2 Marti (zi de inspiratie si arta) · Sa ne lepsuim (uite-le cum se aduna)

Cafeaua de dimineata…


Sinsdesign m-a provocat la o discutie despre obiceiurile legate de cafea si despre trucurile de a o inzestra maestru.

Cel mai inspirat moment, pentru a da ghes mainilor mele sa scrie despre aceasta tema, este dimineata. Dupa canuta magica, impregnata cu aroma cafelei si dupa tigara binevenita, amestecata cu restul de miresme imbatatoare, m-am inghesuit in fotoliu si am pornit la drum.

Obisnuiam sa fac cafeaua la ibric. Era mai tare la gust iar bucataria avea un parfum exotic, in fiecare dimineata, cand ma indemnam sa plec la servici. Intarziam cateva minute la program pentru ca nu ma puteam dezlipi de nebunia magica de aroma Jacobs. Stateam pe scaunelul ingust, imi simteam corpul asaltat de mici dureri de la sezut dar nimic nu ma oprea sa imi savurez placerea din zorii zilei. O preparam cat se poate de simplu: turnam apa in ibric, o improspatam cu zahar si, dupa ce dadea in clocot, o luam de pe foc, turnam cele cateva lingurite de cafea si o asezam la loc pe ochiul de aragaz. Cand se umfla, pana la a da afara din ibric, era gata. O lasam cateva minute sa se decanteze si turnam in canuta speciala, cea pe care o folosesc si azi. Nu mi-a placut sa o amestec cu lingurita. Simteam cum ma energizeaza aproape instantaneu.

Era o placere sa torni usor in cana si sa te delectezi cu mireasma de cafea proaspata. Fiecare simt avea rolul lui in a-mi starui amintirea diminetii toata ziua la munca. Nu era nimic mai imbietor decat sa ma gandesc la imaginea in patru dimensiuni a simturilor: amintirea jetului zgomotos de cafea turnata incet si sigur si izbirea acestuia de peretii circulari ai canii, amintirea aromei ametitoare a cafelei, amintirea vizuala a culorii maronii, cum ne place sa-i zicem: cafenii si, nu in ultimul rand, gustul acela amar si dulce, care ne trezea la realitate, zabovind inca putin asupra lor…

Azi cafeaua o prepara in liniste expresorul de pe masa. Aceleasi cantitati ca la ibric. Cafeaua este impletita delicat cu laptele de la „La Dorna”.

Cu timpul a devenit mai importanta cafeaua pentru mine. Insa incerc sa o indoiesc cu lapte pentru a-i slabi din tarie. Pentru ca nu pot renunta la cafea am incercat sa-i fac un loc in tabieturile mele cumva fara a-mi afecta sanatatea. O doza puternica de arome si gust mai incerc din cand in cand cu prietenii, cand ne intalnim. In rest cafeaua mea este mult modificata, nu mai este aceeasi ca inainte.

Cateva trucuri am invatat de-a lungul casniciei mele alaturi de cafea:

– putina sare pentru un gust rafinat, pentru gustul adevarat al cafelei; arbustul de cafea creste intr-un pamant prin de saruri minerale, astfel ca bobul de cafea are in componenta sa din toate acestea insa procesele de prelucrare, pana la produsul final, il schimba mult ; de aceea este recomandat, pentru a atinge nivelul natural de aroma si gust, sa se adauge putina sare.

– cafeaua nu trebuie reincalzita;

– pentru a fi ceva mai tare si mai parfumata se recomanda si adaugarea unui strop de coniac sau whisky, irlandez de preferat (Irish coffee, de altfel preferata mea la ocazii);

– se foloseste apa curata, nu de la robinet, de preferat cea plata (eu folosesc Bucovina);

Si cam atat cu trucurile…

Va invit sa savurati, impreuna cu mine, o cafeluta cu spuma de lapte…si sa continuati discutia despre cafeaua de dimineata.

5 Vineri (zi de carte si poezie)

Papadie, extaz si paloare (romanul din firimituri)


In incandescenta diminetii de primavara un fluturas s-a napustit navalnic in pletele ei aurii. Gandurile ei l-au atras catre ea. Nu mai avea scapare. Aripile si le-a intins si-ntr-o clipa s-a stins in aura sufletului ei de zeita. Culorile, amestecate de roua, s-au imprastiat pe pielea ei asemeni matasii. Si-a rasarit, fara sa mai astepte sa clipeasca raza de soare, din palmele ei rozalii, puf de papadie. S-a scuturat usor de fulgii cristalini si jucausi si si-a rasucit bratul in alintul sarutului diafan al zorilor.

Apoi s-a smucit din inclestarea cearsafului alb si s-a ridicat cautand sa adulmece mireasma ce o lasa in urma. Culorile isi faceau cale sa ajunga in parul ei carliontat. Mainile si picioarele se preschimbasera in vis de vata candida. Ochii ei prindeau panza pe deasupra iar gura se umpluse cu matase. Mireasma din odaie parea trasa afara de o forta nevazuta si disipata in vazduh.

Clipele treceau si puiul de fluture astepta sa apara o raza de soare sa-i incalzeasca trupul firav.

2 Marti (zi de inspiratie si arta)

Un accident chiar acum o ora la geamul meu…e o arta fatala condusul asta


Acum jumatate de ora salvarea rasuna infiorator in intersectie. N-am catadicsit sa ma ridic din canapea mai ales ca urmaream un film documentar si nu e prima data cand ma irita cu sirenele lor vesnic aceleasi …zgomotoase.

Dupa o vreme curiozitatea m-a manat spre geam. Se pare ca fusese un accident destul de grav. N-am vazut ce s-a intamplat dar deduc ca individul cu masina din mijlocul intersectiei, la care casca lumea gura, a trecut ca un bou pe langa refugiul de tramvai si-a luat cu el pe cineva. Dupa sangele marcat pe jos si modul in care a fost saltat pana pe parbriz si aruncat pe caldaram de dementul asta, sansele victimei sunt minime.

Va spun sincer ca m-am repezit la telefon sa-mi sun tatal. Mi-era teama ca este …dar era acasa…facea o paine pentru noi.

Fără categorie

La dentist…


Vremurile s-au schimbat, oameni buni. Sau miopia mea s-a agravat?

Saptamana trecuta, pe joi, ma sechestrasera la domiciliu durerile unei masele, care oricum ar fi trebuit sa aibe soarta dezertorului de multa vreme. Si, cum am crezut ca aia o sa astepte acolo pana m-oi decide eu sa ii dau drumu’ pe acoperis, iaca s-a decis ea sa ma alerteze ca imi arunca in aer gingia daca nu ma grabesc sa-i rup zabrelele. Se umflase de suparare si-mi dadea de pricinuit astfel ca programarea la stomatolog era urgenta nationala.

Asadar am sunat la un stomatolog de prin zona caci, ala de-l frecventez, gandeam eu, e prea departe ca sa-i fac o vizita pe scaunul terorii. Sun si fac programare. Explic grabit si precipitat ca am o extractie de masea si nu poate sa mai astepte. Durerile sunt teribile si ma zvarcolesec ca pestele pe uscat. La care domnisoara, de la capatul firului, imi reteaza exaltarea si sec ma anunta ca abia luni se poate sa ma primeasca un doctor.

Acest cabinet n-a fost intotdeauna coarda intai la vioara dar, pentru ceva de cateva minute de activitate bucala, parea la indemana. Am fost acolo cand eram insarcinata caci mi-era greu sa fac deplasari lungi. Si am regretat caci am scos din buzunar cat nu facea. Si atunci, ca si acum, m-a mirat un fapt: cum de sunt aglomerati cand preturile sar limita fictiunii iar acel lobby de asteptare este mai mereu gol? La doctora mea era plina sala de asteptare si avea timp de toata lumea. Faceai programare si te strecura oricum daca era ceva urgent.

Deci romanul are bani sa parcurga aceasta cavalcada a nesimtirii? Serviciile lasa de dorit de asemenea. Iar aici vreau sa aspectez un alt fapt: sa fie varsta frageda a prestatorului, respectiv a stomatologului de serviciu, motivul pentru care serviciile devin the reason to be upset? N-am avut intotdeauna prejudecati referitor la varsta. Insa, in acest caz, as putea sa zic ca are mare insemnatate.

Ca o paranteza, la Medlife exista un cabinet spatios special rezervat recoltarii de sange. Pe cand imi faceam, cu regularitate analizele pentru sarcina, am avut, la unul din multele vizite, surpriza, cumva amuzanta, de a intalni un domn, un englez neaos, care venise sa i se extraga riguros sangele in eprubeta pentru cateva analize. Omul vorbea pe limba lui materna si, cum asistentele nu prea intelegeau ce zice nenea, m-am oferit sa ajut la traducere. S-a asezat omu’ docil pe scaun si a asteptat sa-i vina asistenta. Si apare una micuta, firava si …underaged. Nu era minora, desigur, dar fata ei de copil angelic si trupul ei de silfida necoapta ii tradau o varsta mult prea mica pentru a fi luata in calcul la angajare. Doamne, cat am ras de englez cand incerca sa explice ca nu-i in regula ce se intampla, ca, oare serviciile romanesti sunt atat de sarace in personal ca au au ajuns sa angajeze minori ca sa faca treaba de om mare? Pustoaica, care vedeam eu, pricepea ce zice individul, s-a inrosit la fata brusc si si-a luat ustensilele hotarata s…i da-i lupta cu omu’, care nu se lasa convins sa isi lase venele in grija minorei. Pana la urma s-au linistit lucrurile caci prea multe alternative nu avea englezul. Operatiunea, spre fericirea tuturor, a decurs bine. Fata stia ce face.

Si, ca sa revin la ce ziceam, nu am avut prejudecati cam de pe atunci, de cand am avut placerea sa o cunosc pe „minora” de la Medlife. Dar ieri am revenit la vechea mea preconceptie. Varsta este un criteriu pentru a decide daca serviciile sunt de calitate?

La stomatologie fetitele astea pareau sa stie pe ce lume traiesc. Dar…nimic nu e ce pare a fi… first, m-au reprogramat la ora 1 jumate fara sa anunte, de la ora 1. Apoi individa, de ma studia in gura, imi punea intrebari, la care nu ai posibilitatea sa raspunzi cu „da” sau „nu”. Intrebarea venea si ea astepta cu pumnul infipt in gura mea, sa si raspund. Dadeam din mana si ea, nedumerita, intreaba in continuare: „Ce-ati spus? Ca nu inteleg!”. La cabinet fusesem odata ca niciodata, acu doia ani, cum ziceam si mai sus, la alta pustoaica. De atunci ma aveau in evidentele lor. Dar, cand am sosit, ma cautau de zor prin fise. Si desteapta care urma sa imi bage pumnul in gura, ma intreaba: „Mai stiti cum arata doctora la care ati fost aici?”. Eu derutata zic: „O chema…”. „Aha!” raspunde…

La ce as putea sa ma astept daca ma ia la control maine? Caci, intre timp tre sa iau antibiotic ca e grav, domne, e grav,  e infectie pe dedesubt si tre sa vedem la radiografia dentara ce si cum. De acord. Radiografie si antibiotice, caci, sincer, ma cam ingrijorasem cand am vazut ca umflatura se cam desumfla si …revine la normal gingia, de regula stiu ca nu-i semn bun. Infectia se imprastie pe undeva ca nu dispare asa in neant.

In fine ideea e ca maine e ziua cea mare si ma gandesc la cum va proceda: cica ma opereaza…waw. Nu e mai simplu sa o scoata? Doar atat. Nu e prima care mi-este eliminata din schema. A fost simplu si painless (ca aveam anestezic) iar doctorul, ca sa accentuez importanta varstei, era veteran stomatolog.

1 Luni (zi de relaxare si destindere)

Incaltaminte care te aseaza la aceeasi inaltime…


Cum ti-ai dori sa fie lumea in care traiesti? Daca esti mic vrei sa fii mare. Daca esti mare vrei sa fii mic. Si daca toti am avea aceeasi inaltime? Cum v-ati simti?

S-ar distruge putinul simt artistic, care ne indeamna sa traim altfel. Lumea o privim diferit, tu si eu, si asta ne da un avantaj sa ne apropiem unii de altii. Avem fiecare ce impartasi despre panorama din dreptul ochilor nostri. Eu te privesc de aici, de jos iar tu imi zambesti si ma corupi a cunoaste viziunea ta. Tu stii ca eu ma strecor mai usor pe dedesubt si-mi place sa ma eschivez in a fi in centrul atentiei, la discretia pericolelor de deasupra. Dar nici eu nu sunt protejata mai mereu. Ma poti strivi oricand fara sa-ti dai seama…

Vreti sa fim toti la fel?