Etichetă: Istorie

Special de sarbatori

Moartea unui om schimba lumea?

alexandrescudaniela3 comentarii

Scriam inversunata zilele trecute un articol despre moartea ultimului supravietuitor al celor doua bombe aruncate la Hiroshima si Nagasaki. Eram revoltata pentru ca acest om ar fi putut sa schimbe ceva si nu s-a intamplat. Schimbare se referea la renuntarea la armamentele nucleare. Si iata ca vine o stire bomba…SUA si Rusia vor semna un acord de dezarmare nucleara. Cat este de real? Ce efecte vor veni in urma acestui acord? Ce implicatii politice exista? Ce s-a intamplat dincolo de scena publica, in culise? Ce stipuleaza acest acord?

Ideea este ca acest acord a fost semnat in 1991 prima data si nu s-a miscat mai nimic. Pentru ca Rusia a refuzat sa se conformeze. Din diverse motive.

Mai scriam, urmand exemplul dlui Mihai Gotiu, ca aceasta istorie nu ar trebui marcata ca muza pentru jocurile virtuale si date copiilor pe post de entertainment. Iata ca la noi tocmai s-a intamplat „neprevazutul”. Un tanar si-a ucis mama pentru ca aceasta uitase sa-i plateasca abonamentul la internet. Crima a fost una executata rapid si calculat, fara remuscari, imitand personajul pe care il interpreta in jocul virtual. Apoi tanarul s-a deplasat la un „internetcafe”, unde isi facea veacul, pentru a-si finaliza rolul din jocul intrerupt, luand cu el trei telefoane si cativa bani din casa. Ce anume trebuie sa se ma intample ca sa ne lamurim ca jocurile de aceasta factura nu fac altceva decat sa denatureze realitatea adolescentilor?

Va spun sincer ca am jucat si eu la vremea mea ceva jocuri de gen. Dar n-am dat curs acestor aberatii tocmai pentru ca nu-mi sta in sange sa imi refulez nervii si frustrarile in asemenea hal. Prefer un joc de strategie, de logica sau aventura, o muzica buna, o carte cu ceva subiect sau chiar un somn al naibii de bun. Printre preferinte se numara o multime, plimbarea, iesirile la munte, un film, o intalnire cu amicii s.a.m.d.. De ce pana mea nu se puncteaza astfel de preocupari? Oare suntem noi parintii de vina? Oare este mediul in care se dezvolta copilul (scoala, prietenii)? Sau e gena?

Si totusi se propulseaza gandul meu spre o stare pozitiva. Iata ca se stabilesc conditiile in care se dizolva starea generala de frica si alienare.

Se renunta la ceva periculos ca sa intre in scena …alt domn cu coasa-n mana. Cum arata oare? Cu alte cuvinte ma framanta un gand: ca nu se va renunta la dezarmarea nucleara asa de usor. Ma gandesc si la faptul ca se poate ca urmatoarea arma sa fie…un virus. Sau este prea previzibil? Pai normal. Este ceva la care nu s-ar astepta nimeni: este chiar sub nasul nostru. Lumea acum este ingrozita de efectul, care exista sau, al virusului gripei porcine. S-ar putea sa nu fie acest virus pericolul. Si pentru ca rebuie castigata increderea intr-un fel…incet incet, printr-o manipulare desteapta, lumea va reusi sa se increada in afectele pozitive ale antivirusului. Si probabil ca nici nu au de ce sa se teama. Dar va veni urmatorul. In umbra evenimentelor naturale devastatoare, se va naste o noua metoda de a ne …depopula. O fi nebunie ce zic? Cine stie? Nici eu nu prea cred ca este real ce zic aici. Insa stim oare ce ni s-a pregatit? S-ar putea sa fie sute, mii, milioane de teorii conspirative si doar una sa fie reala. Vom sti cand se va intampla. Deocamdata …asteptam.

Dar hai sa discutam despre istoria proiectului de dezarmare nucleara.

Fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov incepea demararea unui acord cu SUA pentru adezarmarea nucleara.

Tratatul START 1 (Strategic Arms Reduction Talks) a fost semnat la 31 iulie 1991, la Moscova, de Mihail Gorbaciov, preşedinte al URSS în perioada respectivă, şi de preşedintele american George Bush tatăl.

Efortul de dezarmarea nucleară cel mai ambiţios, acesta a condus la o reducere a arsenalelor strategice ale celor două ţări de la 10.000 la mai puţin de 6.000 de focoase nucleare şi limitează la 1.600 numărul vectorilor.

AFP prezintă conţinutul tratatului START I, semnat în 1991 de preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov şi de cel american George Bush, şi proiectul tratatului START II, care nu a intrat niciodată în vigoare:

Tratatul START I (Strategic Arms Reduction Talks) a fost semnat la 31 iulie 1991 la Moscova de Mihail Gorbaciov, în perioada respectivă preşedinte al Uniunii Sovietice, şi de omologul său american, George Bush. Acesta a înlocuit acordul SALT (Strategic Arms Limitation Talks – Negocieri pentru limitarea armelor strategice), semnat în 1972 şi 1979 de Statele Unite şi Uniunea Sovietică care prevedea limitarea dezvoltării armamentului.

Cel mai ambiţios efort de dezarmare nucleară al celor două superputeri, START I, a prevăzut diminuarea de la 9.986 la 8.556 a numărului de ogive nucleare americane şi de la 10.237 la 6.449 a numărului celor sovietice. Procesul de reducere era prevăzut să dureze şapte ani.

La 6 martie 2009, Washingtonul şi Moscova au promis că încheie până la sfârşitul acestui an un acord cu privire la acest tratat.

La 3 februarie 1993, preşedintele american, George Bush, şi cel rus, Boris Elţîn, au semnat tratatul START II prevăzând reducerea cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice american şi rus. Cu alte cuvinte, în şapte ani de la intrarea în vigoare a tratatului, numărul total al ogivelor nucleare ale fiecăreia dintre cele două ţări semnatare trebuia să fie cuprins între 3.800 şi 4.250 şi, în cele din urmă, între 3.000 şi 3.500, la 31 decembrie 2007. Din acest total, numărul rachetelor de la bordul submarinelor nu trebuia să depăşească 1.750 la 1 ianuarie 2003, în vreme ce rachetele terestre cu focoase multiple şi independente vor fi dispărut în totalitate din forţele strategice ale celor două ţări.

Tratatul START II a fost ratificat în ianuarie 2006 de Senatul american şi în aprilie 2000 de Dumă (Camera inferioară a Parlamentului rus), care a refuzat să poarte discuţii în martie-aprilie 1999 în semn de protest faţă de bombardamentele NATO din Iugoslavia. Acesta nu a intrat niciodată în vigoare, decizia Rusiei depinzând de menţinerea în vigoare de către Washington a tratatului ABM cu privire la rachete antibalistice. Statele Unite s-au retras în 2002 din ABM.

În afară de START, reducerea potenţialelor strategice nucleare ale celor două ţări este reglementată de Tratatul pentru reducerea arsenalelor nucelare strategice (SORT sau tratatul de la Moscova), semnat în 2002. Acesta prevede un plafon de 1.700 până la 2.200 de focoase nucleare desfăşurate şi operaţionale pentru fiecare din cele două state. Acesta lasă însă posibilitatea stocării focoaselor nefolosite.*

Dar iata ca revine pe scena acelasi proiect indraznet…

În urmă cu trei zile, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a anunţat că cele două mari puteri vor începe discuţiile pentru stabilirea unui nou acord în a doua jumătate a acestei luni.

ARSENALELE ACTUALE

– În 2002, Washingtonul şi Moscova au semnat Tratatul de reducere al arsenalelor nucleare strategice (SORT) care prevede un plafon cuprins între 1.700 şi 2.200 de focoase nucleare în uz şi operaţionale până în 2012 pentru fiecare dintre state.

– Statele Unite numără 2.200 de ogive strategice în uz şi un număr comparabil în rezervă, potrivit Asociaţiei americane pentru controlul armamentelor.

– Rusia ar dispune de 2.000-3.000 de focoase operaţionale şi 1.800 în rezervă sau pe cale de a fi destructurate din cauza materialelor învechite, potrivit estimărilor disponibile.

– Washingtonul dispune de 1.200 de vectori nucleari, iar Rusia de 816, potrivit datelor oficiale comunicate în aprilie.

ACORD CADRU ÎNCHEIAT LA 6 IULIE 2009

Obama şi Medvedev au fixat obiectivele în cifre pentru negociatori în vederea continuării discuţiilor:

– reducerea între 1.500 şi 1.675 a numărului de focoase nucleare din fiecare ţară;

– reducerea între 500 şi 1.100 a numărului de vectori nucleari (rachete intercontinentale, ataşate submarinelor şi bombardierelor strategice);

– aceste reduceri trebuie să aibă loc într-o perioadă de şapte ani de la intrarea în vigoare a tratatului;

– viitorul tratat va avea o durată de zece ani;

– negocierile trebuie să conducă „foarte curând” la un acord final care să poată fi semnat şi ratificat.

PUNCTELE DE DIVERGENŢĂ

– Principalul punct de divergenţă este scutul antirachetă american din Europa de Est, iar în privinţa acestuia nu a fost obţinut nici un progres la summitul de la Moscova. Obama a refuzat să lege proiectul de scut antirachetă de negocierile START, aşa cum cere Moscova, dar a considerat posibilă cooperarea cu ruşii împotriva ameninţărilor balistice.

– Moscova cere luarea în considerare a focoaselor nucleare stocate şi nu numai a celor în uz, Statele Unite înregistrând un număr superior în acest sens.

– Moscova vrea, de asemenea, limitarea numărului de rachete intercontinentale americane cu încărcături convenţionale, temându-se că va fi ţinta acestora.**

Am fost convinsa si chiar fericita ca totusi aceasta moarte, a celui de la Hiroshima, nu a fost o intamplare. Sau poate a fost. Cert este ca el n-a schimbat nimic …deocamdata. Acest acord este unul de forma din cate inteleg. A expirat cel vechi si se predefineste altul. Jocurile politice din spatele scenei sunt mai murdare decat ne pare sa credem. Putem sa presupunem multe bazaconii insa realitatea…este mult peste puterea de comprehensiune a tuturor.

Fiecare din cele doua mari puteri isi stabileste prioritatile economice si geopolitice. In functie de care, la masa tratativelor, isi completeaza agenda cu punctele de interes. Isi impart harta lumii. Iar noi suntem convinsi ca acestia au intentii, pe undeva, bune.

Hai sa luam un exemplu de amploare mai mica, din lumea noastra politica. Multi au imbratisat preocuparile „binevenite” ale dnei Udrea de a insufleti turismul din Romania. Insa toate proiectele au defapt un scop financiar avantajos dnei Udrea si celor care o sustin. Probabil ca stiti si asta. Am fost incantata o vreme de aceste realizari. Pana am aflat cat de departe se ajunge. Se pare ca exista intr-o anumita zona a capitalei un hotel (Eurohotels) apartinand ministrului de turism. Si asta nu e tot. Cum hotelul este limitat de spatiul din jur si nu se mai poate extinde s-a purces la construirea a doua blocuri semete in apropiere. Afacerea merge bine si trebuie investit mai mult ca sa nu se piarda clientela importanta. Constructia a durat putin fata de alte proiecte din tara noastra. criza n-a oprit constructiile. La o vreme s-a anuntat in cartierul respectiv ca se fac imbunatatiri la reteaua de apa asa ca s-a spart asafaltul si s-au blocat cateva strazi importante. Dar defapt ce s-a intamplat? S-a facut racordarea la apa a acestor blocuri. Cu relatiile potrivite si buzunarele pline se poate face orice. Buzunarele sunt pline pentru ca doamna in cauza investeste exact in punctele importanete ale turismului, adica acolo unde o vedem mereu ca-si face reclama. Acolo sigur are un teren cumparat, are un hotel sau chiar o statiune intreaga. Redresarea turismului inseamna bani importanti in buzunarele potrivite si mai ales ale dansei.

Revenind la acordul din poveste …nu prea mai am ce comenta…va las pe voi sa comentati.

Ce efecte vor veni in urma acestui acord?

Ce implicatii politice exista?

Ce s-a intamplat dincolo de scena publica, in culise?

Ce stipuleaza acest acord?

Se va face ceva concret?

Cine are de castigat? Cine pierde?

Care sunt punctele de interes?

Cat este de real?

Fără categorie

Istorie vs. banal (Hiroshima vs. amanta lui Mandruta)

alexandrescudaniela3 comentarii

Istoria. Cum o definim? Cum spune dictionarul? Nu. Vei obtine o definitie scurta. Dar nici eu nu am ce sa comentez despre acest domeniu vast. Dar am sa descriu seria de evenimente legate de o anumita poveste a unui om care a supravietuit celor doua bombe atomice din Japonia, argumentand, daca reusesc, in aceste pagini de „jurnal”, si dand replica unui domn, care mi-a inspirat cumva aceasta incursiune. Despre partea de detaliu s-au straduit altii sa faca un sumar.
Cum se stie urmaresc de ceva timp blogul Dlui Mihai Gotiu. A venit grabit un articol, dupa multe altele, prea interesant ca sa-l ratez. Game Over A murit ultimul supravietuitor de la Hiroshima. Merita sa rasfoiti.
Am sesizat un aspect nou al temei, pe langa faptul ca este o „stire adevarata”, cat si piedica „banalului” care apasa greu cand vorbim de istoria care se face in zilele noastre. Un domn mi-a deschis ochii asupra punctului personal de vedere. Un fel de a aduna minus cu plus ca sa dea…minus. Sau sa iei cu o mana si sa dai cu cealalta ramanand cu…nimic. De ce spun asta? Pai iata ce scrie, destul de literar si nuantat:
<Banalul, nesemnificativul, amorful, platitudinea si alte cateva notiuni, toate tin intr-un fel sau altul de esenta cotidianitatii. Nu putem denigra realitatea descalificand-o la stadiul de „banala”, ea fiind de fiecare data asa, tine mereu de superficialitate, de o suprafata care nu necesita strai de exceptie. In cazul de fata, moartea japonezului este, strict vorbind, banala, se inscrie in ciclul firesc al viului. Ceea ce o face exceptionala este un hazard care a devenit emblema, statutul de martor (ultimul, esentialmente cel mai valoros) al exploziei si disolutiei ideii de umanitate.>
Discutia a continuat la modul la care am dezbatut suta de idei care a rasarit din minte, grabite si inghesuite pe un spatiu stramt. Stiu, sunt mai multi intr-unul singur, sau cum s-ar zice scurt imprastiata… :))Pentru cine ma cunoaste realitatea este ca nu am rabdare sa termin ce am inceput, presupunand ca lumea va umple golul. Dar asta e valabil doar pentru cine ma cunoaste. Pentru restul…
<Sinucideri, violuri, fratricid, accidente si nu doar…sunt fractii dintr-o ecuatie cu final banal…o cifra intr-un tabel de statistica… dar nu de ignorat…efectul acestora este unul dezastruos…il vad banal pentru ca nu reprezinta „istorie”, sunt doar povesti parca desprinse din celebrul Saw, pe care n-am rezistat sa-l mai urmaresc, cum nici stirile de la tv nu la mai suport.
Japonezul era parte dintr-un ciclu care s-a inchis. Istoric. A fost martor schimbarilor, marcate de acele tragedii, a fost ultima firimitura dintr-un timp care nu se va mai repeta. Vremea pe care a trait-o a fost una marcata de schimbari esentiale.
Ai vazut in ultimul timp ceva bun sa se intample? O inventie, vre-un geniu s-a mai nascut?
Si, ca sa vorbim despre adevarata istorie…mai tii minte cand, in comunism, invatam o istorie reinventata? Pe ideea teoriei conspiratiei pot sa dezvolt un aspect: japonezul avea bagajul de info de calitate, original. Poate n-ai sa stii niciodata ce s-a intamplat cu adevarat…cum nu stim nici daca s-a ajuns pe Marte sau daca Roswell e pe bune.>
Tsutomu Yamaguchi a trait la intensitate maxima cele doua explozii, cea de al Hiroshima, unde s-a lansat, fara remuscari, „Baietelul”. O bomba cu uraniu, care a ars tot intr-o zona locuita doar de civili, ucigand aproximativ 140.000 de persoane. Si cea le Nagasaki, tot zona de civili, unde au murit aproximativ 70.000 de persoane, punand la socoteala si urmatorii ani dupa bombardament, cand supravietuitorii dezastrului imediat, au decedat datorita efectului radiatiilor si ranilor provocate in timpul si dupa eveniment.
E bine sa amintim la multi, carora abia acum le da casul la gura, ca aceste tragedii nu trebuie repetate. Nu trebuie sa ne retragem in virtual sa imitam razboaie, sa dam curs unor frustrari  adolescentine. Nu degeaba atatia tineri si-au lipit arma de mana si-au plecat la vanatoare de profesori sau elevi din scolile in care ei invatau (in SUA cel mai des). Culegi ce-ai semanat. Ramane totusi un semn de carte la aceasta pagina pentru ca s-a marcat ca cel mai important eveniment istoric. Atatea vieti nevinovate au fost rase de pe suprafata orasului dintr-un singur …capriciu: acela al americanilor de a acapara Japonia in fata rusilor. Ma intreb azi, amintindu-mi ce am invatat la istorie si recitind aceste fragmente de istorie, cate mai au de gand sa faca acesti „improvizibili”? Cate tari vor mai ataca cu aceste arme sau altele, care stau pe banda sa se finalizeze? Lupta asta intre cele doua mari puteri este peste capacitatea mea de intelegere. Au simulat americanii acea tragedie de la turnurile gemene, au simulat ca au pasit pe Marte, au simulat ca s-au baut la spritzuri cu extraterestrii… doar doar vor da peste bot acestor „frati” sau copii la indigo ale lor, respectiv rusii. Caci nici astia din urma nu sunt prea departe. Cati copii au fost ucisi si cate femei violate la noi in tara de ei? In timp ce nemtii, desi eram „prizonieri” ne tratau cu respect? Cata cruzime zace in aceste doua gramezi de „professional killers”? Ca sa raspund la chestiunea referitoare la istoria care se scrie. Japonia va plange mortii multi ani. Va scrie mult despre cat de inumani au fost aceste bestii. Dar sa ne gandim putin si la povestea Pearl Harbour, caci vor veni multi sa spuna ca au fost provocati. Americanii au cautat sa ii provoace. Cica japonezii le-au atacat portavioanele…si cand colo alea bune au ramas intacte, pe care si le-au retras americanii…si au ramas sa faca istoria cateva jeguri. Statistica arata 2335 de morti. Ce ma face sa cred ca americanii n-au stimulat si simulat si acest atac? Americanii pastrau statutul de neutralitate pentru ca nu aveau nimic de-a face cu razboiul. Dar totusi…erau incomodati de influentele pe care si le pierdeau in zona de Pacific si Asia. Motivele sunt clare. Probabil ca ar fi si altele de comentat dar hai sa ne oprim la tabloul de ansamblu care este destul de concret si detaliat. 2335 de morti cat inseamna in fata dezastrului din Japonia? Pana la urma ei au declarat ca doar asa se putea pune punct razboiului, si-au jelit eroii lor, aia de au bombardat civili nevinovati, s-au dat loviti, s-au dat nevinovati de atacuri. Ca prima data au incercat o bomba la zona de testare. Daca n-au fost ei asa siguri de rezultat, adica pentru Japonia nu capitula, s-au gandit sa arunce o bombitza, dar nu s-au dus in zona unde se concentrasera trupele de lupta. Si pac inca una…Ca tot erau in zona…si of si ce pacat…ca a cazut asta a doua din greseala…
Japonia a semnat un armistitiu, a cedat. Si vin iar americanii ca sa-i ajute. De ce? Pentru ca au realizat cat de idioti au fost? Ca au gresit flagrant? Doamne fereste! Ganditi-va voi ca sunteti mai destepti decat mine…:)
Si revenim iar la denaturarea adevarului. Americanii se pricep cel mai bine sa faca asta. Sunt adevarati maestri. Tot ei au dat cei mai multi actori renumiti la Hollywood. Ca se mai umple ecranul si cu cei straini. Pai nu mai sunt straini. Ci americani. Se convertesc cu totii. Dar asta e alta poveste.
Japonia a venit si-a spus, prin vocea acestui domn, trecut prin suferinta crunt, ca SUA ar trebui sa renunte la programul nuclear. Eu stiu ca acest om a facut parte si este istoria in sine a unui eveniment tragic. Si nu numai. A vazut si a simtit urmarile acestei drame. Familia lui a fost „prizoniera” acestui razboi, fiind expusa radiatiilor, acestia a murit finalmente de cancer. Singura care mai traieste e fiica. Insa si aceasta are grave afectiuni. Renasterea Japoniei dupa tragedie este o istorie pe care acest om iar a trait-o. Prin ochii unui om care a privit in jur, fara sa citeasca sau sa asculte de la unul si altul, la evenimentele ce-au venit. Mai mult… a fost contemporan atator inventii, oameni de stiinta, oameni de intelect deosebit, oameni si fapte incredibile.
Azi ce anume vezi pe sticla? Violuri, sinucideri, crime, jafuri, accidente (presarate cateva stiri despre cat de buni sunt unii oameni si cat se straduie sa ajute pe altii; nu este o ironie). Ce pot sa vad mai banal decat asta? E ceva de invatat? E ceva care sa-mi ridice nivelul IQ-ului. Este ordinar, marsav, vulgar…in afara de bunatatea pe care din cand in cand o vad ca se revarsa peste niste amarati.
Dar acest domn, care a murit de cancer, acesta m-a facut sa dau paginile istoriei inapoi, m-a facut sa citesc despre ce a fost odata. Despre care eveniment n-as vrea sa vad sau sa aud ca se va mai intampla…dar totusi a fost, au murit niste oameni…s-au petrecut nistre treburi cu o viteza si o cruzime de nedescris…iar el a facut imposibilul…cel mai norocos om de pe planeta. Si azi s-a dus. E ca si cand un criminal isi ucide toti martorii si considera ca s-a terminat, nu-l va prinde nimeni ca sa-l judece. Doar o banala analogie…ca sa descriu impresia pe care mi-am exprimat-o referitor la faptul ca s-a inchis un ciclu istoric.
De aceea ajung sa zic ca, da, aceasta e o stire adevarata….nu vorbesc despre o fusta, nu despre preturi, nu dezbatem un banal cocktail de fructe…a murit un om caruia istoria ii datoreaza mult. S-a implicat de-a lungul anilor in proiecte de combatere a inarmarii nucleare, a scris o carte…s-a luptat cu suferinta si multe altele. Da. A facut mai mult decat sa fie martor intamplator. Aaa, si inca una, nimic nu este intamplator. Ceva trebuie schimbat. Cativa oameni, ca mine, ca tine, ca ei, citesc niste randuri despre istorie si poate sesizeaza semnalul disperat de alarma. Sincer, nu am stiut pana azi sa ma uit la aceste stiri. Dar azi cineva mi-a deschis ochii. O stire adevarata. Sau vom dezbate si cuvantul „adevarata”? Asa ca sa stim sigur ca, daca n-am castigat razboiul, macar o batalie sa avem la activ…:)))
Acestia, zic eu, sunt oamenii importanti pe care merita sa-i amintim atunci cand vorbim de istorie.
El avea puterea sa deschida cartea destinului multor tineri, care azi se complac in „banalul” cotidian. Si daca se plictisesc o iau de la capat facand aceleasi lucruri banale. Si eu intreb chiar e posibil sa reduci un asemenea om la cotidianul de azi? Nu mai spun banal. Eu astept sa aud daca este banal sau daca face parte din istorie acest personaj…..