Pe scaun stau sa cada patitulile muticale. In canapeaua, ce va fi inlocuita cu un pat doal pentlu mine, stau la panda cateva papusele de plus. De atata spatiu ce aveam daaaal, pe cale nu-l foloseam, mami si-a alanjat bicicleta ei de fit..si nu mai stiu cum ii zice.

Am batut si plaplele la olga…si stati asa sa va zic una: cica face mami un nou videoplip. Dal e sulpliza. Nu pot sa spun mai mult. Ca se supala pe mine si nu ma mai lasa la olga. Va plup pe oblaji.

Semnat:

Iata cum se straduieste fi-miu sa-si faca loc printre adulti. Isi pune ligheanul in pozitia potrivita si se suie pe el cu mare hotarare. S-a saturat de inaltimea lui de strumf. Eu ce sa-i fac? Cum sa-i explic ca eu as vrea sa fiu mica asemeni lui? Cu toate grijile si supararile din jurul nostru parca nu ma mai incanta „inaltimea” mea…

Stefan, la temperatura de 39…

Acum va intreb voi cum stiti, mamicilor:

1. Se scoate copilul afara cand are febra? (eu zic ca nu).

2. Se da nurofen la patru ore dupa diclofenac la copil? (eu zic ca nu, ci la cel putin 8h)

3. Si cum se admninistreaza nurofenul si panadolul, ma refer la cantitate? (dupa greutate? sau dupa aceasta schema?

„Mod de administrare in caz de febra si durere: Acest medicament este recomandat pentru utilizare pe termen scurt. Daca simptomele persista mai mult de 3 zile, adresati-va medicului. Produsul nu trebuie administrat la copiii cu varsta sub 3 luni, decat daca este indicat de catre medic.
– De la 3-12 luni: cate 2,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 1-3 ani: cate 5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 4-6 ani: cate 7,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 7-9 ani: cate 10 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 10-12 ani: cate 15 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi.
Nu trebuie depasita doza recomandata.”

4. Administrati novocalmin la copil? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu)

5. Cum procedati daca stiti ca doctorul nu are dreptate?

6. Intrati in panica cand este copilul bolnav?

7. Stiti sa faceti impachetari la copil? Il bagati sub dus pana intr-un minut ca sa-si revina? Sau infasurati copilul intr-o carpa umeda? Temperatura carpei o verificati cu termometrul sa fie cu 2 grade mai jos decat temperatura corpului copilului sau o testati cu mana?

8. Ii dati sau i-ati dat antibiotic copilului? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu)

8. Ii dati sau i-ati dat antibiotic copilului? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu decat in cazul in care este absolut necesar; si asta pentru ca organismul nu va invata sa se apere, va deveni vulnerabil la toate virozele)

9. Ce ii dati copilului pentru imunizare? (noi am inceput cu bronhovaxom, 10 zile pe luna, timp de 3 luni, concomitent cu baraka, de 2-3 ori pe zi, timp de o luna, adica prima luna de bronhovaxom) Daca este pana intr-un an nu incepeti cu nimic. Dati-i lapte de la san. ZA BEST!

10. Completati voi mai departe cu ce ati mai invatat…

N-am devenit experta dar odata ce te lovesti de capatul de sus la capitolul febra sigur ai reusit sa gasesti solutii salvatoare. Va impartasesc si voua experienta mea pentru a evita stresul acelui moment nepoftit. Cum scriam intr-un articol recent, asa in graba si cu multe puncte, mi s-a imbolnavit baiatul de ceva sau de mai multe deodata. Zic astfel pentru ca nici azi nu stiu daca a fost o viroza sau, pe langa viroza, s-au strans si altele. Cert este ca mi-a facut febra. Si chiar mare. 40.4.

Sa incep cu inceputul…sambata l-am surprins pe Stefi cu o cutie de sampon in mana. Parea ca luase putin in gurita. A fost o treaba de cateva secunde. Asa ca repede l-am insfacat si da-i spalat la gurita. Spre seara am descoperit pe covor, intamplator, niste bilute transparente, care se pun la pantofi impotriva moliilor. Va imaginati ca m-am repezit sa dau cu aspiratorul. Va zic toate acestea ca sa fiti atente cu ce umblati prin casa. Puneti toate cele cat mai sus, in biblioteca, dulap samd. Eu tocmai primisem niste pantofi si lasasem cutia aproape la indemana. De ce zic aproape pentru ca am subestimat inaltimea lui Stefan si capacitatea lui de a o subtiliza din dulap.

Va zic ca au fost zile cand nu puteam sa spal vasele sau sa dau cu aspiratorul asa ca singura solutie era sa stau la calculator. De aici mi-e usor sa-l supraveghez pentru ca il mai tin langa mine si lucram impreuna. Altfel, daca spal vasele sau dau cu mopul pe jos, sigur se intampla ceva neplacut. Exista cateva secunde care ii pun viata in pericol. Cat am reusit sa il feresc de sampoane se pare ca n-am reusit. Caci a invatat sa se urce pe capacul de la toaleta si astfel a luat de pe chiuveta cutia de sampon. Se pare ca taica-su l-a invatat sa-si tina echilibrul…auzi tu?! In sfarsit nu-i bai. E bine dar nu e bine. Ca uneori se apuca singurel sa faca cate o nazbatie. Dar il apuca rar. Caci de regula nu face nimic fara sa fie unul din noi alaturi de el. Ceea ce este bine momentan.

Duminica insa dimineata a inceput cu febra 38.8. Ardea si statea lesinat pe pat ca niciodata. Am avut o presimtire ca nu asta era febra lui reala. Ca sigur va creste. Problema mai fierbinte era ca nu stiam ce are. Viroza este prima optiune pentru mine. Si, din cate am observat, chiar si pentru doctori. I-am dat nurofen (se pare ca nu cantitatea potrivita greutatii lui, adica i-am administrat mai putin). Apoi I-am dat si novocalmin. Acum, ca sa fac o paranteza fara paranteza se pare ca nu este recomandat decat de doctorii nostri din Romania, in strainatate acest supozitor, care are alta denumire afara, a fost interzis. Doar la noi inca se administreaza intr-o veselie de nedescris. Va jur ca sunt atenta mereu cu ce-i dau lui Stefan. La novocalmin n-am dat importanta pana m-am lovit, asa aleatoriu, de subiect. Se pare ca, citind prospectul, acesta are niste efecte secundare de te ia cu lesin: reactii anafilactice, care pot fi fatale daca nu se adminstreaza din timp, desigur intr-un spital, adrenalina. Asa ca e de preferat sa, sarim peste acest supozitor. Curand va fi interzis si la noi. Garantat!

Inchid paranteza si revin la febra lui Stefan si misterul din jurul acesteia. Dar inainte o sa va dau schema de febra de la doctora noastra pediatra:

37.5-38.2 (stare de subfebrilitate)……….

Nurofen(suspensie orala) – 4ml. la 8h

38.2-38.7 (febra)……………………………..

Nurofen (suspensie orala) – 4ml. la 8h (orele 8,16,24)

Panadol (suspensie orala) – 4ml. la 8h (orele 12,20,4)

>38.7 (febra)………………………………….

Lichide multe

Impachetari

Novocalmin -1 supozitor la 12h

>39 (febra)……………………………………

Lichide multe

Impachetari

Diclogesic – 1 supozitor la 12h; atentie: nu cu Nurofen (oricare ar fi)

Astfel ca la patru ore dupa nurofen i-am dat panadol. Am facut o greseala in panica momentului sa-i dau si novocalmin, cum ziceam, cam la o ora dupa nurofenul de la ora opt dimineata. Nu grava dar nu de neglijat. Si asta pentru ca nu scadea temperatura. Nu e bine cum am procedat eu. Desigur ca nu asa fac dar a fost o intamplare datorata grijii ca ar putea sa ajunga la febra mare. Va jur ca evit cat pot. Acum va zic sa nu faceti ca mine. Mergeti strict pe ce zice doctorul. Norocul a fost ca nurofenul si panadolul au fost in cantitati cu putin mai mici fata de cat ar fi trebuit sa-i administrez. De aceea vi se recomanda cu indulgenta la spital sa fiti calme ca sa judecati la rece problema. Din prea multa atentie poti sa faci vreo greseala. Oricum cu toate am facut si facem greseli despre care nu comentam de teama. Obisnuiti-va sa fiti deschise. Daca mergeti la doctor acolo va intreaba ce si cum tocmai pentru a sti exact ce trebuie facut mai departe. Nu va riscati copilul! Asta nu inseamna ca trebuie sa faceti greseala dupa greseala pana la victoria finala! Doamne fereste! Ci trebuie sa fiti atente la orice si sa nu va dati in laturi daca simtit ca o recomnandare de-a vreunui doctor nu este ouchei. Asta insemnand sa va informati inainte de toate.

Apoi baiatul mi-a dormit listit cam o ora dupa care, la trezire, belea mare, 39.5 temperatura. Va imaginati ca am intrat in panica initial. Am sunat relativele si le-am pus in tema. Au venit cu totii sa ma ajute. In agitatia aia ca Stefan are febra si nu scade mama a sunat la salvare. Parea singura solutie pentru mama. Desi vorbisem cu doctora pediatra, care m-a sfatuit sa-i dau diclofenac (diclogesic) si sa astept pana scade febra si este in siguranta sa-l duc la Medlife, la camera de garda. Cu salvarea chemata planul se ducea pe apa sambetei. Ii dadusem diclogesic si incepuse sa-si revina. Pana au venit cei de la salvare Stefan era pain in the ass, in sensul ca se agita de joaca prin casa, ceea ce era bine. Doamna doctora a ascultat cuminte, ne-a zis ca-i bine sa fie dezbracat la piele si i-a luat temperatura. Avea 38.8. In aceste conditii ne-a sugerat sa mergem la un spital. La Grigore Alexandrescu. Unde ma feresc sa ajung din diverse motive. Ma astept din clipa in clipa sa explodeze si acolo buba. Nu zic mai mult ca nu vreau sa sperii pe nimeni. Eniuei ne-am imbracat si fuga la masina. Am avut indoieli ca se procedeaza bine cu scosul copilului la acea temperatura. Si chiar am intrebat. Desigur toti trebuie sa procedeze ca la carte. Cum altfel? Dar parca tare se impung o teorie pe alta: teoria cum ca doctorul de pe ambulanta trebuie sa te duca la spital de urgenta si teoria cum ca nu trebuie sa scoti copilul afara cu febra. In sfarsit si mai aveam o presimtire, o viziune nasoala cu cateva zile inainte cum ca ma voi urca in masina salvarii. Am tot visat treaba asta si ma inchinam si dadeam din cap ca sa piara nenorocul de la noi. Nu ar fi prima data cand am astfel de viziuni. Dar vorbesc in alt post mai pe larg.

Asa ca iata-ne si la Grigore. Care era full de oameni. Ne-am dus la camera de garda, de unde ne-a luat o doamna si ne-a dus intr-o sala de urgente. Un doctor de acolo dadea in sus cum ca are viroza iar eu eram consternata cat de rapid se pune verdictul. Ce m-a pus pe ganduri la problema lui Stefan a fost modul in care iesise afara, scaunelul lui nu fusese unul obisnuit unei viroze, parea sa fi fost o problema la stomacel si, mai mult, flatulatiile dese si uart mirositoare , cat si desele lui scaunele moi, ma dirijau intr-o alta directie la diagnostic: enterocolita. Dar cum nu vomase nu puteam sa ma decid. Imi cer scuze celor care citesc si nu sunt prea incantati sa auda de scaunelui copilului. 🙂

In sfarsit ne-am asezat pe un scaunel in asteptarea altei doctore, specialistul de serviciu in problema virozelor. Am intrat intr-un final. Acolo am fost luat parca de prost dar am trecut peste caci femeia vorbea politicos pana una alta. Nici eu n-am fost mai prejos. Deci mi-a explicat cum ca nu trebuie sa-mi fac griji pentru o simpla febra, ca trebuie sa astept trei zile, timp in care ii administrez antitermicele cu constanta. A patra zi, daca tot mai are febra, trebuie sa merg la spitalul de care apartin (caci ei nu se ocupa de copii peste 1 an, care au probleme cu bacteriile de raceala, caci febra dupa trei zile este o raceala (gripa) datorata unei infectii bacteriene). Sau sa merg la doctorul de familie sau la pediatru. Cum doresc. Apoi imi explica cum la impachetari trebuie sa pun o carpa umeda in jurul copilului ca la mumii si sa masor temperatura sa fie fix cu doua grade mai jos decat temperatura corpului lui fi-miu. Cine are timp sa mai faca asta in criza de orice la acel moment? Apoi se pregatea sa-mi prescrie un antibiotic. Am oprit-o explicand ca nu i-am dat niciodata si nu vreau sa incep sa o fac. A inteles si mi-a facut reteta cu alte medicamente si siropele. Ca asa e regula lor. Sa-ti prescrie chiar daca le ai sau le stii. Se tine cont mult de conduita, de norma scrisa de lucru, ceea ce mi se pare un bulsit. Se apuca si-mi face si schema de administrare antitermice. II dadusem lui Stefan diclofenac la o ora si acum imi scria pe biletel ca trebuie sa-i dau, dupa 4 ore, nurofen. M-am incruntat si am intrebat politicos daca este in regula. Desigur ca era. Dupa spusele dansei. Eu m-am facut ca inteleg. Acasa i-am dat panadol desigur si, dupa 5 ore de la panadol i-am dat nurofenul, desi inca eram fiarta de grija.

Ma supara faptul ca vorbea ca si cand citea dintr-o carte. Fara sa iti tina discursul: „intre noi fie vorba…”. Nu vreau sa jignesc dar este un mare KKT. Na, c-am zis-o! So, what?

Dupa ce am plecat de la spital, ajunsi acasa, l-am bagat pe copil la culcare. De mancat nu prea. Doar putin pilaf.

La noapte febra ne-a tranntit in fund. 40.4. Nu stiam ce sa facem. A vomitat toata apa si pilaful. Nu mai puteam sa-i dam nimic. Noroc cu nasa care ne-a sfatuit sa-i facem frectie cu spirt si aspirina despre care am scris in postul alalalt.Am tras concluzia ca era o enterocolita. Mi-a facut moale alte doua zile. Abia azi spre seara a facut normal.

Dimineata era ca nou. Cu toate astea am continuat cu antitermice. Si cu regim alimentar. I-am schimbat laptele obisnuit cu unul fara lactoza de la Milupa, HN25, care ii reface flora stomacala. Branzica de vaci proaspata, dietetica, mere rase, pilaf, supa de galuste, banane, morcovei cruzi sau in supa, cartofi copti, pui la gratar. Iar azi i-am dat si ciorbita de legume…

Acum va intreb voi cum stiti, mamicilor:

1. Se scoate copilul afara cand are febra? (eu zic ca nu).

2. Se da nurofen la patru ore dupa diclofenac la copil? (eu zic ca nu, ci la cel putin 8h)

3. Si cum se admninistreaza nurofenul si panadolul, ma refer la cantitate? (dupa greutate? sau dupa aceasta schema?

Mod de administrare in caz de febra si durere: Acest medicament este recomandat pentru utilizare pe termen scurt. Daca simptomele persista mai mult de 3 zile, adresati-va medicului. Produsul nu trebuie administrat la copiii cu varsta sub 3 luni, decat daca este indicat de catre medic.
– De la 3-12 luni: cate 2,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 1-3 ani: cate 5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 4-6 ani: cate 7,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 7-9 ani: cate 10 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 10-12 ani: cate 15 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi.
Nu trebuie depasita doza recomandata. (sursa aici)

4. Administrati novocalmin la copil? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu)

5. Cum procedati daca stiti ca doctorul nu are dreptate?

6. Intrati in panica cand este copilul bolnav?

7. Stiti sa faceti impachetari la copil? Il bagati sub dus pana intr-un minut ca sa-si revina? Sau infasurati copilul intr-o carpa umeda? Temperatura carpei o verificati cu termometrul sa fie cu 2 grade mai jos decat temperatura corpului copilului sau o testati cu mana?

8. Ii dati sau i-ati dat antibiotic copilului? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu decat in cazul in care este absolut necesar; si asta pentru ca organismul nu va invata sa se apere, va deveni vulnerabil la toate virozele)

9. Ce ii dati copilului pentru imunizare? (noi am inceput cu bronhovaxom, 10 zile pe luna, timp de 3 luni, concomitent cu baraka, de 2-3 ori pe zi, timp de o luna, adica prima luna de bronhovaxom) Daca este pana intr-un an nu incepeti cu nimic. Dati-i lapte de la san. ZA BEST!

10. Completati voi mai departe cu ce ati mai invatat…

Peste iarba de un cot

Se taraste un piticot

Da din maini si din picioare

Sa ajunga la razoare

#

Dar in iarba se zareste

Gandacelul din poveste.

Se suceste, se-nvarteste

Si din piept tare racneste:

#

“Hei, tu, dai peste mine

Sunt minuscul dar tip bine!

Da-te-ncolo sa ajung

Catre casa din pamant!”

#

Bebele se uita-n jos

La gandacul cel vanjos.

Isi intinde mana repede

Ca sa-l prinda-n degete.

(continuare)

Zilele trecute mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa-mi vaccinez baiatul la doctora de familie. Ma inspaimanta fiecare schimbare pe care o fac legata de fi-miu. Cum este si alegerea personaei care il vaccineaza. Pana acum am mers la doctota pediatra, Marcu Mihaela, de la Medlife. N-am avut niciodata probleme si nici nu m-am temut, chiar de la inceput, sa imi las copilul pe mana ei. S-ar putea sa conteze si increderea pe care o acorzi doctorului din start. Sau energia pozitiva pe care o imbratisezi. Sau amandoua. In orice caz n-am trait experiente devastatoare, defapt, de nici un fel.

Ieri, insa, din diverse motive, m-am decis sa merg la dotora de familie. Desigur nu legate de doctora Marcu. Nici o treaba. Un profesionist adevarat, care va ramane vesnic pediatra noastra. Ma rog, cat avem nevoie sa ne sprijine in demersul medical al copilului. Alte motive m-au manat in cealalta directie. Cu inima la gura ne-am prezentat la cabinet. Am cumparat vaccinul caci nu i-am administrat niciodata din cele gratuite si pun’te pe treaba. O asistenta, mai in varsta, s-a pregatit cu acul, noi ne-am adunat sa-l tinem pe copil si iata ca baga acul, inclinat cam cum s-ar zice nu in muschi ci sub epiderma, in muschiul piciorului, tremurat dar…reuseste sa introduca serul. M-am mirat, sincer, ca a procedat astfel, referitor la inclinarea acului. Marcu facea perpendicular, usor si aproape neobservabil. Ca sa nu mai zic ca nici nu aveam idee cand intra si iesea acul.

A plans nitel Stefan dar s-a linistit dupa ce doctora i-a prezentat-o pe Mu-Mu cu hartiile de retete in gura pe post de iarba. Pe mine ma amuza figura cu vacuta de cauciuc si radeam cu lacrimi iar Stefan se hlizea la rasul meu. In sfarsit au venit si sfaturile: pune-i comprese reci, da-i antipiretice, bla, bla bla… Faza pe care n-am luat-o in seama a fost compresa. N-am folosit evar si nici acum nu ma deranjam. Mare greseala!

Ajunsi acasa i-am dat cu antipiretice, comprese ioc. S-a bagat la somn si, la trezire, probleme. Va zic ca n-am avut nici o treaba. Cum omul e obisnuit cu un anumite mod de operare se asteapta la mai putine neplaceri, care neplaceri, la un moment dat, devin rutina. Dar compresele nu erau in schema. Asa ca iata-ma cu compresele dupa mine, da-i si aseaza-l pe perne, da-i joaca sa uite, ajungand sa ma enervez caci locul se intarise. Citeam pe net de intamplari de genul asta si raspunsul doctorului era asa: e ceva normal. Apoi citeam de paralizie dupa vaccin. Hmm.

Cum e? Profesionalism sau tine de cum s-a invatat fiecare sa isi faca meseria?

…a scris, la varsta de noua ani, un roman, care a devenit un mare succes?

Pe numele ei adevarat Margaret Mary Ashford (mai tarziu devenind Devlin), a fost o scriitoare de origine engleza, care a devenit faimoasa pentru romanul sau „Tinerii vizitatori” (The Young Visitors”) sau „Planul Domnului Salteena” (Mister Salteena’s Plan). Romanul a fost scris la varsta de 9 ani intr-un caiet de teme. Dupa multi ani, cand avea 36 de ani, Daisy Ashford, si-a gasit manuscrisul, zacand intr-un sertar. S-a decis sa-l dea spre citire unei prietene, care aceasta, la randul ei, l-a inmanat altor persoane. Pana cand romanul a ajuns in mainile celui care avea sa-i publice cartea.

Cartea a avut un succes enorm. Desi a fost publicat cu multe din greselile juvenile, adica de pe vremea cand fusese scris.

S-a adaptat o piesa de teatru pentru acest roman, prin 1920. S-au realizat si alte scenete, muzicaluri. Ultima aparatie, ecranizata, a romanului The Young Visitors, este in 2003. Gasiti aici detalii.

De la primul contact cu viata zarim, printre lacrimi, cativa oameni care ne prind de mana doar sa nu ne singuri. Privim mirati, nu deslusim ce rost avem acolo printre ei, cine sunt si ce doresc sa ne spuna, isi misca buzele ritmic, auzi ceva nedeslusit printre zgomotele dimprejur si ne intrebam: de ce ne-au scos din oaza noastra de liniste?

N-avem puterea sa descifram semnele din jur si plangem. Nu plangem pentru ca suntem deranjati de lume ci pentru ca nu stim cum sa o explicam.

Ne linistim din planset cand, a nu stiu cata oara, acelasi chip angelic ne-a zambit. Ne strange in brate, glasul i se aude cristalin, ne prinde de manuta si…miroase imbietor.

Ne atasam de mama. Mult timp ea este primul nostru model in noua viata. Ii copiem zambetul, lacrima, mersul, fuga, vocea, ideile…pare cel mai frumos om pe care l-ai intalnit. Il iubim fara sa stim. Este idolul nostru.

Apoi il indragim pe tata. Ne ajuta sa intelegem cine este mama, de ce e speriata mai mereu, de ce plange, de ce e fericita, starneste in noi curiozitati nemaipomenite. Tata iti raspunde la intrebari pe care mama doar le lasa sa vina din priviri. Tata alearga cu tine la doctor in timp ce mama sufera si se roaga pentru sanatatea ta. Tata iti strange mana puternic in timp ce mama te saruta pe ochi. Tata intra cu tine in universul jucariilor in timp ce mama va priveste protector.

O lasi pe mama in sufletul tau de copil, intr-un loc special, si-i dai prioritate tatalui. Acum el este idolul tau.

Dar cresti si, odata cu noii prieteni, te indepartezi de icoanele dragi ale parintilor. Ca sa te integrezi in lumea cea noua de cunostiinte ii uiti pe cei care te-au ajutat sa devii cine esti. Doar aparent. In realitate, ii tii ascunsi acolo adanc in subconstient.

Vin momente in viata cand te lovesti, mai cazi si, intr-un final, te si ridici. Atunci e clipa in care iti amintesti ce-ai invatat. Si scoti la suprafata sufletul bland al mamei si taria de caracter a tatalui. Realizezi ca primele tale modele in viata sunt singurele care te scot din orice impas. Chiar daca nu mai sunt cu noi. Chiar daca dispar ei sunt acolo cu noi, in sufletul si caracterul nostru. Ne-au amprentat pe veci.

Va mai amintiti ghicitorile de la scoala? Eu imi amintesc cu drag de ele. M-am gandit sa fac o sectiune pentru piticii nostri cu cele cateva ghiciori pe care le mai stiu de cand eram eu mititica. Doamne, ce ma mai intreceam cu copiii la ghicit raspunsul! Asa-mi placea cand le descopeream de ziceai ca am prins lumea in palmele mele!

Poate ca azi suna altfel. Daca mai stiti si voi si altele mai vechi sau mai noi va rog sa le scrieti.

Hai sa purcedem:

1.

Jucausa flacara,

Pe copaci se catara…

2.

Cunosti o vietate

Cu coarne mici si moi,

Ce-si poarta casa-n spate

Prin iarba si prin foi?

3.

Peste nu-i dar sta in balta,

Nici lacusta nu-i, dar salta,

Greier nu-i, nici pitigoi,

Dar e cantaret de soi.

Si acum sa va vad cat de ageri sunteti! :)) Chiar si voi adultii.