si te sarut ca pe fetele mele.Cu bine.
Multumesc din suflet. Stiu ca veniti sa cititi, stiu de cate ori o faceti, mai stiu ca sunteti un om deosebit si, chiar daca nu spuneti nimic, simt ca veniti aici cu inima deschisa.
Postarea asta a fost o incrancenare la adresa cuiva, care se va recunoaste printre randuri, si persoana, pe care o voi avea la suflet oricum. Asa cum toata lumea de aici imi este draga. Si, orice ar fi, eu voi avea mereu un respect pentru gandurile lor, pentru ceea ce fac sau vor face in continuare. Si noi va imbratisam. Numai bine. P.S.: cum am scris si la cojocari, va fi o mica schimbare.
uat dã faaaaaaaaaaaaac???? mah…vrei sa-ti rup urechile???? sterg articolu’???? de-aici nu pleaca nimeni 🙂
Bine, domne, nu plec daaaaar ma mut totusi. Cine ma mai vrea o sa stie cum sa ma gaseasca…;)
Danutza ,e primavara.Si primavara se poarta Depresia.Si am auzit ca se asorteaza cu Lacrima. Si am mai auzit ca nu scapi de depresie decit daca ai un blog si scrii asa.. de toate.
Am glumit!
Pt mine care nu sunt priceputa in ale calculatorului, ma minunez ce tehnica ai tu.Pui de toate, poze, youtube, articole, etc.Dar si ce bine iti face ca poti sa-ti asterni gindurile, imaginatia, …si sa le consume fiecare cum il taie capul. Vaai si ai si retzetee..
succes!!
Se poarta, fir-ar de depresie sa fie! Ca te apuca mereu cand ti-e lumea mai draga. Si, stii cum e? Nu sunt genul de depresiv. Sunt optimista pana-n maduva oaselor. Daaaar ceva, dintr-odata, mai se si rupe in tine si vrei sa o iei de la inceput,fresh…
Multumesc mult de aprecieri. Culmea e ca asta imi place sa fac. Sa lucrez la calculator, sa descopar diverse si, desi fac pe naiva, cunosc destul cat sa ma descurc. Insa daca nu stiu…invat. De la cei mai buni. 😉 Cat despre scris mai am mult de invatat, chiar si cu diplomatia stau prost, insa, cum scria cineva de pe blogosfera, ca sa inveti trebuie sa exersezi…sa scrii chiar daca nu ai chef, sa scrii despre orice, sa dai articole chiar si proaste, pentru ca nimeni nu s-a nascut cu tema stiuta, nimeni nu este mai presus decat celalalt. Te pupam, Rodica.
Sunt de acord cu tine si scrisul asta este chiar terapie.Tu te eliberezi. As face si eu asa dar nu ma pricep la chestia cu blogul(amicii tai destepti or ride de mine, dar stati cuminti ca mie nu-mi pasa). La scris, as zice stau bine. dar nici timp nu am asa ca iau de gata ce fac altii.Profesionisti s-au nu, tot gasesti o idee buna.Si nu mai pune la suflet, ca asa trece timpul…Nu stiu daca ti-am trimis „danseaza incet”.Viata e asa de pretioasa ca nu suntem in stare sa-i citim pretul.
Va pup
Ma uit la calendar, nu e 1 aprilie. Atunci? Ia, hai, gata cu glumele c-avem treaba!
Avem treaba, zici?! Stiu si termin cu gluma cand ma voi instala in noul apartament…pana atunci sunt aici doar la cometarii si vizite de domiciliu…
Daniela depresie…,gandeste pozitiv,”Don’t Worry be Happy”!,un weekend minunat 🙂
p.s.ai o dedicatie muzicala,sper sa-ti placa.
Multumesc, Octavian. 😉
Nu ceda, orice incercare e un nou inceput.
Noi suntem aici sa te citim :).
Cruta-i ‘viata’ blogului tau, nu-l da pierzarii dupa ce ai investit atat in el.
Uite ca l-am lasat. Desi nu stiu cat timp. Pana ma apuca oboseala si depresia. :))
Mi-am strâns şi eu bagajele de câteva ori de prin blogosferă. 😀 Nu se merită să pui la inimă toate răutăţile. Eu am adoptat altă tactică: am făcut doar curăţenie printre prieteniile virtuale 😛 Scrie în continuare din suflet aşa cum ai scris şi până acum şi vei avea cititori, vei avea comentatori. Eu intru aici la tine întotdeauna cu mare plăcere, chiar dacă nu întotdeauna las urme. Te îmbrăţişez cu drag!
Am trecut peste. Multumesc pentru incurajari. Te mai astept. Pup.