Slalom printre cuvinte's Blog
Din pacate fara articole pentru ca siteground le pastreaza doar 7 zile…Come on! 7 zile? Nu se respecta prea mult astia!
Incepem fresh sau continuam pe formula veche. O sa vedem!
Deocamdata ma chinui sa gasescun hosting romanesc. Poate! Sau ma bag pe Blue Host ca tot nu am cine stie ce fisiere sa le incarc serverul.
Deci bine am revenit!
O sa vaz cum facsa varecuperez linkurile la toti sa va asez la blogroll. E posibil sa fie mai scurta lista. Super!
For those who own a company producing raw material, from any country in the world, may become a member of the online B2B market, http://www.ecplaza.net , at first, having a free membership, available with many facilities for starters:
The most reliable B2B Marketplace | alexandrescudaniela.com.
„Time is money.”
„One moment can change everything” (Wieland)
„One minute to question worth as an eternity of suffering.” (Balzac)
„The loss of good time is the mother and the seed of bad time.” (Cantemir)
„It is not wise to say:” I shall live”; life of tomorrow is too late – live today. „(Martialis)
„Those who uses time badly are the first to complain of the shortness of it.” (La Bruyere)
„Whatever the duration of time, the science of utilization will make it longer.” (Seneca)
And this is how i start my foray into the mysteries of time, recalling some proverbs and quotes about it. So the time can mold according to our lives and depends on how you use it. If you realize that using the time doing the right thing when the time is appropriate, it will become your companion in happiness. Otherwise you will suffer the eternity of it in suffering because the pain is even longer than anything else, even if time, in His wisdom, sits, sometimes, for a while, till you bring your steps to the right path.
Because time was, is and will be transient, because it runs somewhere and nothing makes it come back, the man thought to materialize it in one way or another. But if this was not possible than he thought to measure it. So the clock has been created to store seconds, minutes, years of memories which time gave/give us as a present.
I was fascinated by those old clocks, being closed into wooden boxes, which whisper, slowly, patiently, tic-tac’s melodiously. From time to time they stop to make you know that an hour has passed, raising to heaven the well known ding-dong. There are clocks that hide in the lonely cuckoo, who appears only when it is necessary, enjoying your ears with his wonderful: cu-ckoo. But the most incredible thing you can feel, when the beats clock you hear are the only ones in the room, is the quietness, calmness and patience of time, which surrounds your mind and soul. You feel yourself protected, as if you are locked into a bubble of separate times, in which everything that exists is YOU.
Each of us should have such a clock. No need to look at a Grandfather Clock and a Cuckoo Clock as an acquisition, a simple furniture, but is a way to buy time, for yourself, that will help you find yout inner YOU in the hundreds, thousands of seconds hissing on your ears, but also a smart way to invest in the things you want to finish.
From: http://ping.fm/Jqskp
Azi este sarbatorit Sfantul Ilie. Si-a castigat titulatura de sfant printr-o conjunctura stranie: se pare ca si-ar fi ucis parintii la indemnul diavolului, ispasindu-si apoi pacatele in diverse moduri, astfel ca Dumnezeu l-a iertat si l-a adus la ceruri alaturi de ceilalti sfinti. In popor povestea spune ca de atunci Ilie trazneste toti dracii de acolo din ceruri. Dracii se ascund speriati in casele oamenilor, in animale, pe pamant, unde apuca. Se spune, conform traditiei, ca in aceasta zi este imperios necesar sa nu lucram in casa sub nici un pretext caci traznetul, grindina si ploaia ne vor lovi napraznic.
Asadar le urez tuturor celor care-si sarbatoresc onomastica un sincer: „La multi ani!”. Stiu ca nu se ureaza nimic de onomastici dar e binevenit oricand un gand bun.
Daca va framanta talentul scriitoricesc de ceva timp, iata ca a venit si ziua in care recompensa binemeritata o veti putea primi daca va inscrieti la concursul, demarat la initiativa Romanian Crime Writers Club şi Crime Scene Publishing si promovat de Oana, unul din membrii juriului. Toate detaliile concursului le gasiti aici. Mai departe depinde doar de voi sa reusiti. Multa bafta!
Sursa poza: aici, gasiti si un articol despre depresie post-partum.
Pornind de aici si de aici …m-am decis, ceva mai repede decat mi-as fi dorit, sa scriu un post despre evenimente din viata personala. Posibil sa considerati ca am luat-o razna despuind propria-mi viata pe un jurnal public. M-am abandonat caracterului meu, greu de schimbat acum la senectute :)), dupa atata vreme de furtuni si ploi, pentru a da putin din gandurile si starile mele, pentru a-i salva pe cei care cred ca niciodata nu-i va atinge flagelul DEPRESIEI sau ca nu se simt nicicum depresivi.
O sa va rog sa aveti rabdare cu acest post, am incercat sa-l scurtez cat de mult posibil. Dar, mai mult, va rog sa nu judecati. Este un post efectiv dedicat celor care nu cred ca este posibil asa ceva. Este dedicat Madalinei dar si celor care au impresia ca nu isi mai revin ever din depresie. Ei, bine, se poate vindeca oricine daca-si gaseste echilibrul, daca isi gaseste optimismul, daca se tine de un regim alimentar sanatos si, mai ales, daca are suportul moral din partea celor apropiati. Este despre o depresie care depaseste situatia simpla a nasterii, este una care ma va urmari permanent pana la sfarsitul vietii…
Inainte de toate vreau sa lamuresc cateva aspecte, pe care unii nu cred ca le-au observat: sunt sincera pana la prostie, nu imi place sa vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc, nu imi place sa ma arunc in discutii competitive (de genul: eu sunt mai amarata decat tine sau eu sunt mai suparata decat tine sau…bah eu stiu mai bine decat altii), desi, pentru unii asa ar parea, revin si spun ca nu comentez despre lucruri pe care nu le cunosc, dar, mai ales, traiesc cu sufletul fiecare eveniment din viata mea sau a altora, nu trec cu nepasare pe langa ceilalti fara sa fiu convinsa ca am facut absolut orice ca sa ajut pe celalalt.
De la nasterea lui Stefan m-am pricopsit, fara sa vreau si fortata de imprejurari (un eventual deces) cu o histerectomie. Defapt doctora a fost mai puternic afectata decat mine de aceasta interventie. Dar am sa explic ce inseamna aceasta caci nici eu nu stiam si vad ca nici altii nu au idee. In primul rand operatia reprezinta eliminarea partiala (sau toatala) a organelor genitale, respectiv uter, col uterin si un ovar (din cauza unui fibrom nenorocit la ovar si un uter defect din nastere), cum s-a intamplat in cazul meu. In al doilea rand aceasta inseamna medicamentatie homonala. Insa eu n-am avut nevoie sau voie, never mind. Important este ca nu am luat nimic si, pana la urma, nu aceea conteaza intr-un final. Ci psihicul. La nivel mental totul se desfasoara alert spre autodistrugere, asa cum se spune in popor, devii depresiv. Depresia este cel mai periculos flagel. Daca aveti impresia ca e o gluma proasta nu va zic ca va inselati ci nu doresc nimanui sa fie macar atins de asa ceva.
Eu nu aveam habar ce ma asteapta pana intr-o zi, cand am intalnit o doamna, care mi-a explicat discret (caci un asemenea subiect este TABU din multe puncte de vedere) ce se intampla cu mine. Aveam deja cateva semne clare de depresie, asta dupa cateva luni de la nastere (deci retineti in timpul lauziei n-aveam nici pe draq), care s-a prelungit pana aproape de varsta de 1 an a lui Stefan, cand am luat taurul de coarne si mi-am impus un alt stil de viata, o alta mentalitate, mi-am trasat o cale clara pentru a-mi readuce optimismul de care aveam nevoie mai mult decat de orice altceva.
Dupa cateva luni am mers si la doctora pentru a-i pomeni de durerile din zona unde-mi lipsea acel ovar. Aderente imi spunea ca sunt. Ceva normal pentru aceasta operatie. Trebuia doar sa imi intaresc organismul cu un regim sanatos alimentar dar, in mod special, sa dau kilogramele jos. Asa ca am slabit pe motive medicale. Durerile au disparut. Tot atunci doctora mi-a dat numarul de telefon al unui doctor psiholog. Atunci n-am inteles care-i ideea acelui psiholog in peisaj. Chiar n-am inteles. De ce? Ma tot intrebam.
Dar am intalnit-o pe doamna de care pomeneam mai sus. Tot cu o operatie de histerectomie facuta cu multi ani in urma (doamna are, sa zic cu aproximatie, 70 de ani), impreuna cu o prietena foarte buna. Se pare ca prietena a murit dupa 10 ani de la operatie pentru ca i-a cedat mecanismul psihic. Mintea ei n-a putut sa suporte ideea ca nu mai este femeie pe de-antregul. Pe atunci, ca si acum, barbatii aveau multe prejudecati legate de aceasta interventie, de reactiile acesteia in timp. Caci mai intervine si lipsa de libido la femeie. Insa aceasta problema se rezolva cu multa intelegere in conditiile unui fond psihic bun, nu depresiv caci acela agraveaza si mai tare situatia.
Femeia se simte goala inauntru si din ce in ce mai pustiita la nivel mental astfel ca organismul cedeaza si el putin cate putin. Este o vorba in popor: capul face, capul desface. Depresia isi face loc pana mori de propria mana sau din pricina neglijentei cu care iti tratezi boala, aciuata, acolo, in locul cel mai vulnerabil: mintea.
Depresia poate fi dusa pe picioare multa vreme fara sa stii ca o ai. Poti sa crezi ca este astenie de toamna/primavara, sa crezi ca ai momente mai proaste din cauza oboselii, durerilor de cap de la curent sau mai stiu eu ce, sa zici ca e lauzie sau chiar sa negi existenta ei doar pentru ca nu mai ai timp sa te preocupi de propia ta persoana, dand vina pe nasterea copilului tau sau pe altele.
Dar exista intr-o masura mai mare sau mai mica. Poate ca nu, poate ca da. NUMAI VOI STITI. Tot ce trebuie sa faceti e sa va studiati atent, mai ales daca sunteti mame, si sa va dedicati voua. Nu este egoism ci un semn ca aveti dorinta de a trai sanatos.
Iata cateva semne:
– aveam ganduri din cele mai negre;
– nervozitate necontrolata;
– paranoia;
– o posesivitate puternica;
– nevoia de a ma ascunde de lume;
– pesimism crancen;
– durerile de cap, despre care am pomenit si in alte ocazii;
– ma agitam permanent;
– ma irita orice gest sau vorba;
– nu ma mai interesa nimic (spre finalul perioadei de depresie);
– eram convinsa ca sunt nedorita, ca sunt o schimonosire a naturii;
– mi se parea ca nu sunt demna de propriul meu copil;
– mi-era teama sa nu-i fac rau (dar nu asa cum simte orice mama, era ceva care depasea normalul, imi imaginam diverse scenarii groaznice demne de filmele horor);
– imaginarul unei eventuale morti a mea cocheta cu mine si constientul meu; ce m-a oprit? copilul si dorinta mea de a trai; dar imaginatia era la modul la care crestea in mine ideea ca moartea e ceva natural, minunat; va imaginati cum e sa ajungeti acolo? asta mi-a pus capac si am inceput sa fac marea schimbare;
Multe s-au petrecut in acea vreme. Insa cel mai radical moment a fost pornirea mea a a-mi crea spatiul meu de lucru, un colt de fericire, macar atata cat sa ma desprind usor usor de gandurile care ma subjugau intru-totul si puneau stapanire pe mine. Imi amintesc cat ma rugam de sotul meu sa stea cu mine. Pe mama, pe tata si pe mama soacra. Eram disperata sa nu fac ceva necugetat. Insa nu reuseam sa le explic acel „de ce” pentru ca mi-era teama. Toata lumea imi repeta ca sunt puternica. Si, daca nu o spuneau, asta se intelegea. Un om care-ti cere ajutorul nu e bine sa stea singur. Cum spunea si Mircea Badea aseara, faptele sunt diabolice. Chiar asa le pot defini si eu. Iti ia, nu Dumnezeu, mintile, ci diavolul. Nu sunt o credincioasa si nici nu ma prea duc la biserica (Doamne iarta-ma!) dar imi amintesc ca-mi faceam semnul crucii dupa fiecare fantasmagorie a imaginatiei mele bolnave si imi tot repetam ca nu mi se va intampla asa ceva. Aveam incredere tiotusi in ceva si acel ceva era Dumnezeu insa azi am convingerea ca aveam incredere in MINE.
Tin sa pomenesc si de hipotiroidia, de care sufeream de ceva vreme, inainte de a afla ca sunt gravida. Aici am intervenit repede cu tratament dupa ce am facut analizele si pe care l-am continuat, la sugestia doctorului, si in timpul sarcinii (euthyrox). Sufar de un suflu sistolic de ani buni. De la acesta vin durerile de cap, de care am scapat oadata cu marea mea schimbare. Totusi mai revin, din cand in cand, doar atunci cand consum pepsi sau cola (invariabil).
Marea schimbare a constat in crearea acestui blog (in septembrie anul trecut, chiar inainte cu 3 zile de ziua mea de nastere). A fost altul motivul acestei porniri. Incepusem sa lucrez in Pinnacle. Imi ocupa mintea si timpul atat de placut ca nici n-am simtit cum trece iar eu imi reveneam psihic incet incet. […] Apoi am cunoscut cativa oameni aici, pe blog. Oameni interesanti. Chiar si pe facebook, unde dadeam cu tupeu la un joc destul de cunoscut: farmville. Nimeni nu stie cat de mult a insemnat pentru mine aceasta lupta cu mine si cat de mult m-ati ajutat VOI. Va spun acum (si in special lui Dan Dumitran) ca razboiul cu blogul, incrancenarea mea de atunci de a scrie, de a schimba mereu ceva, de a duce atatea lucruri in carca, se datorau nevoii mele de a ma desprinde de acea depresie. Nu puteam sa imi deschid sufletul in acea vreme pana nu simteam ca m-am vindecat. Ajunsesem sa ma hranesc din vietile voastre, din trairile voastre, din puterea sau neputinta voastra…nu ma mai puteam opri. Pana organismul meu a cedat de atata oboseala (unii cred ca-si mai amintesc cand am lesinat si m-am lovit la cap puternic din cauza cazaturii). Nici atunci n-am considerat ca trebuie sa ma opresc din bloguiala desi mintea mea se vindecase demult. Am continuat, mai timid, dar am facut-o. M-a condamnat lumea, posibil, atunci dar aveam nevoie de voi, aveam nevoie de MINE. Azi am o dorinta mai mare de a trai, de a sorbi din fiinta voastra, asa cum o gasesc pe hartia virtuala. Va multumesc inca o data tuturor (in primul rand, insa, lui Paul, Mihaelei si lui Dan, fara suparare, caci ei au venit de la inceput pe blogul meu si mi-au sprijinit scrierile, uneori, aberante).
Domne, ma declar dinnou socata. Se pare ca a intervenit in discutia marilor artisti, care au cunoscut-o pe Madalina Manole, in cadrul emisiunii Acces Direct, o prietena foarte buna a artistei, care nu si-a declinat numele pana la finalul interventiei. Dupa o lunga conversatie destul de tulburatoare pentru toate lumea, la final, prietena Madalinei a pus o intrebare: Poate cineva sa infieze copilul ei?
What???!!!
Sa fie vreo nebuna, caci asa se va stabili intr-un final, care vorbeste abracadabristic? Saaau…chiar e o prietena… pe bune?
Daca este ce a determinat-o sa puna asemenea intrebare?
Incredibil! Am avut un soc puternic. 😦
Se pare ca s-ar fi sinucis.La OTV un „parapsiholog” face analiza gestului ei greu de descris. Mi se pare aberant. Mizeria, murdaria in care traieste un artist te poate duce la acest gest disperat?!!!! NU cred. Intamplator avea si un baietel de 2 ani. Eu sunt convinsa ca neintelegerea pe care barbatii o acorda mamei vis-a-vis de calitatea ei de mama, poate ca si baiatul ei avea ceva probleme, in orice caz e greu sa cresti un copil, in pofida tuturor mizeriilor care se revarsa din partea celorlalti, rude sau prieteni. Ca sa cresti un copil in conditiile actuale trebuie sa ai nervii tari. Ca sa rezisti angoasei ce se naste in viata de cuplu, in conditiile in care vlastarul creste si viata merge inainte pentru toata lumea, fara a avea legatura cu tine direct, fara sa ai ajutorul acestora la mai multe puncte din viata ta de mama, adaugand si nebunia care s-a creat nesimtit in jurul artistilor romani, mizeria, cum spunea acel parapsihiolog lovit de soarta, au adus-o in stare sa-si ia viata. Desi nu sunt de acord cu asa ceva pentru ca viata poate sa-ti rezerve surprize placute, orice murdarie te poate face mai puternic.
Monica Tatoiu vorbeste despre kktii aia de doctori care n-au fost in stare sa pastreze secretul medical, respectiv faptul ca Madalina Manole ar mai fi cautat acum cateva saptamani sa se sinucida cu o supradoza de medicamente. Ce ziceti voi?! Si ziaristii sunt, din punctul meu de vedere, incadrati in aceeasi categorie de kkti.
Pe scurt eu consider ca viata de mama, de sotie, au adus-o in pragul disperarii. Mintea ei n-a rezistat.
Sau poate ca a fost doar o greseala si ea nu s-a sinucis totusi?!! Nu mai conteaza totusi. Chiar n-are importanta. S-a dus si nimic n-o mai reinvie.
Pacat, Madalina, am crescut alaturi de tine si-mi pare rau ca mi-a plecat o sora de suflet! Sa-ti fie sufletul usor si linistit acolo!
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Update:
Aflu ca statea cu parintii si socrii in aceeasi casa. Asta e raspunsul la gestul ei. Pai daca te anuleaza toti astia ca mama apai ce naiba sa faci?! In conditiile in care esti slab de inger? Daca vine soacra, zic si eu, si-ti spune: Nu esti in stare sa cresti copilul! Ca nu-l iubesti, ca una, ca alta. Daca si copilul tau te neglijeaza si asta pentru ca, stand cu bunicii, el nu-ti mai recunoaste meritul de a fi mama, daca nu te ajuta nimeni cand tu esti la pamant, mental vorbind…ce se intampla? Amira a scris un post foarte interesant care mi-a dat de gandit multa vreme. Aici. Asta nu justifica deloc gestul dar macar il explica. Oamenii reactioneaza diferit la impulsurile din exterior. Totul, cum spuneam, tine de puterea ta de disecare a realitatii si forta de a rezista.
Las Saptamana pestelui in continuare sa se desfasoare pana joia ce vine. Asa ca va astept sa va dezlantuiti vis-a-vis de provocarea mea. M-am gandit sa-l „dezlipesc” ca sa nu va incurce la posturile noi, mai ales la cele cu fi-miu. 😀
Caci am mai derulat o alta actiune din seria „Aventurile lui Stefelberi Fin”. Uitati-va pana la capat. Am lucrat ceva saptamana trecuta dar m-am oprit cand Stef a racit si ne-am lasat putin de bloguiala, pe langa munca in Pinnacle. Acum suntem bine, slava Domnului. Ii multumesc, in primul rand, Adelei, care m-a sustinut si m-a sfatuit ce si cum sa fac. Stiti si voi cum este: desi stii cateva trucuri, intotdeauna sunt binevenite si altele despre care nu stiai ca sunt cu mult mai eficiente. Ii multumesc si lui Dani (exact cum ma asteptam din partea unei surori de suflet) si Oanei pentru ca au fost alaturi de noi sufleteste. Oana, printre altele, a ajuns in UK cu puiul ei, David, langa sot. Au facut poze din zona in care locuiesc. Uitati-va si voi. Cine stie?! Poate va place prea tare sa nu dati curs unei plecari definitive la ei. 😉
Cat despre Saptamana pestelui am vazut ca baietii s-au mobilizat. Christian (aka ‘mnealui) si Vlad (Olteanu) au scris si au postat poze de exceptie. Saru’mana. Intr-adevar e penurie de subiecte prin blogosfera. Asa ca orice idee fresh (sau rasufleee ;)) este buna in a ne dezmorti putin dovleacul. 😀 Astept si alte sugestii de a ne petrece timpul pe blog. Aaa, oricum asteptati, nu mult, sa vin cu lepsele alea de le am pe curs. O sa avem ce sa facem o perioada. 😉
Pana atunci va las sa va delectati ochii si inima alaturi de Stefelberi Fin. 😉
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Pentru ca ploua, pentru ca inundatiile sunt ca la ele acasa, pentru ca sufletele noastre sunt in ton cu vijelia naturii, nu m-am putut gandi decat la….
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Decretez saptamana pestelui de azi pana joia viitoare. NU stiu ce-mi veni asa deodata dar, daca exista anul sarpelui, sobolanului, de ce nu si al pestelui? Eu nu cer un an intreg, la naiba, o saptamana doar.
Sursa foto aici.
Cu aceasta ocazie de sarbatoare va lansez o provocare, asa cum am scris si mai devreme la comentariile postului recent, legata de PESTE. Da, doamnelor, domnisoarelor, domnilor si …cavaleriloooor, despre peste o sa va rog sa vorbiti acilea sau pe blogul vostru, unde doriti. A pornit de la Adela idee iar eu o prelucrez si va zic asa:
♥ scrieti despre intamplari din viata voastra legate de pesti (aia care fac bulbuci in apa nu din cealalta categorie);
♥ bagati cateva proverbe, de vi le mai amintiti, tot despre pesti;
♥ imprastiati cateva zicale, maxime… ca sunt ale voastre sau din popor;
♥ compuneti o poezie cu pesti;
♥ sau compuneti o mica povestioara a la Andersen sau Sadoveanu;
Nu scrieti din toate ci alegeti una din ele.
Hai ca nu-i naspa leapsa, care nu e leapsa ci doar un stimulent pentru creier, o provocare interesanta, zic eu. Iaca imi laud ideea singura. Hai, veniti si ajutati-ma sa nu ma fac de ras. 😉
Si o sa vin imediat cu un update la postare ca sa ma supun si eu postului din saptamana pestelui. :)))
Daca este ceva care ma scoate din pepeni sunt serviciile prestate de marile noastre firme romanesti. Iaca m-am iritat sub limba, deruland vesnicile injurii bine meritate, la adresa RDS…si RCS si naiba sa-i ia cu „r”-aaaaul lor. Acu’ m-am calmat dupa ce mi-am rezolvat singura problema internetului.
Mi-am tras si eu, ca toata lumea, acces la internet printr-un provider, imprastiat cu reteaua in juma’ de capitala, respectiv C-Zone. Mi-a mers dracia asta zbir cativa ani buni. Ca cica era nodul colea la mine in ograda si d-aia depasea viteza limita de abonament. Pana s-au gandit alde patronii sizon sa vanda firma erdeesului. De atunci numai belele. Ba tensiune mica, ba cade, ba ploua pe firele de cablu, ba umbla un dejtept pe la cabluri de le amesteca intre ele, ba una, ba alta, numai la mine sarea netul cat colo de-mi veneau spumele. Da’ nu sarea la megabiti, nu, tati, la conexiune sarea in gol si golu’n stanci de-mi pornea inima la trap de nervi. Si, cum sarea peste mine netul, apucam cu determinare telefonul si sunam la…RDS. RDS-ul ma trrimitea la C-Zone, C-zone-ul ma trimitea la …ghici cine? RDS! Si uite-asa ma plimba ca pa pestele Adelei. Intr-un final ma trezeazem ca se indura sizonul si-mi face netul ca prea era penibil. M-au rezolvat, m-au ajutat daaaa…acu’ trebuia sa intervina erdeesul. Dar asta din urma imi spunea gales (ca-mi raspund niste fatze cu creierii prin bambuuuu) ca va veni o echipa sa ma treaca pefire optice. Si optica m-am facut cand au trecut baietii si iar m-au sarit. Azi…probleme cu internetul.Pana sa dau in cap la router, caci ala era di vina, am sunat la singurul numar „alocat” la RDS. Am sunat, am ascultat o sonata de m-am sonat definitiv. Vreo 2 ore, poate mai mult. La un moment dat mi-au inchis. Asa se face? Asa se presteaza? Apai ma duc la naba sa ma ia!
Nu-i nimic. Asa faceti? Aseara m-a sunat UPC-ul si mi-a facut oferta pe care acum nu mai am cum sa o refuz. Asa ca …hai, sictir, RDS si RCS…..
Litera A…………………………………………………………………………
APA
Cu apa treaba s-a incurcat rau cand ne-am lovit de lipsa ei. O saptamana. Inclusiv in ziua plecarii. O schimbare de teava comuna de apa inseamna zile de seceta si nervi intinsi la maxim. Cand nu ma spal ma simt imposibil de frustrata. De aici alte si alte situatii greu de descris. Dar am rezolvat, mai greu si mai „nelaindemana”.
Azi insa se pare ca baietii s-au mobilizat pentru a acoperi gaura negra. Ceea ce imi da speranta ca de maine vom putea sa facem curatenie. Cel mai important aspect este apa care va curge in valuri de azi inainte. Nici nu va puteti imagina cat de energica ma simt. :))
Am crezut ca ne urmareste ghinionul cand am aflat, ieri, ca baietii nu vor putea veni pentru ca au avut accident destul de grav. Se pare ca totusi n-au fost victime directe si nici colaterale. Am rasuflat usurata cand i-am vazut azi muncind cu drag si spor pe la vecini. Deci viata e beton de minunata daca merg toate pe grafic. Ma rog, cu mici devieri.
Litera B…………………………………………………………………………
BALCON
Balconul s-a transformat in divan turcesc. Stand eu, asa, in depresia ce ma cuprinsese saptamana trecuta, am realizat ca n-am alt loc de refugiu decat in balcon. Covorul persan, ajuns istorie de atata uzura, na gadila neplacut in zonele esentiale ale suzutului asa ca am pus o pilota pe jos, am aruncat cateva perne si ne-am asezat galagios cateva obiecte de uz personal. Acum citim povestile sub cupola de stele, ne jucam in linistea zgomotului de masini, zorite de vreme, de griji sau de dorul de duca. Mai dam o raita si prin piesele de lego, apasand si smulgand cu hotarare (bine ca sunt din plastic tare ca ajungeau la gunoi pana acum).
Litera C…………………………………………………………………………
CHEF
Cu cheful de blog s-a cam stricat joaca, din pacate. Parca s-a rupt ceva in mine. N-am avut chef sa scriu, sa citesc, sa verific ce s-a mai comentat. Azi am mers la panou si am ramas placut impresionata. Multumesc frumos pentru prezenta voastra si pentru aprecieri. Este intotdeauna o mare bucurie pentru mine sa vad ca sunteti langa noi. M-am simtit bine dar si prost. Prost pentru ca v-am neglijat. Insa, cum ziceam, am avut ragaz sa ma reculeg dupa supararile si obligatiile, carora le-am dat curs sa se desfasoare (caci n-ai incotro, trebuie sa le lasi sa vina dar, mai ales, sa plece asa cum au venit).
COSTUM
Dspre costumul lui Vali, adica al sotului meu, e vorba in poveste. Deci, pana la nunta asta nu m-am agitat prea tare pentru ca nu eram convinsi ca mergem la Galati. Stiti si voi ce a fost si ce a urmat dupa intoarcerea noastra din pribegie. Asa ca sotul meu, ca un balon meteorologic (si se umfla pe zi ce trece) n-avea nimic sa i se potriveasca in ziua plecarii. Ghici ce-am facut? In ultimele ore am fugit in complexul H sa ne clatim ochii intr-o fuga asemeni hotilor de cai. Am gasit, spre bucuria nervilor mei, pantaloni si camasa pe gustul lui. Nu stiu cum sunt sotii vostri sau cum sunteti voi, barbatii dar, al meu, dupa ce ca se asteapta sa fac minuni cu clona lui inexistenta (adica sa-i cumpar fix pe potriveala sau sa probeze clona hainele cele vechi de sarbatoare) este si mofturos din cale-afara. Ca e prea larga, ca e prea lunga, ca se incinge, ca il sugruma, ca e prea alb, ca vrea grena, ca vrea cu dungi…la naiba cu toate. Imi venea sa-mi dau palme singura…
CIROZA
Mda, se pare ca sotul meu, in felul personal si inconfundabil, imi da vestea cea mare: „iubire, ai ciroza!!! Nu se poate altfel.” De la ce a inceput treaba asta? De la o afectiune dermatologica, legata de ficatul meu, pe care o posed de multi ani. Intr-adevar ficatul meu este obosit caci il suprasolicit la maxim cu cafele, somn redus si altele asemenea. Dar petele maronii care apar pe spate, pe gat si ajung la pielea capului sunt tratabile (temporar) cu clotrimazol solutie. Dispar in trei zile de zici ca n-am avut niciodata. Insa, din pacate, recidiveaza pentru ca aceasta boala de piele nu se trateaza definitiv. Respetiv pitiriazis-ul, caci asa se numeste cadoul pe care mi l-a daruit natura viciilor. 😦
Cea mai ciudata treaba este lipsa de diplomatie a sotului. Mai, cand iti da o veste tre sa ai nervii tari, aspacardinul sa fie olredi functional ca sa nu te prepadesti inainte sa afli ca-i prea mult zgomot pentru nimic. Va jur. Din doua palabras te baga in mormant fara drept de apel. :)) Si, cea mai nenorocita treaba e ca, daca omu’ nu se schimba dupa tine, te schimbi tu dupa el. 😉
Litera D…………………………………………………………………………
DEPOZITAREA
Dupa costum a urmat episodul depozitarea piticului la socri. Va imaginati ca am plecat pe sestache sa nu se prinda Stef ca l-am parasit. Atfel aveam sou de sou cu Capatos moderator.
Litera E…………………………………………………………………………
ENERGIE
La nunta am constatat ca nu mai am energia si rabdarea de alta data. Dap, am imbatranit. Maine ma paste reumatismul, osteoporoza, de menopauza nu imi fac griji ca am luat-o inainte la toti devreme. La ce sa ma mai astept? Deci, gata cu joaca, tre sa bag activitate musculara ca sa n-ajung mai rau de atat. Si pe barbata-miu tre sa-l bag la cura. Fara Pepsi, dar-ar naiba-n el!!!!! Ca sotul n-a dansat mai deloc, cica ii era jena…:))
Asa ca am stat pe terasa restaurantului daca tot nu ma tragea cheful de zbantuiala. La o tigara si o vorba dulce cu Luminita. Si Stefan al ei. Si cu altii, pe care nu i-am mai surprins cu aparatul. Nici Vali. Ca stiti si voi cum e: cand te simti bine uiti sa mai imortalizezi toate momentele…;)
Litera F…………………………………………………………………………
FILME
Daca n-am stat pe blog m-am refugiat in lumea cinematografica. Am vazut si cateva mai recente dar si cateva mai vechi. Va fac o recomandare din cele vechi pentru ca par a fi singurele care te scot din ale tale destul cat sa-l mentionez. Oscar (1991) cu Sylvester Stalone. O comedie de 5 stele.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Si apoi uitati-va la COP OUT. Fara sa recomand cu caldura, ci doar sa va ajut sa faceti o comparatie de bun-simt cu ce filme de comedie se fac in zilele de azi.
FORMATIE LA NUNTA
Nu a fost formatie la nunta ci DJ. Doamne, ce aiureala. Putea nenea ala, care statea la laptop, sa ne faca seara frumoasa cu ceva d-al locului, ceva de-ti ridici fundu’ de pe scaun fara voia ta. In schimb baga muzica nepotrivita momentului, buey, total nepotrivita. Imi venea sa ma asez la aparat sa-i arat cum se obtine cu demnitate titulatura de digei. Dar era prea misto rochia s-o tin ascunsa si, mai ales, nu cred ca ma umpleau de bani.
Ce m-a mirat a fost faptul ca n-au arvunit TOMIS JUNIOR-ul, o formatie celebra galateana, care canta de-ti plange inima. Am crescut ascultand Tomis-ul. Mergeam la miscoteca cu gasca de nebuni si ascultam pana ajunsesem sa fredonam versurile melodiilor Tomisului. Cautam prin piata Crangasi, casete cu Tomis Junior, sa le ascult si acasa la Bucuresti. Nu ma mai saturam. Sa nu credeti ca-s manele. Este muzica populara, lautareasca, cum vreti voi sa-i ziceti. Dar, mai bine, va ridic la fileu una d-alor ca sa intelegeti cam pe unde bat. Faceti abstractie de film…
Nici macar digeiul ala nu s-a obosit sa bage ceva din albumele lor. Pacat!
Litera G…………………………………………………………………………
GPS
Ca sa ajungem la destinatie, adica la Galati, ne-am luat cu noi GPS-ul, adica pe Marcel. In luna de miere formam un trio conjugal de invidiat. :))))
Iata va dau un sfat prietenesc daca vreti sa achizitionati un astfel de gadget, extrem de util. Cumparati Mio, fara soft. Softul poate fi luat de pe net, fara probleme. Nu va dau situl caci n-am voie. Sunt convinsa ca veti gasi ce trebuie. Google e o enciclopedie vasta. Noi l-am gasit pe Marcel, vocea este a unul moldovean tare simpatic. Mai da si rateuri dar ce functioneaza perfect in lumea asta?! Gasiti si o gagica dar Marcel e buun rau.
In modulul cabina puteti obtine informatii despre distanta pana la destinatie cat si distanta pana la urmatorul punct de deviere de trraseu (unde faceti stang, drapta sau sens giratoriu), va afiseaza si ora la care ajngeti la destinatie, calculata dupa limita de viteza pe care o are pretestabilita softul (veti observa ca nu se pupa intotdeauna cu cea reala). Desigur ca se va schimba in functie de cat de jmecher conduci. 😉 Va arata si traseul pe harta, marcat cu rosu si o sagetuta cu sensul de mers. Marcel va atentioneza dinainte cand aveti de virat intr-un sens sau altul. Mai are si o varianta de detectare radar sau camere ascunse. Piuie atat de tare ca invitabil reduci viteza.
Cand stabilesti traseul poti sa alegi una din optiunile de cautare: economic, cel mai scurt traseu, cel mai lung…Daca ai ajuns pe un traseu si doresti sa deviezi, cum am patit noi, Marcel reconfigureaza traseul imediat. S-ar putea sa te puna sa intorci „unde avieti posibilitatea”. Dar tu da-i cu tupeu pe unde crezi ca e ouchei si nu vei avea probleme. Te scoate din orice situatie. 😉
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.GELOZIE
Domne, na, ca am ajuns sa scriu si despre asta. Cea mai penibila treaba este gelozia unei femei. La barbati e o treaba haioasa si are farmec. La femei insa se lasa cu sechele. De regula, daca este in public, sechelele se rasfrang si asupra celorlalti. Dar despre asta o sa fac un post separat. La o nunta se mai intampla si porcarii d-astea.
Litera H…………………………………………………………………………
HORVAT
Cu Horvat n-am discutat caci omu’ nu mai este la Spitalul Militar ci la Fundeni, la ONcologie. In schimb am primit recomandare de la Adina (Ghemigean) pe doctorul chirurg Constantin Dabelea. Ceea ce este foarte bine. In aceasta directie treaba merge spre excelent. Eu, una, ma simt in siguranta.
Inainte de acesta a mai mers la inca unul, recomandat de doctora care i-a detectat pata la plamani.
Litera I…………………………………………………………………………
INSECTE
Caldura asta infernala a gonit toate insectele in casa. Astfel ca buburuza noastra s-a lipit de cateva care i-au facut pielea rosie de ciupituri. Nu stiu cu ce sa-i dau pe piele ca sa nu mai soarba tantarii sangele lui Stefi intr-o veseli
Litera J…………………………………………………………………………
JOIA TRECUTA
De joia trecuta am inceput lenevia pe blog. A venit nasa cu treaba la capitala asa ca m-a luat pe sus pana la un restaurant. Asa ca am insfacat copilul si repede la mancare. S-asa n-aveam ce sa pap pentru ca la mine conditiile erau deja dezastruoase. Nu puteam sa intru in bucatarie da’ sa mai fac ceva de haleala sau sa incalzesc. Asta m-a dat iar peste cap cu finantele c-a trebuit sa cumpar. Noroc ca s-a deschis ROATA, chiar vis-a-vis si cumpar mancare gatita de te lingi pe unde iese este. 😉
Apoi repede la sotul meu la magazin, unde toti asudau la cei 24%. Daca au vazut ei ca n-au incotro si tre sa ne miscam spre casa am inchis si la drum. S-asa erau singurii in toata piata. De parca doar ei trebuia sa schimbe preturile la produse. Mda, ca la romani, care in conditii de criza, ei tot se respecta.
Litera K…………………………………………………………………………
KILOGRAME
Cat despre cat am slabit…rusinica mie! Am ramas la cele 7 kile date jos. Bine, tu, ca nici n-am avut conditii sa ma tin de aspectarea siluetei. Da’ acu’ jar mananc daca nu continui de unde am ramas! :))
Litera L…………………………………………………………………………
LACAT
Zilele astea am spart lacatul coliviei mele si am iesit in lume, privind cu alti ochi ce ma inconjoara. Pana acum credeam ca virtualul ma poate salva de tzacaneala inevitabila de atata stat intr-un singur loc. Zilele trecute am simtit ca viata reala este mai importanta decat artificialul blogosferei. Nu zic ca nu-mi place, ba chiar mi-e dor de atata timp sa scriu dar simt ca viata inseamna si alte lucruri. Incep sa-i inteleg pe toti cei care au abandonat bloguiala. Om trai si om vedea ce vom mai face in viitor. Nu pot sa renunt la blog, face parte din viata mea, cu bune cu rele. 😉
Litera M…………………………………………………………………………
MENIU
Meniul de nunta a fost asa si-asa. Insa nu pot sa va zic ce nebunie de saramura de peste am mancat! Sau carnatii cu muraturi (era un mixed grill cu muraturi). Nu stiu cine stie, poate Sanzi, dar chiar stiu sa faca niste carnati dementiali. Muraturile, care-mi plac defel, de data asta m-au dat pe spate.
Litera N…………………………………………………………………………
NUNTA
In stilul meu caracteristic, tzac, pac, bag un filmulet si va lamuriti cam cum s-a desfasurat iuresul galatean. 😉 Muzica: TOMIS JUNIOR – Valsul marinarilor. 😉
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Litera O…………………………………………………………………………
ORAS
Orasul Galati nu m-a impresionat cu nimic. Poate si pentru ca l-am vazut in fuga. Data viitoare ne angrenam intr-o adevarata expeditie.
Litera P…………………………………………………………………………
PROIECTE PINNACLE
La acest capitol o sa incerc sa lucrez cat mai mult. Deocamdata nu am prea multa inspiratie asa ca mai astept pana vine. De ce fac asta? Pentru ca imi place. Si nu e rau sa incerc sa ma perfectionez daca tot am instrumentele de lucru.
PRIETENI NOI SI PRIETENI VECHI
Daaaa. Aici e mult de scris. Dar o sa va zic atat: seara ma aciuez la floraria de la bloc. Acolo le am pe Anca si Claudia. Alaturi este Florin, pe care l-am cam neglijat leitli pentru ca nici n-am mai avut bani sa cumpar cartile mele de colectie. Stiti si voi de ce: de criza…Apoi sunt fetele de la magazinul de vis-a-vis. Fiecare are povestea LUI TRISTA DAR SUNT OAMENI CARE STIU SA FACA HAZ DE NECAZ.Sa nu uite de doamna de la biletele de EuroBingo, o reala prietena cu un suflet mare. Ca toata lumea dealtfel.
Apoi, in parc, iar sunt o multime de mamici, bunici si doici, cu care ma intalnesc mai mereu. Pacat ca nu sne sincronizam cu ele.
Litera Q…………………………………………………………………………
QUO VADIS?
Asta era si intrebarea noastra cand am vazut ce prepad au facut viiturile. Dupa ce am discutat cu cativa prieteni dragi am constatat ca nu e cazul sa ne riscam viata. Acum, ce-am zis noi? Hai sa sunam la nasi. Daca tot sunt alaturea de Galati (Focsani) sa-i rugam sa faca o tura, doua pana la inundatii. Desigur raspunsul era acelsi: nu sunt probleme. Au venit de la Bucuresti cativa si n-au avut probleme, ba ca s-a deviat traseul si e bine, ca exista sosea pe care sa o calaresti pana la Galati. Pana la urma ne-am luat inima-n dinti si da-i la pedala. Ajunsi acolo, la inundatii, am vazut cu ochii nostri ca situatia e cam neagra pe unul din trasee. Dar nu periculos pentru momentul in care ne-am dus. Ne gandeam cu groaza la intoarcere. Insa la intoarcere am luat-o pe alt drum astfel ca am deviat cu mult. Ne-am oprit la Focsani si am mai stat o zi cat sa ajungem la ciorba de potroace, care nu era in plan pentru noi.
Litera R…………………………………………………………………………
ROCHIE
Ma decisesem sa ma imbrac cu o rochie simpla, ceva mai veche. Insa mama, tot mama saraca (sa-mi traiasca 100 de ani) s-a dus sa ia 2 rochii lungi si negre. Aveam si de ales, culmea. Am ales una si s-a apucat sa o repare dupa alura mea, proaspat redusa cu 7 kilograme. Asa ca am avut si eu cu ce sa ma prezint. Desi mi se parea exagerat de eleganta m-am inselat la fata locului. :))
RESTAURANT
Cu restaurantul s-au sucit lucrurile inainte cu vreo trei saptamani. Si asta pentru ca jegosii aia de patroni, cu care au incheiat un contract nuntasii, au mutat nunta pe terasa, asa de la ei putere, in loc sa respecte litera contractului (adica in restaurantul din interior). Asa ca da-i fuga si repara ce mai e de reparat. Cautarea altui restaurant care sa se ridice la nivelul asteptarilor tuturor, o locatie demna de admirat si departe de inundatii caci primul restaurant era fix pe faleza. Va imaginati ce-a fost?! Au gasit ceva mai bun decat primul insa, laic olueiz, se putea si mai bine. Cu toate, desigur, nu doar cu restaurantul.
RASFAT
Stefan este foarte rasfatat si asta o deduc din lenea lui de a se exprima cand vrea sa ceara ceva. Incepe sa maraie si sa planga de zici ca-l taie cineva. De multe ori m-am gandit cu groaza cum ar fi sa vina vecinii sa ma intrebe daca-l bat. Doamne fereste sa-l bat. Ca nu i-am mai tras o palma de foooarte mult timp. Poate d-aia se alinta atat de tare. Ma rog, coincide starea lui de maraiala cu oboseala. Daca este somnoros sau s-a trezit dintr-o atipela scurta e vai de mine! Vai de fundu’ meu sa nu-i fac pe plac! Nu ma deranjeaza ca plange dar sa nu se intampla ca in povestea cu baietelul care a strigat: „Lupul!” de prea multe ori. 🙂 Sau disperarea vecinilor sa nu ajunga la cine stie ce situatii neplacute. Deci ce sa fac? Aseara mi-a plans 2 ore. Pe cine sa sun? Dar pe cine am gasit sa ma ajute? Pe nimeni. Toti se dau de ceasul mortii. Deci trebuie sa ma descurc cum pot.
Asa ca singura solutie a fost sahul. Dupa care ne-am bagat iar la piesele de lego…
Va jur ca piesele de sah l-au linistit. Dar n-am reusit sa fac film, nici poze decat la momentul lego.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Litera S…………………………………………………………………………
SARACIE
Multa saracie si durere in tara…
Litera T…………………………………………………………………………
TUMOARE
Asteptam sa vedem daca mama soacra are sau nu tumoare. Dupa cum scriam mai sus, a mers la doi doctori pana azi. Un chirurg iti sugereaza sa tai raul de la radacina. :)) Insa, pentru ca au vazut-o speriata i-au sugerat sa ia un antibiotic f puternic pentru plamani. 10 zile trebuie sa-l ia si dupa…face analize ca sa vada vreo imbunatatire. Doamne ajuta!
Litera U…………………………………………………………………………
UITARE
SA UITAM SAU SA TINEM MINTE CE SE INTAMPLA AZI? SA NE CRIOGENIZAM SAU SA ASTEPTAM ZILE MAI TRISTE, MAI BUNE?
Litera V…………………………………………………………………………
VIITURILE LA GALATI
La Sendreni.
Litera W………………………………………………………………………..
Litera X…………………………………………………………………………
XENOFOBIE
Iata si dovada ca unii dintre prietenii mei sunt rromi. Si ma mandresc cu asta. Sunt mai omenosi decat romanii nostri.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.La inceput apare Claudia, jucandu-se cu Stefi, mai apoi Anca. Despre el pomeneam si la PRIENII NOI SI PRIETENI VECHI
Litera Y…………………………………………………………………………
YESTERDAY
O dedicatie pentru voi, prietenii mei…
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Litera Z…………………………………………………………………………
ZORII UNEI ZI
Astept sa vina zile mai frumoase pentru Romania, pentru noi toti, pentru voi, pentru ei…caci e trist cat de multe lovituri luam asa din senin, poate ispasim pacate in avans, poate ca e un catharsis comandat de forte nevazute, poate…cine stie?!!
Va pup pe toti…si ne revedem pe blogurile voastre. 😉
S-au adunat muuulte…Uneori e nevoie sa respiri adanc si sa spui: „Pana aici!”. Dar, iata, ca ma ofer sa impartasesc din multivalenta mea de mamica nepriceputa/priceputa…cum vreti voi sa ma catalogati.
Dar nu ma luati in seama. Sunt doar obosita si nervoasa pentru ca vestile mereu sunt din cele mai proaste, evenimentele se desfasoara rapid si necontrolat, iar eu scancesc ca un prunc lovit de boala copilariei. Bine ca mi-e preafericitul sanatos!
Si o sa explic, odata pentru totdeauna, cum m-am straduit sa-mi cresc copilul, nu cu aer, nu cu bulsituri, ci cu tratamente reale, inspirate de batranii nostri vesnic intelepti cat si de doctorii mei, buni sau rai, in genere, cu pareri similare in diversele probleme de sanatate.
Dar inainte o sa lamuresc cateva aspecte:
La sugari : fontanele – ant ( intre frontala si parietala )
– post (intre occipitala si parietala)
– lat (intre parietala , temporala si occipitala)
Fontanela anterioara : 3-4 cm �V frecvent la nastere. Se inkide la 9 luni �V 1 an jumate . Este normotensiva . Bombata �� meningita , HTA intracranian . Adancita 
deshidratare
Fontanele posterioara : diametrul este 1 cm la nastere . Ritm de crestere : 2 cm/luna in primele 6 luni , 1 cm/luna in urmatoarele 3 luni , 0.5 cm/luna in urmatoarele 3 luni la 1 an : 45 cm , 5 ani : 50 cm , adolescenta : 55-57 cm
Hidrocefalic :-creste perimetrul �V sa fie depistata in timp util , altfel se sudeaza suturile craniene presiuni pe filetele auditive copil surd , orb , tulburari neuromotorii severe ,tulburari psihice.Sa nu se depaseasca momentul interventiei chirurgicale
La 2 luni:
La aprox. 1 an:
(tratamentul initial, mai usor)
(varianta urmatoare de tratament la aceeasi raceala)
(varianta ultima a aceluiasi tratament)
Si iata ce am facut eu cu Stefan:
Teoretic totul incepe de pe la a treia saptamana de viata a copilului:
Si mai sunt dar ma opresc aici. Am obosit. S-asa nu sunt in forma azi. Si nici nu am prea mult optimism in mine la ora asta. Si va fi asa pana la sfarsitul saptamanii asteia aceeasi stare.
Pe scaun stau sa cada patitulile muticale. In canapeaua, ce va fi inlocuita cu un pat doal pentlu mine, stau la panda cateva papusele de plus. De atata spatiu ce aveam daaaal, pe cale nu-l foloseam, mami si-a alanjat bicicleta ei de fit..si nu mai stiu cum ii zice.
Am batut si plaplele la olga…si stati asa sa va zic una: cica face mami un nou videoplip. Dal e sulpliza. Nu pot sa spun mai mult. Ca se supala pe mine si nu ma mai lasa la olga. Va plup pe oblaji.
Semnat:
Scrisoare deschisa catre…
Dragii mei colegi…
Ati fost frumosi, ati fost la inaltimea inaltimilor, sunteti niste adulti curajosi, intelepti, sunteti nemaipomeniti. Dovada: privirea incarcata de MANDRIE A PROFESORILOR SI ASISTENTILOR NOSTRI. Au realizat ceva minunat, au dat aripi tineretii noastre, rezultatele n-au asteptat sa dea roade. Suntem responsabili, suntem dedicati, suntem o FORTA.
Va multumesc ca mi-ati fost colegi!
Deci, iata, filmul, partea intai, cu intalnirea de la facultate, la care, din pacate, n-am reusit sa particip. Am facut o promisiune de care n-am reusit sa ma tin, din motive personale. Insa am gandit ca trebuie sa-mi iau revansa intr-un fel sau altul.
Sper sa fie o surpriza placuta pentru toata lumea mai ales pentru ca am incercat sa va identific pe voi, colegii si pe profesorii, care au participat la intalnirea de la facultate, si sa va prezint tuturor. Desigur ca la petrecerea de la CabaretClub au venit si alti colegi. Ii voi prezenta si ei asa cum se cuvine. Sa ramana amintire, domne! Nu de alta. Sa stim care, cine a fost prezent, cine a semnat condica…Cine n-a fost sa sara-n aer…la urmatoarea petrecere, adica cea de pe 2 iulie, initiata tot de Andreea Neagu. 😉 Si la altele, pe care incercam sa le organizam cat mai curand.
Nu stiu daca e cazul de mai multe prezentari pentru film. Doar va rog va ma apostrofati, daca trebuie, cu diversele neajunsuri ale filmului sau sa ma felicitati…:)))) Serios vorbind, va rog sa ma atentionati daca sunt greseli p-acolo, daca nu va avantajeaza pozele si vreti sa le schimb, diverse de genu’ feminin. 😉 Ma gasiti la adresa de mail, pe care o stiti deja. Putem sa luam legatura si pe messenger.
Enjoy!
Va zic atat: aveti rabdare, the best is still to come! :))
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile. Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.P.S.: la tag-uri am inclus toti colegii promotiei 2000, inclusiv profii si asistentii…
Cand ma uit la reclama asta ma apuca si rasul si plansul, dar, mai ales, un mare sentiment de dezamagire. Cum sa-i zici femeii, fetei tale: I love ‘you’ Milka??! La ce va ganditi voi cand spuneti Milka? Eu vizualizez o vaca imensa, care rumega de zor iarba de pe pajiste. Mai mult parca si vad pe unu smulgand cu nerv la tzatza vacii ca sa curga laptele, nemaipomenitul ingredient al ciocolatei celebre.
Deci, revin…cum sa-i zici „ce simti” la modul la care te indeamna reclama pomenita, cand nu faci altceva decat sa-ti dai foc la pantaloni!? Deci suna cam asa: „Te iubesc, vaca rumegatoare!” (si aici femeia poate sa priceapa ca vorbeste prea mult, dar, mai ales, prost, in acceptiunea barbatului) sau „Te iubesc, laptaria lu’ tata!” (la faza asta unele ar zice ca-i compliment; nu ma pot gandi decat la statistica silicoanelor in ultimii ani, desi, mai sunt cazuri, chiar multe care, in aceste conditii, s-ar simti ofuscata si-ti vei reteza sansa, ca barbat, de a-i verifica laptaria) sau, in stilul inconfundabil stefanbanicesc: ‘Te iubesc, fa, femeie!” (in stilul pitoresc romanesc, dealtfel).
Cum o dai, cum o intorci, te simti, ca barbat, asemeni unui magar, iar femeia, ca o vaca! Si daca se casatoresc, nu-i bai! Ca oricum se accepta si casatoriile mixte! Nu mai traim in epoca de piatra! For God Sake!!!! Fiti cool, la naiba!
Anyway eu Milka nu pot sa servesc. Era mai tentatanta reclama cu baietelul care tot se lupta cu inima aia mare sa intre pe usa casei. :))
Cum nici de Skittles nu ma mai ating. Aia este cea mai proasta reclama ever. Prima a fost „Do you believe the Skittles Rainbow?”. Ma intrebam: „Poti sa crezi ca exista asa ceva difuzat pe toate canalele?”.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Apoi a aparut asta noua, care se tot difuzeaza. Dupa care am facut ulcer instantaneu! 😉
Nici pe net n-o gasesc. Si am cautat.
Dar va las o reclama la Skittles, care da lectie la toate celelalte. Banuiesc ca erau mai inspirati. Nemaipomenita! :)))
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.Acum intreb: ce urmareste firma care produce produsul in cauza? Vanzarea, in nici un caz! Daca nu cumpara nimeni, atunci firma e in faliment. Din ce traieste totusi? Caci observ ca reclama este difuzata non-stop. Asta costa bani. Buna dilema! Cred ca, ori spala bani, ori oamenii au creierii spalati!
Cand sunt down ma apuca un chef nebun sa gatesc. Sau sa lucrez la cateva din hobby-urile mele.
Iata ca in week-end-ul asta m-am tot framantat ce sa fac sa ne ajunga toata saptamana for food.
E clar ca voi face clasica ciobita de pui. 
O nebunie. Defapt e foarte buna pentru doar d-asta gatesc. :)) Nu ca n-as sti sa fac si altfel. Insa, de cand a inceput Stefi sa pape solid, am schimbat meniul. Pana mai incolo, cand voi introduce si carnea de porc, desi papam la sarmale destula. La carnea de vita nu ma prea pricep sa o aleg din galantare asa ca nu ma bag unde nu stiu. Cumpara mama soacra un antricot foarte bun de vita, pe care il gatesc cate 6 ore la cuptor, la foc mic, cu multe legume. Si iese foarte fraged.
Smecheria la ciorba e sa ai un bors bun de tara si leusteanul de la final. Leustean cumpar mult si-l pun la congelator. Astfel ca se pastreaza proaspat. Am inteles ca legumele congelate isi pastreaza proprietatile aproape perfect fata de cele care stau in frigider, in lada de jos a hardughiei zgomotoase.
Mai poti sa pui rosii decojite de la Cirio in loc de bulion, la ciorba. Si e nemaipomenita. Sa nu uit, sare la inceput cand se fierbe carnea. Neaparat.
Trecem la mancarea de vinete. Dap, asta vreau sa pregatesc. Imi amintesc cum o pregatea bunica. Iesea ca o zacusca delicioasa si greu de abandonat. Mancam la doua maini, va jur.
Ceapa calita bine, se pun vinetele, inainte puse la copt, decojite, scurse bine de zeama aia amara si batute cu lingura de lemn, si apoi rosiile, taiate finut. La final patrunjel si marar. Se sareaza, derigur, dupa gust. Ce nu stiu sigur e daca punea si mararul ala la final. Caci il cam evit. 😉
Important e sa lasi vinetele pe foc pana ajung sa se topeasca in ceapa calita. Abia apoi pui rosiile. Se stie ca rosiile nu permit ingredientelor din mancare sa se mai inmoaie deloc. De aceea este bine sa innabusi totul bine pana la finalul apoteotic al rosiilor. Sau al bulionului.
Dar nici vinetele grecesti, cele din poza, nu arata rau si e cam acelasi lucru, cu diferenta ca se pun vinetele intregi (ma rog, vinetele taiate in cuburi).
Deci felul intai si felul doi le-am rezolvat. Dar ar trebui sa mai facem un fel doi ca primul se termina repede. Pentru ca am pofta de sarmale de post o sa fac cateva. 😉 Asa rezolvam imediata penurie de mancare. :))
Acum ma streseaza desertul. Adica m-am saturat de clatite. Vreau GOGOSI! Nu de la guvernantii nostri, ca de alea am bube-n gura! Vreau gogosi, nalangate, cum facea bunica cand eram un pitic si jumatate. Da’ nu stiu sa le fac. Desi am reteta stiu sigur ca voi da rateuri! 😦 Am facut zeci de retete de gogosi, n-au nici o treaba cu ce stiu eu. Aseara am manncat biscuitii lui Stef cu un gem de prune (Magiun) de la Topoloveni. 😀 Am ajuns rau! Asa ca nalangate scrie la usa noastra si pe cerul gurii. 😉
Saptamana ce a trecut am avut sarmale cu carne de porc si vita in foi de varza, mancarica de fasole verde de pui si ciorbica de pui. Nimic iesit din comun. Mancare multa si binevenita pe timp de criza. Luati de va inspirati. N-am poze, din pacate. Da’ o sa fac la cele din week-end-ul asta. Mai ales la nalangate! 🙂
Alexandrescu Daniela 