Am fost pana la urma la Cinema City din Cotroceni. Adica, sa-i ia naiba cu toate denumirile lor, cika mai simplu e sa zic ca am fost la AFI Palace Cotroceni. De unde vine inspiratia? Nu stiu, Doamne iarta-ma. In cadrul caruia,  la Cinema City, m-am delectat cu minunatul si iluminatul film AVATAR.

In ziua, in care am decis sa merg la filmul asta, am dat telefon pentru rezervare. Cum e mai bine sa ai astfel de asigurari am sunat si, dupa mai multe incercari la singurul telefon disponibil, am reusti sa vorbesc cu un individ. Intreb de IMAX, ca doar m-am „pastrat” ca virginele pentru varianta cea mai buna, tehnologia de varf, insa m-am grabit ca fata mare la maritis sa accept 3D-ul, ca se incadra la termenul meu de vizionare. La IMAX abia dupa 28 ianuarie aveam sanse sa-l vad. Ei, asta e! Merge si asa!

Ne-am dus cu baiatul la bunici, l-am incredintat si am purces la batalia pe bilete. Caci, la casa era coada. Dar nu asta a fost cea mai naprasnica treaba. Occidentul a venit la noi sa ne dea suturi in fund si sa se raza de noi. Ofcourse ca toata batjocura incepe de la parcare, unde toate nivelele erau full de masini parcate, nu pomenesc aici de acele mici refugii, care nu se mai zareau de tabla masinilor parcate exact pe acestea. Aveam deja termen de ridicare a bileteleor cu rezervare, cu juma de ora inainte de spectacol. Deci eram in a hurry. Insa harababura din parcare nu stia ca ne grabim. Intr-un final ne decidem, eu si sotul, sa coboram sa luam biletele, asa ca prietena noastra a ramas sa parcheze masina. Adica masina ei, :))

Ne-am dus la lifturi. O alta zapaceala occidentala. Teoretic te gandesti, ca tot omu putin handicapat si cu functiile setate fix pe o chestie, ca liftul te duce la un etaj, nu? Si noi vedeam ca ne trebuie etajul 3, caci acolo se afla universul filmelor, dupa schema de pe perete. Cineva mai destept decat noi zise ca ne aflam la etajul 1. Apoi toata lumea a coborat la zero iar noi eram decisi sa-i dam o sansa lui 3. Bineinteles ca am ajuns tot la parcari. Oat za fac?!!! Si, ca sa nu ma pierdem timpul am mers dupa bataia vantului. Toata lumea mergea ca oile intr-o singura directie: zero. Zero sa fie. La naiba cu lifturile voastre de kkt!!!, am concis cand am ajuns la etajul dorit.

Cum ziceam, la case era coada. Ce sa facem? Sotul s-a dus cu tupeu in fata cu numarul de rezervare. Bineinteles ca s-a intors cum a venit. Cu mana goala. Dar am intrebat pe un nene cum sa procedam. Ca vrem sa-l vedem, la naiba! Doar n-am venit degeaba. Ne sfatuieste prietenos sa ne infatisam la un sapte jumate sa intrebam de bilete, caci pe la ora aia se elibereaza rezervarile. Zis si facut. Am luat-o de aripa pe prietena, care parcase ceva vreme masina, si ne-am dus sa mancam. Ce sa faci pana vine ora de cumparat bilete?! Sa mancam. Sau shopping! Dar nu e cazul sa dam criza pe spate! Asa ca ramane doar mancarea…

La etajul cu macare se desfasura in toata splendoarea un ring de patinaj. Lume multa, buluc. La mese, la fast-food-uri iar lume. Cand e criza …la mancare si la distractie e si mai multa lume. Parca zici tu ca venea sfarsitul lumii. Am stat la coda de la KFC. Am stat pana la ora la care trebuia sa luam biletele. La coada desigur, adica o ora. Va dati voi seama ce nervi elastici aveam!!! Am mancat in 5 minute si hopa sus la Avatar. Caci prietena noatra, care papase acasa, luase doar o inghetata si repede la casa. Asa ca ne-am dus direct la protapeala.

Erau reclamele obisnuite. Am primit ochelarii si fugi pe scari sa gasim locuri. Aici iar o debusolare totala. Niste oameni de intelect  foarte high se asezasera, instalasera si desfasurasera pe scaunele noastre si, fara sa se ridice, ne explicau ca ala-i randul unspe. Noi ca e zece. Si apare un baietel de la organizare sa ne explice care-i spilu’. Desigur cine avea dreptate? Pana la urma tot eu ma scuzai ca ei nu stiu. Sincer nici eu nu stiam caci daca era sa stiu ma infigeam cu unghiile, proaspat lacuite, si nu ma dezlipeam neam pana nu se ridica sa-si mute cuibul.

Finally, ne-am asezat, incepe …filmul. Ce senzatie dementa! Stiti acel logo Dolby Digital? Vai, parea ca s-a postat in ochelarii mei si astepta sa pun mana pe ea. Super tare! Am lipit spatele de speteaza si m-am asezat confortabil. Avea sa fie the best film ever. Primele secvente, in acel laborator, faine rau. Se miscau aia-n imponderabilitate de-mi faceau pofta. Salivam. Dar m-am desumflat cu timpul, cand am constatat ca n-avea efectele de la Dolby Digital. Un film. Ca sa nu zic starea de euforie cum disparea. Ma luase somnul si cascam. De regula plang de zici ca-mi arde casa. Dar la asta…unde e depresia de dupa, care a zapacit atatea minti? Ma rog, ca sa nu fiu rautacioasa si ipocrita, avea un subiect bun: uciderea planetei, un fapt desprins din viscolul zadarniciei noastre pe Terra. Da, asta un subiect actual si de desprins din actiunea filmului. Nu toata acea vegetatie de vis. Care, sa nu uit, o gasiti oameni buni si in Romania, pe ici pe colo. Fara perdele de lumini si fara acele conexiuni „directe” cu natura. Exagerari. Dar cumva faceau o referite exacerbata la ideea de legatura spirituala a naturii cu omul. Aceasta legatura ar trebui s-o dezvoltam si noi. Exista viata si in aceste necavantatoare si „intelepciune” all around us deasemenea.

Cat despre partea cu 3D-ul am fost total dezamagita. Am fost dezvirginata de cine nu trebuia. Nu-i cea mai nasola treaba?:))))))

Asa ca, va rog frumos, daca stiti voi vreun film sa merite calitatea IMAX dati-mi de stire sa incerc si acest ji-tech.

Feriti-va de magarus!!!

V-as da si o poza cu el ca sa-l identificati. Dar, daca va gaseste el, si vedeti poza nu mai e cazul sa ma mai obosesc cu asa detaliu, ca-l descoperiti si singuri.

Ma apucai si eu, ca tot omu’, sa citesc un blog destul de captivant, al unui domn scriitor, respectiv Mihai Got(z)iu. Am intervenit, cu mare drag de scris, dupa cum ati observat, cu diverse comentarii. Evident de bun simt. Parerea mea e ca n-am jignit pe nimeni. M-am rezumat la aspectele problemei dezbatute. Discutiile erau interesante. Ba chiar ceva picante. La un moment dat apare un agitat, un sfarleaza. Daca venea si el cu un comentariu din care sa reiasa ca are cap in loc de picioare as fi zis: sa-i traiasca! dar asa interventiile lui au fost…stiti voi cum e cand dormi si visezi frumos? si deodata te trezeste ceasul desteptator? enervant si parca nepotrivit momentului… ei, asa era si sfarleaza. Dar, la acel moment, n-am dat importanta. Avea si omul o opinie si si-a exprimat-o. Ca doar traim intr-o tara democratica. Apoi vine urmatorul articol de blog. Vrajeala, cutare, cutare, apare sfarleaza. De data asta nici ca n-am mai putut sa il ignor. Oricum mi-era imposibil ca-i dadusem accept la cererea de prietenie pe un site de socializare. Ca doar sunt un om cu bun simt. Nu imi doream sa se sinucida vre-unul de disperare ca nu-l accept eu!!! Poate radeti, dar, daca ascultati mai departe, o sa intelegeti ce vreau sa spui. Pana la urma in ziua de azi sunt multi dezaxati pe net si chiar in viata reala. Si stiu ca nu sunt singura care am dat de asemenea categorii de oameni.

Buun. Aveam o polemica cu un ungur despre o anume tema. Nici ca mai conteaza. Cumva aveam dreptate amandoi si nu. Ideea este ca sfarleaza da cu muci-n fasole si…comentariul, pe care l-a documentat amanuntit, era o demonstrare a faptului ca eu am dreptate insa, la final de comentariu, concluzioneaza ca ungurul are dreptate. Mai, nu stiu ce-o fost in capul ungurului, dar in al lui nea Caisa batea vantul. Probabil, ma gandeam eu, e vre-unul, caruia ii place sa fie in contra doar de dragul artei. M-a dat pe spate cu tot cu scaun. Insa m-am mobilizat si am dat inainte cu comentariile. A fost bineinteles un iures de pareri si injurii cu perdea. Niste frustrati care nu aveau altceva de facut decat sa isi exprime revolta si dezgustul pentru anumite persoane, etnii sau nivele sociale intelectuale, lovind bineinteles in stanga si in dreapta cu mare viteza. Ungurul desigur, il intelegeam, ca-si apara etnia, pe o tanti, care nu ma cunostea, nu o intelegeam, avea niste probleme de sanatate, undeva la mansarda. Tot ii dadea intr-una ca „ai nostri”, respectiv eu, nu sunt niste intelectuali de actiune, ci unii de biblioteca, continuand cu „de aici si frustrarile si aberatiile inerente”. Apoi a venit si comentariul aspectat interesant despre cum „prea multa lume practica alte profesii decât cele pentru care, teoretic, s-au pregatit, iresponsabil si cârpacit”, ca raspuns la, evident, frustrarea sfarlezei, care fusese deranjata de acel „esti efervescent, ca-ntotdeauna”, aruncat scurt si cuprinzator de catre mine. Ca sa continui pe aceeasi linie trebuie neaparat sa adaug cateva din miraculoasele cunostiinte acumulate de catre aceasta amiba (vorbesc despre tanti), respectiv despre „un mic manual zen” in care domnisoara sau doamna, sau whatever…a invatat (caci din viata proprie e mai greu sa dai citate) „ca trebuie sa faci din tot sufletul ceea ce faci, sa te concentrezi exact asupra acelui act de moment, indiferent ca tai lemne sau morcovi, asculti muzica, stergi dosul unui bebelus sau al unui batr…”; am inteles ca are si timp sa mai arunce un ochi sa citeasca si alte bloguri (foarte tare), incercand sa justifice ungurului ca „educatii” dispretuiesc alte meserii „cu specific manual”, si din cauza lor s-a ajuns la scaderea fortei de munca… foarte adanc…deci, oameni buni, a scazut forta de munca pentru ca toti au studii superioare si nu mai are cine sa are plugul…bai, eu sunt profund inzestrata cu mult intelect, fata de aceasta „rusine”. Pai cum…puii mei…ca sa citez pe unii din viata noastra mondena…sa ari plugul, cand nimeni nu primeste un ban de la stat subventie ca sa mearga agricultura? si cine se apuca de asa ceva, sigur stie de la inceput la ce se „inhama”, cum sa vorbim despre munca manuala, aia care presupune sa faci ceva si sa vinzi, daca in tara noastra sansele sunt minime, si alteori deloc, ca sa poti sa ridici o afacere, cat de mica posibil. Vorbesti despre taranii care oricum isi fac propria gospodarie sa functioneze? Da, aia muncesc „manual”. Vorbesti despre maturatori? Aia sunt platiti atat de prost …ca mi-e si rusine ca m-am nascut in tara asta. Profesorii castiga mai prost decat un maturator. Si sunt intelectuali. Atat si nimic mai mult nu trebuie sa comentez pe acest aspect ca sa intelegem cat de prost functioneaza sistemul. Nu este vorba de certificatele in plus sau in minus, nu este vorba de cat de bine sunt pregatiti, nu este vorba de multe din cele pe care le-a mentionat draguta doamna. Este doar o mare de nesimtire si nepasare la adresa multor meserii onorabile si meseriasi deosebiti. Exista mesteri olari, mesteri gradinari, mesteri bucatari, mesteri geamgii, mesteri mecanici, mesteri electricieni si tot ce vrei tu …dar nu exista suportul necesar. Exista oameni ca tine, cu „master in comunicare”, care se kk pe banii aruncati pe studii, pe care altii nu au posibilitatea sa le faca, dar care ar putea sa gandeasca mai mult decat tine referitor la ce se poate ajunge cu acest master…dar restul de studii de specializare…alea ce faci cu ele? nici alea nu sunt utile? si pana la urma cine te-a pus sa faci master in comunicare? iti spun eu…comoditatea. Intelectul tau nu facea fata la ceva care ar fi putut sa se incadreze in meseriile curente…si sunt …slava Domnului…dar te-ai complacut in a termina un master pe o tema oarecare. CA SA AI UN MASTER. PENTRU CA NU TE INTREABA NIMENI CARE ESTE SPECIALIZAREA DE MASTER. Pentru cine nu cunoaste … masterul se face din proprie initiativa si nu-ti baga nimeni pe gat tema de master…

Si, ca sa termine amiba aceasta pledoarie scrie: „Q.E.D.” Faina treaba. Daca o puneam sa scrie toata expresia …vai Doamne!! Dar, vezi tu, stim sa scrie si sa vorbeste. Si sa gandeste. Asa ca sari cu contul poate cotizeaza cineva la educatia ta mai buna…si de ce nu? la acele cursuri sau studii de gatit si masaj, asa cum iti doresti din tot sufletul.

Cat despre ungur ce sa zic? Deja ma terminase cu explicatiile gen „hainele imparatului” pentru dezbaterea in curs. Si se trezeste „vorbind in gura mare”: „Poate ar fi mai nimerit ca Romania sa se scindeze, Moldova sa fie guvernata de moldoveni, Oltenia de Olteni, Bucurestiul de tigani si Ardealul de romani si unguri la un loc, in functie de priceperi, nu de etnie”, ca sa dea o palma uneia care tocmai isi exprimase dezaprobul pentru numirea in functie a unui ungur la un anume minister (tema blogului Dlui M. Gotiu) din Romania. Va imaginati ca nu puteam sa nu sar la gatul fiarei. Adica cum? Ganditi-va voi ce-a vrut sa spuna. Caci eu am incercat sa-i domolesc avantul si mi-a raspuns: „nu era o invectiva, era o hiperbola, multi din cei pe care-i cunosc nu-s Bucuresteni totusi…”si nu mai conteaza restu’. Mda…o hiperbola care miroase a xenofobie. Cred ca nici nu mai era cazul sa mai dea vre-un raspuns. M-a lamurit si mi-a ajuns cu ungurii…

Si, referitor la sfarleaza, continuarea este cam asa. Se pare ca abordarea mea mai sensibila, si anume legata de faptul ca ma dedic vietii de mama si de sotie, l-a imblanzit pe micutul. Ca sa ajung sa dau explicatiile de mai sus, cu mama si sotul, pentru ca am neglijat sa ofer mai multe informatii despre ce am vrut sa spun si pentru ca intelectul lui sfarleaza nu il ajuta si nici…internetul…mi-a oferit, in prealabil, un discurs cat se poate de lacrimogen, din care isi exterioriza frustrarile. Marea victima. Ar fi trebuit sa plang, in schimb m-am enervat si am reactionat… totusi plina de bunavointa.

Discutia s-a mutat, mai tarziu,  pe messenger. Aici, fara sa mai intru in mari detalii, si-a exprimat domnul sfarleaza dorinta de a ma ajuta in orice problema legata de calculator. Deja ne impacaseram. Asa ca m-am trezit facand niste setari pentru viteza netului, dealtfel nu gresite, dar nu erau bune pentru mine. Multumesc pe aceasta cale. MI-a trimis ceva fisiere pps si, printre altele, un executabil. Si ma indemna sa-l instalez. Mai, puiule, da crezi ca-s blonda? Hahahaha. Pai, bai, frunza verde, imi expun eu calculatorul la vrajeala asta? Fugi de-aici!!! Dar, repet, tot cu bunavointa i-am explicat ca nu am antivirus pe calculator si ca il voi instala abia dupa ce am o protectie, macar putin…:))Dand o cautare rapida la proprietatile fisierului iata-ca denumirea era Registry Crawler…Mda…si ce sa fac eu cu el? Si de ce doamne iarta-ma nu putea sa-mi explice ce anume face acest program? Cika descoperim impreuna…pfiuu. Normal c-am dat un search si am gasit niste treburi, printre care ca este folosit de administratori sau power useri pentru a modifica registri, chiar pe mai multe calculatoare si remote. Ptiu…bata-te-ar blestamatia!!! Nu i-am zis nimic aseara, dar azi dimineata mi-am exprimat nemultumirea in cel mai civilizat mod posibil. I-am explicat ca deocamdata nu m-a calcat rau pe coada dar daca se va intampla, desigur ca stiu sa reactionez. Ca vreau sa trecem peste acest moment si sa nu mai repetam faza. La care el reactioneaza cat se poate de neasteptat. Si-mi zice ca nu-mi permite sa ma indoiesc de intentiile lui bune. Ca el n-a incercat sa faca nimic. Ca, ce, el a avut incredere in mine sa vorbim pe messenger, adica sa-mi dea userul(pe profilul de pe situl de socializare si-a lasat la discretie userul de messenger). Va imaginati ca, mizand pe acest chat, cu care n-am fost de acord niciodata, pentru ca se pierde din acea nota pesonala, am vrut sa rezonez cu sfarleaza si sa il determin sa priceapa ca lumea, pe care o stim , nu ne imbratiseaza cu drag la piept ca sa ne protejeze, cu atat mai mult cea de pe internet. Ca justificarea mea de a ma comporta circumspect este total sanatoasa si in acord cu alte minti. Dupa lungi lupte de a convinge pe cineva ca ratza nu impunge, m-am dat batuta, dar nu inainte sa ma anunte ca e fericit ca suntem dea cor intr-un final ca sa terminam discutia definitiv…si ca el ma pune pe ignore. Poftim? Cum vine treaba asta?!! Eu n-am inteles. Adica el trage la propriu de mine sa vorbim, trage de mine ca sa ma ajute cu calculatorul, trage de mine…bla bbla bla …si el imi da ignore??? Asta probabil e cea mai tare chestie!!! Asa ceva n-am patit niciodata….pe cuvant. Ce-a fost in mintea lui, frate??A crezut ca nu mai dorm noaptea?!!!Ca o sa-l caut disperata sa-mi vorbeasca…o sa-i dau mesaje….ce scurt circuit s-a produs in minte sfarlezei de s-a decis sa-mi faca asa mare rau??Rauleeee!!!!!

Credeti-ma ca sunt oameni trasniti pe net. Cu duiumul. Si, daca aveti cea mai mica indoiala de la inceput in ceea ce-i priveste, dati-le voi ignore din acel moment. Pentru ca ajungi sa-ti pierzi timpul aiurea si fara rost…cu un frustrat. Daca ar trebui sa descriu toate frustrarile acestei sfarleze as scrie o carte. Va jur. E foarte complex omul. Si jumatate de carte as dezbate problemele de sanatate ale lui…Nu mai vorbesc despre ceilalti companioni la comentariile de mai sus, cu care se pupa in fund intr-o veselie. Ca sa zic pe scurt: cin’ s-aseamana s-aduna!!! toti frustratii….

Dar, oricine ar fi si cum ar fi…eu le urez multi ani sanatosi si prosperi!!!