Fără categorie

D-ale carnavalului


Feriti-va de magarus!!!

V-as da si o poza cu el ca sa-l identificati. Dar, daca va gaseste el, si vedeti poza nu mai e cazul sa ma mai obosesc cu asa detaliu, ca-l descoperiti si singuri.

Ma apucai si eu, ca tot omu’, sa citesc un blog destul de captivant, al unui domn scriitor, respectiv Mihai Got(z)iu. Am intervenit, cu mare drag de scris, dupa cum ati observat, cu diverse comentarii. Evident de bun simt. Parerea mea e ca n-am jignit pe nimeni. M-am rezumat la aspectele problemei dezbatute. Discutiile erau interesante. Ba chiar ceva picante. La un moment dat apare un agitat, un sfarleaza. Daca venea si el cu un comentariu din care sa reiasa ca are cap in loc de picioare as fi zis: sa-i traiasca! dar asa interventiile lui au fost…stiti voi cum e cand dormi si visezi frumos? si deodata te trezeste ceasul desteptator? enervant si parca nepotrivit momentului… ei, asa era si sfarleaza. Dar, la acel moment, n-am dat importanta. Avea si omul o opinie si si-a exprimat-o. Ca doar traim intr-o tara democratica. Apoi vine urmatorul articol de blog. Vrajeala, cutare, cutare, apare sfarleaza. De data asta nici ca n-am mai putut sa il ignor. Oricum mi-era imposibil ca-i dadusem accept la cererea de prietenie pe un site de socializare. Ca doar sunt un om cu bun simt. Nu imi doream sa se sinucida vre-unul de disperare ca nu-l accept eu!!! Poate radeti, dar, daca ascultati mai departe, o sa intelegeti ce vreau sa spui. Pana la urma in ziua de azi sunt multi dezaxati pe net si chiar in viata reala. Si stiu ca nu sunt singura care am dat de asemenea categorii de oameni.

Buun. Aveam o polemica cu un ungur despre o anume tema. Nici ca mai conteaza. Cumva aveam dreptate amandoi si nu. Ideea este ca sfarleaza da cu muci-n fasole si…comentariul, pe care l-a documentat amanuntit, era o demonstrare a faptului ca eu am dreptate insa, la final de comentariu, concluzioneaza ca ungurul are dreptate. Mai, nu stiu ce-o fost in capul ungurului, dar in al lui nea Caisa batea vantul. Probabil, ma gandeam eu, e vre-unul, caruia ii place sa fie in contra doar de dragul artei. M-a dat pe spate cu tot cu scaun. Insa m-am mobilizat si am dat inainte cu comentariile. A fost bineinteles un iures de pareri si injurii cu perdea. Niste frustrati care nu aveau altceva de facut decat sa isi exprime revolta si dezgustul pentru anumite persoane, etnii sau nivele sociale intelectuale, lovind bineinteles in stanga si in dreapta cu mare viteza. Ungurul desigur, il intelegeam, ca-si apara etnia, pe o tanti, care nu ma cunostea, nu o intelegeam, avea niste probleme de sanatate, undeva la mansarda. Tot ii dadea intr-una ca „ai nostri”, respectiv eu, nu sunt niste intelectuali de actiune, ci unii de biblioteca, continuand cu „de aici si frustrarile si aberatiile inerente”. Apoi a venit si comentariul aspectat interesant despre cum „prea multa lume practica alte profesii decât cele pentru care, teoretic, s-au pregatit, iresponsabil si cârpacit”, ca raspuns la, evident, frustrarea sfarlezei, care fusese deranjata de acel „esti efervescent, ca-ntotdeauna”, aruncat scurt si cuprinzator de catre mine. Ca sa continui pe aceeasi linie trebuie neaparat sa adaug cateva din miraculoasele cunostiinte acumulate de catre aceasta amiba (vorbesc despre tanti), respectiv despre „un mic manual zen” in care domnisoara sau doamna, sau whatever…a invatat (caci din viata proprie e mai greu sa dai citate) „ca trebuie sa faci din tot sufletul ceea ce faci, sa te concentrezi exact asupra acelui act de moment, indiferent ca tai lemne sau morcovi, asculti muzica, stergi dosul unui bebelus sau al unui batr…”; am inteles ca are si timp sa mai arunce un ochi sa citeasca si alte bloguri (foarte tare), incercand sa justifice ungurului ca „educatii” dispretuiesc alte meserii „cu specific manual”, si din cauza lor s-a ajuns la scaderea fortei de munca… foarte adanc…deci, oameni buni, a scazut forta de munca pentru ca toti au studii superioare si nu mai are cine sa are plugul…bai, eu sunt profund inzestrata cu mult intelect, fata de aceasta „rusine”. Pai cum…puii mei…ca sa citez pe unii din viata noastra mondena…sa ari plugul, cand nimeni nu primeste un ban de la stat subventie ca sa mearga agricultura? si cine se apuca de asa ceva, sigur stie de la inceput la ce se „inhama”, cum sa vorbim despre munca manuala, aia care presupune sa faci ceva si sa vinzi, daca in tara noastra sansele sunt minime, si alteori deloc, ca sa poti sa ridici o afacere, cat de mica posibil. Vorbesti despre taranii care oricum isi fac propria gospodarie sa functioneze? Da, aia muncesc „manual”. Vorbesti despre maturatori? Aia sunt platiti atat de prost …ca mi-e si rusine ca m-am nascut in tara asta. Profesorii castiga mai prost decat un maturator. Si sunt intelectuali. Atat si nimic mai mult nu trebuie sa comentez pe acest aspect ca sa intelegem cat de prost functioneaza sistemul. Nu este vorba de certificatele in plus sau in minus, nu este vorba de cat de bine sunt pregatiti, nu este vorba de multe din cele pe care le-a mentionat draguta doamna. Este doar o mare de nesimtire si nepasare la adresa multor meserii onorabile si meseriasi deosebiti. Exista mesteri olari, mesteri gradinari, mesteri bucatari, mesteri geamgii, mesteri mecanici, mesteri electricieni si tot ce vrei tu …dar nu exista suportul necesar. Exista oameni ca tine, cu „master in comunicare”, care se kk pe banii aruncati pe studii, pe care altii nu au posibilitatea sa le faca, dar care ar putea sa gandeasca mai mult decat tine referitor la ce se poate ajunge cu acest master…dar restul de studii de specializare…alea ce faci cu ele? nici alea nu sunt utile? si pana la urma cine te-a pus sa faci master in comunicare? iti spun eu…comoditatea. Intelectul tau nu facea fata la ceva care ar fi putut sa se incadreze in meseriile curente…si sunt …slava Domnului…dar te-ai complacut in a termina un master pe o tema oarecare. CA SA AI UN MASTER. PENTRU CA NU TE INTREABA NIMENI CARE ESTE SPECIALIZAREA DE MASTER. Pentru cine nu cunoaste … masterul se face din proprie initiativa si nu-ti baga nimeni pe gat tema de master…

Si, ca sa termine amiba aceasta pledoarie scrie: „Q.E.D.” Faina treaba. Daca o puneam sa scrie toata expresia …vai Doamne!! Dar, vezi tu, stim sa scrie si sa vorbeste. Si sa gandeste. Asa ca sari cu contul poate cotizeaza cineva la educatia ta mai buna…si de ce nu? la acele cursuri sau studii de gatit si masaj, asa cum iti doresti din tot sufletul.

Cat despre ungur ce sa zic? Deja ma terminase cu explicatiile gen „hainele imparatului” pentru dezbaterea in curs. Si se trezeste „vorbind in gura mare”: „Poate ar fi mai nimerit ca Romania sa se scindeze, Moldova sa fie guvernata de moldoveni, Oltenia de Olteni, Bucurestiul de tigani si Ardealul de romani si unguri la un loc, in functie de priceperi, nu de etnie”, ca sa dea o palma uneia care tocmai isi exprimase dezaprobul pentru numirea in functie a unui ungur la un anume minister (tema blogului Dlui M. Gotiu) din Romania. Va imaginati ca nu puteam sa nu sar la gatul fiarei. Adica cum? Ganditi-va voi ce-a vrut sa spuna. Caci eu am incercat sa-i domolesc avantul si mi-a raspuns: „nu era o invectiva, era o hiperbola, multi din cei pe care-i cunosc nu-s Bucuresteni totusi…”si nu mai conteaza restu’. Mda…o hiperbola care miroase a xenofobie. Cred ca nici nu mai era cazul sa mai dea vre-un raspuns. M-a lamurit si mi-a ajuns cu ungurii…

Si, referitor la sfarleaza, continuarea este cam asa. Se pare ca abordarea mea mai sensibila, si anume legata de faptul ca ma dedic vietii de mama si de sotie, l-a imblanzit pe micutul. Ca sa ajung sa dau explicatiile de mai sus, cu mama si sotul, pentru ca am neglijat sa ofer mai multe informatii despre ce am vrut sa spun si pentru ca intelectul lui sfarleaza nu il ajuta si nici…internetul…mi-a oferit, in prealabil, un discurs cat se poate de lacrimogen, din care isi exterioriza frustrarile. Marea victima. Ar fi trebuit sa plang, in schimb m-am enervat si am reactionat… totusi plina de bunavointa.

Discutia s-a mutat, mai tarziu,  pe messenger. Aici, fara sa mai intru in mari detalii, si-a exprimat domnul sfarleaza dorinta de a ma ajuta in orice problema legata de calculator. Deja ne impacaseram. Asa ca m-am trezit facand niste setari pentru viteza netului, dealtfel nu gresite, dar nu erau bune pentru mine. Multumesc pe aceasta cale. MI-a trimis ceva fisiere pps si, printre altele, un executabil. Si ma indemna sa-l instalez. Mai, puiule, da crezi ca-s blonda? Hahahaha. Pai, bai, frunza verde, imi expun eu calculatorul la vrajeala asta? Fugi de-aici!!! Dar, repet, tot cu bunavointa i-am explicat ca nu am antivirus pe calculator si ca il voi instala abia dupa ce am o protectie, macar putin…:))Dand o cautare rapida la proprietatile fisierului iata-ca denumirea era Registry Crawler…Mda…si ce sa fac eu cu el? Si de ce doamne iarta-ma nu putea sa-mi explice ce anume face acest program? Cika descoperim impreuna…pfiuu. Normal c-am dat un search si am gasit niste treburi, printre care ca este folosit de administratori sau power useri pentru a modifica registri, chiar pe mai multe calculatoare si remote. Ptiu…bata-te-ar blestamatia!!! Nu i-am zis nimic aseara, dar azi dimineata mi-am exprimat nemultumirea in cel mai civilizat mod posibil. I-am explicat ca deocamdata nu m-a calcat rau pe coada dar daca se va intampla, desigur ca stiu sa reactionez. Ca vreau sa trecem peste acest moment si sa nu mai repetam faza. La care el reactioneaza cat se poate de neasteptat. Si-mi zice ca nu-mi permite sa ma indoiesc de intentiile lui bune. Ca el n-a incercat sa faca nimic. Ca, ce, el a avut incredere in mine sa vorbim pe messenger, adica sa-mi dea userul(pe profilul de pe situl de socializare si-a lasat la discretie userul de messenger). Va imaginati ca, mizand pe acest chat, cu care n-am fost de acord niciodata, pentru ca se pierde din acea nota pesonala, am vrut sa rezonez cu sfarleaza si sa il determin sa priceapa ca lumea, pe care o stim , nu ne imbratiseaza cu drag la piept ca sa ne protejeze, cu atat mai mult cea de pe internet. Ca justificarea mea de a ma comporta circumspect este total sanatoasa si in acord cu alte minti. Dupa lungi lupte de a convinge pe cineva ca ratza nu impunge, m-am dat batuta, dar nu inainte sa ma anunte ca e fericit ca suntem dea cor intr-un final ca sa terminam discutia definitiv…si ca el ma pune pe ignore. Poftim? Cum vine treaba asta?!! Eu n-am inteles. Adica el trage la propriu de mine sa vorbim, trage de mine ca sa ma ajute cu calculatorul, trage de mine…bla bbla bla …si el imi da ignore??? Asta probabil e cea mai tare chestie!!! Asa ceva n-am patit niciodata….pe cuvant. Ce-a fost in mintea lui, frate??A crezut ca nu mai dorm noaptea?!!!Ca o sa-l caut disperata sa-mi vorbeasca…o sa-i dau mesaje….ce scurt circuit s-a produs in minte sfarlezei de s-a decis sa-mi faca asa mare rau??Rauleeee!!!!!

Credeti-ma ca sunt oameni trasniti pe net. Cu duiumul. Si, daca aveti cea mai mica indoiala de la inceput in ceea ce-i priveste, dati-le voi ignore din acel moment. Pentru ca ajungi sa-ti pierzi timpul aiurea si fara rost…cu un frustrat. Daca ar trebui sa descriu toate frustrarile acestei sfarleze as scrie o carte. Va jur. E foarte complex omul. Si jumatate de carte as dezbate problemele de sanatate ale lui…Nu mai vorbesc despre ceilalti companioni la comentariile de mai sus, cu care se pupa in fund intr-o veselie. Ca sa zic pe scurt: cin’ s-aseamana s-aduna!!! toti frustratii….

Dar, oricine ar fi si cum ar fi…eu le urez multi ani sanatosi si prosperi!!!

Fără categorie

Filmele romanesti


Am gasit un link util, care ma trimite catre lista filmelor noi romanesti.Merita vazute.

http://www.filme-romanesti.ro/filme-romanesti-noi/

Am ignorat aparitiile noastre exceptionale pentru ca nu pareau sa aduca cine stie ce povesti noi. Acum urmaresc cu interes orice mediatizare televizata pentru ca realizez cat de bine s-au mobilizat regizorii nostri. Bravo lor!!!

Fără categorie

Jurnal…de spital – al cincilea capitol


Asteptand rabdatoare observ ca-mi face semn o tanara. Iesea dintr-o rezerva. M-am indreptat intr-acolo. Parea ca ma cunoaste. Se recomanda si-mi povesteste ca ne-am intanit cu o zi inainte la intrarea cu interfon, cand i-am dat o lectie asistentei obraznice. Aha. Imi arata bucuria ei, un baietel de, cred ca imi mai amintesc bine, 6 luni, pe care il adusese a doua oara, dupa 2 saptamani, pentru bronsolita. Se pare ca, nefiind informata corect, si-a lasat copilul pe mana medicilor ca sa-l vindece cu antibiotic. Dar ghinion. A racit iar. Se plangea ca nu poate sa-I tina capul drept ca este prea grasut. Parea ca nu poate sa stea nici spijinit. Si-mi cerea sfaturi de parca as fi stiut pe dinafara biblia de ingrijire a copilului. I-am explicat ca nu ma pricep sa dau sfaturi, ca sunt noua in bransa si incerc sa ma adaptez, si ca, cel mai tare imi place sa fiu macar putin in cunostiinta de cauza. I-am povestit cum am trait intr-un mediu format din mamici. Am incercat sa invat sau sa prind din zbor anumite informatii si asa am ajuns sa ma feresc de unele neplaceri. Parea putin dezorientata. Cred ca isi pusese sperante in mine. I-am urat numai bine si sa fie atenta la ce spun mamicile despre problemele intampinate pe parcursul cresterii copiilor proprii. In general asa se invata cel mai bine.

Am gasit-o si pe doctora. Defapt ma cauta sa ma anunte ca pot sa plec. M-a insotit pana la rezerva unde mi-a dat ultimele sfaturi. Mi-a spus apoi ca este intru-totul de acord cu decizia de a nu-I administra antibioticul. Am fost surprinsa. Si a continuat explicand ca aceasta este procedura si trebuie respectata. Parea dornica sa-mi explice ce anume trebuie sa-I administrez lui Stefan si ce nu este decat o „chestie” standard. Waw. Ce dezvaluiri emotionante. Si daca acceptam sa ii distruga flora stomacala ce eram? Inca o zapacita din turma de oi??Haha…ce ironie…auzi tu…sa imi dea dreptate pana la urma…doctorul care era decis sa ma crucifice.

Am luat asa zisa fisa de externare, desi aceea, pe care aveam sa o iau lunea ce urma, era mai stufoasa si mai explicita, unde aveam trecut diagnostic bronsolita si…stafilococ auriu. What???!!! Asta-I culmea!!! Si tratament: antibiotic – Augumentin….

Am ramas ca la dentist.

Dar aveam sa-mi bat capul cu treaba asta acasa, unde ne era cald si bine.

Am ajuns si acasa. Am inceput tratamentul cu aerosoli. Am cumparat OMRON-ul si da-I cu aerosolii. Am luat siropele, puf pentru nasuc, batista bebelusului, calciu, vigantol, vitamina C, portocale, lamai…si lista nu se mai termina. Am cumparat umidificator cu aer cald, am cumparat si aparat salin. Citisem iar pe internet ca fac amandoua minuni. Iar la noi aerul a fost mereu mai uscat. Pana la Stefan n-am realizat cat de prost dormeam din cauza asta.

Am luat si fisa de externare. Dar pana la momentul asta am tot plans de suparare. Doctora de familie tot ma presa sa-I dau antibiotic ca se complica, ca se ajunge la pneumonie. Vai, vai, vai!!!Nu este de ignorat parerea unui medic, mai ales daca are experienta de ani, dar, chiar si ea proceda ca „la carte”, nu o facea ca-I spunea sufletul. Se ferea de responsabilitatea asta.

Ne-am si certat. Parca imi parea si mai rau. Dar n-am dat inapoi chiar si cand am cumparat cutia de Augumentin. Am considerat ca poate sa ajute cu alta ocazie. Acum eram decisa mai mult ca niciodata sa nu dau inapoi un milimentru.

Am luat fisa si am studiat-o. De ce? Credeati ca am lasat stafilococul in aer? Nu. Doream sa stabilesc unde anume se afla acest virus. Si surpriza…nu era nici in mana nici in gura….ci pe ten, mai exact la barbie. Dar de aici pana la gat, nas sau plamani, sau in calcaiul drept de la picior, ca sa necesite antibiotic, e cale lunga. Asadar m-am linistit iar.

Au trecut trei luni pana s-a vindecat de bronsolita. Intre timp am ajuns si la dna doctor Marcu de la Medlife, care mi-a placut, in primul rand pentru ca sustinea si inca sustine ideea ca nu trebuie tratata cu antibiotic o raceala. Defapt sustine ca trebuie eliminata orice alternativa pana sa se ajunga la antibiotic. A fost perioada in care m-am lamurit ca haraitul de pe gat se aude la copil dupa ce papa, mai ales in aceasta perioada precoce a laringelui si ca, o vreme, tot din acelasi motiv, tot o sa am senzatia ca am copilul racit. Raceala insa e detectata dupa secretiile nazale, tuse, si multe altele pe care multe mame le vor invata cu timpul.

Dar am uitat de halat. Pe principiul: „Uite halatul!! Cat e halatul??”, adica acea camasa pe care am primit-o la camera de garda, se pare ca nici sotul n-a fost ferit de cateva suturi primite zdravan. Cand am ajuns in rezerva m-am decis sa scap de halat. Bineinteles ca abia cand am primit bagajul cu haine de acasa am reusit sa ma schimb. Iar halatul l-am depozitat frumos intr-un sertar din corpul atasat de sifonier. Nu m-am ganditi nici o clipa ca acest halat va fi motiv de scandal. La camera de garda am lasat buletinul pentru fisele lor interminabile. Cine stia ca aveam sa fac troc cu un halat pentru a-mi recupera buletinul?!!1

Cand am plecat de la spital m-am dus glont la masina doar-doar sa scap. Buletinul nici nu il mai luasem in calcul.

Intr-una din zile am avut nevoie de buletin. Unde-I buletinul? Aaa…la spital. Sotul s-a dus sa-l recupereze. La camera de garda se prezinta si intreaba politicos daca exista buletinul acolo. Dupa ce il gaseste respectiva meduza il intreaba: „Unde-I halatu’?”. Sotul meu explica cum ca a ramas in rezerva sau posibil sa-l fi lasat la vreo asistenta. Individa sare ca arsa si incepe sa ridice tonul. Era suparata ca nu i-am adus halatul si ca trebuie sa il platim. 80 RON. What??? Pentru ce, intreaba sotul, deja enervat si el, pentru janghina aia rupta? Da’ ce am? Scrie prost pe fruntea mea? Dati-mi buletinul cucoana. N-a furat nimeni halatul dumitale. Sotia nici n-a putut sa stea cu el. S-a schimbat imediat. Sotul a cerut sa vorbeasca cu un superior. Si, cum e firesc, apare un doctor. Intreaba ce s-a intamplat si, dupa ce primeste explicatiile, foarte calm, ii da buletinul sotului si ii promite ca se va rezolva. Mda, cand n-ai cap vai de picioare!! Dar eu acum intreb: ce naiba fac amaratele alea care n-au bani sa-si duca traiul de la o zi la alta si, din greseala lasa halatul pe undeva, ca mine, pentru ca nu au habar de acesta politica, si se trezesc ca trebuie sa plateasca si nu le intelege nimeni pentru ca o vad mai sarac imbracata, sau pentru ca, pur si simplu, nu apare acel om potrivit la momentul potrivit sa salveze ziua? Cat de meschin trebuie sa fii??!!!Sau cat de prost trebuie sa fii sa crezi ca cineva poate sa fure un halat ponosit si zdrenturos. Pana si tiganii se respecta, frate!!!! Ce mai, oameni buni, sa le fie tarana usoara!!! Si iertare pentru aceste vorbe, ca stiu ca doare, dar altceva nu-mi trece prin minte. Nici macar un glont. Sa traiti, sa va iubiti!!!

Va doresc mamicilor sa aveti copiii sanatosi si energici, iar voua multa, mamelor, rabdare si intelepciune!

Fără categorie

Jurnal…de spital – al patrulea capitol


Dupa cateva minute am ajuns in rezerva. Mi-am linistit copilul speriat. Am observat vanataile in doua locuri la maini. Bestiile!!!Nu ma puteam gandi decat la ziua urmatoare, cand, hotarata sa plec, eram sigura ca nu ma va opri nimeni si nimic. Sunt o femeie si, mai ales, mama prea hotarat si, in general, fac exact ceea ce ma indeamna instinctul. Iar instinctul din prima zi mi-a dat semnalul de alarma: aici nu se trece!!!Mi-am promis atunci ca nu mai vreau sa calc aici!!! Am stat cu copilul pana a adormit. I-am dat laptesi l-am leganat.El a dormit iar eu m-am plimbat pe hol o vreme. Apoi m-am asezat langa bebe. Simteam fluturi in stomac de fericire ca-I langa mine…safe.

A venit si seara. O asistenta, care parea mai lucida decat celelalte, isi facea tema. Aerosolii cu flixotide si ser fiziologic. Va jur ca am vazut cum extragea dintr-un singur tub serul. Dar de flixotide doar auzeam in explicatiile valoroase pe care mi le furniza. Apoi am vazut si-n fisa acelasi flacon mentionat. Poate mi s-a parut. Sa fi venit cu seringa incarcata? Nu mai stiu si nu prea cred. Era o seringa scoasa din plastic. M-a invatat aceasta asistenta, careia i-am si cerut numele si telefonul pentru a lua legatura in eventualitatea in care ar fi putut sa vina acasa sa ma indrume mai corect asupra ingrijirii copilului cat si in aplicarea corecta a tratamentului (sa nu intelegeti gresit, doream doar sa o fac sa ase simta bine, pana la urma a fost amabila cu mine), cum sa utilizez aparatul de aerosoli, m-a sfatuit ce aparat ca cumpar, mi-a dat cateva lectii de medicina, apropos de antibiotic. Se pare ca mi se dusese vestea ca-l refuzasem. Copilul parea sa se inteleaga cu ea. O acceptase. Era bine. Insa sfatul ei de a-I administra totusi antibioticul sadea in mine indoiala. Indoaiala ca luasem decizia corecta. Dar nu, pana la urma mi-am revenit in fire si, dupa ce mi-am adunat resturile imprastiate de pe jos, am decis sa merg inainte orice ar fi. Asistenta m-a ajutat sa inteleg de ce e bine si de ce nu. Pana la urma am considerat ca tratamentul va fi unul prelungit, dar cu folos. Avea sa-I creasca imunitatea copilului si, mai ales era ferit de ferocea deshidratare, care la varsta asa frageda, poate fi fatala. Sa nu credeti ca era cine stie ce intelectuala aceasta asistenta insa avea ceva … Cand totul este numai gunoi in jur, un mar pe alocuri gaunos pare delicios. Stia diverse aspecte medicale din ce auzise pe la colturile cabinetelor. Stia multe dar tot saraca cu duhul era. Avea o simplitatea cum vezi la femeile din prin sate. Dar cu un suflet cald.

Mai tarziu ne-am „programat” la o sedinta de aspirat la un aparat invechit si de proasta calitate. Secretiile nazale nu ieseau dar, in schimb, il enerva pe Stefan procesul de ingramadire a sondei pe gat, pornind din nari. Ce chin!!! Dar era o sansa sa scapam de inamicii plamanilor. Cine are copil stie ca secretiile nazale trebuie eliminate cat mai reped posibil dupa aerosoli pentru a nu le lasa timp sa se lase la plamani, unde complicatiile sunt de la grav in sus.

Spre dimineata inca o serie de aerosoli si gata. Eu eram pe modulul „start”. Asteptam sa vina doctorul, care ma internase, ca sa-I explic ca nu mai stau sa astept rezultatele analizelor. Aveam sa vin alta zi.

Am iesit pe hol. Abia acum, dupa atata zbucium sufletesc, reuseam sa ma concentrez la ce se intampla. Pe dreapta erau pozitionate 2 sau 3 rezerve. In fiecare din ele erau inghesuite paturi suprapuse. Mamici cu copii mici intr-una din rezerve. In alta cu copii mai maricei. Stateau ca sarmalele. In unele paturi cate doua mamici. Era ora vizitei echipei medicale. Sefa de sectie si alti 3 doctori. Dadeau verdictul. Pleaca sau mai stau inca o noapte. Eu vizualizam lagarele de la Auschwitz. Iar imaginea cea mai pregnanata a fost cea a unui copil de 7 ani care nu putea sa se tina pe picioare. Mama il sustinea. Parea subnutrit. Slab, picioarele putin rasucite…avea o boala de oase. Venea la tratament si …recuperare. Aud cum plange cineva din alta rezerva. Zaresc o mamica suparata si plansa pentru ca trebuia sa mai stea o noapte. O doctora ii explica cum ca tratamentul cu antibiotic trebuie administrat intravenos la copil …pentru ca asa l-a inceput. Stiam filmul. Citisem undeva pe internet ca antibioticul se administreaza prin branula, intravenos sau oral. Daca incepi cu una trebuie sa continui la fel. Mi se rupea inima urmarind scena. De ce nu i-a explicat nimeni? De ce le puneau pe mame in fata faptului implinit? Nu pot sa inteleg cum de, intr-o tara „europeana”, inca se mai admite dezinformarea ca metoda de lucru? Oamenii astia vin cu sufletul deschis, cu speranta ca se poate si altfel…si cand colo…nici o sansa, soro, sa mai scapi.

O vedeam cum isi cauta ceva in geanta. Telefonul. Si-a sunat …sotul, probabil, si tipa ca nu mai poate sa mai stea o singura zi acolo.

M-am dus sa-l vad pe Stefan. Tocmai se trezea. Au aparut papadoctoritele. Sefa de sectie parea cazuta din …nava stelara. Eu faceam o afirmatie, ea ma aproba. I-as fi dat o palma si as fi strigat:”Engage, odata!!!”. Dar nu aveam succes. Posibil ca se gandea la cafeaua din biroul ei care acum se racea. N-am avut timp sa ii spun despre intentia mea de a parasi „hotelul”.

Mai tarziu insa a venit doctorita care ma intampinase cu o zi in urma. Mi-a promis ca se va rezolva. Externarea va fi luni ce va veni dar eu pot sa plec sa incep tratamentul…hahaha. Ce bine. Daaar…trebuia sa ma prezint la cardiolog si sa ii mai faca un exudat, sa mai ia o proba de urina…bla, bla, bla…stiam ca plecam acasa…nu mai conta nimic.

Asa ca…la cardiolog. A trimis dupa mine ca sa ma infatisez la ecografie. Am urcat la urmatorul etaj. Aici astept la usa. Credeam ca are un pacient. Rabdare…si tare mergea un tutun…dar ma lasasem tocmai pentru ca nu-l mai toleram. Dar ar fi mers asa de bine!!! Se deschide usa. M-am dus sa arunc o privire. Poate ca acum e sansa mea. Imi face semn, sa astept, o tanara. Sa ma asez ca mai dureaza. Apoi inchide usa.  M-am intrebat:”De ce puii mei m-ai chemat daca nu esti gata?”. Whatever. Cine stie?!!Vreo urgenta…Dupa jumatate de ora se deschide iar usa. Iese un tanar …doctor zambind. Vorbeau despre reteta veche de la bunica. Nu parea sa ii impartaseasca din secretele arterei aorte. Va jur ca mi-as fi dat seama. Iata de ce asteptam eu la usa cabinetului.

Am terminat si la cardiolog. Am finalizat si cele doua aspecte metionate mai devreme si…ma decid, dupa ce am hranit copilul si mi-a adormit, sa ma duc pe hol si sa ma indrept spre cabinetul medicilor. Din rezerva noastra, cum ieseam, putin mai in fata o luam la stanga, mergeam pe un hol mai scurt, in capatul caruia, pe stanga era intrarea cu interfon, iar la dreapta se vedea un alt hol mai lung. Prima usa pe dreapta era a asitentelor, iar a doua a doctoritelor. Sau poate invers. I don’t know and I don’t fu…care!!!

Aveam nevoie de o noua confirmare ca plec dupa ora 12. Deja il anuntasem pe sot ca trebuie sa vina sa „ridice coletul”.

Fără categorie

Jurnal…de spital – al treilea capitol


Si iata-ne in rezerva. Ne-am facut comozi. Ma rog, cat se poate sa faci acest lucru intr-o camera cat camara noastra de iarna. Cand intri in rezerva usa se deschide la limita de a lovi un mic sifonier, asezat pe stanga. Trebuie sa specific, inainte de toate, ca aceasta rezerva imi izbea fluzul vizual cu imaginea din tara liliputanilor. O chiuveta alba cu o mica oglinda deasupra. Ce mai, frate, m-au dat pe spate si m-am si rostogolit cand am zarit oglinda. Si…in timpul procesului de rostogolire…ne terminat… am dat cu capu’ de pat…o chestie de mare simt artistic. Adica…m-am tot gandit cand l-am zarit…daca este special plasat din cauza de spatiu stramt…atunci inteleg. Dar daca se astepta cineva ca eu sa pot dormi cu copilul meu de nici o luna …in acel pat…era beat. Poate ca s-au gandit ca vine copilul si se „cazeaza” singur in rezerva. Ca-n Home Alone. Desigur…ar putea sa vina explicatia ca un fulger in ureche: „ai venit la spital…nu la hotel!!!”. Mda, asa e dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu pedepsita pentru ca tot regulile spitalului imi impun sa stau la „repaos” tocmai aici. Un gemulet, ca cel din casuta piticilor, bineinteles, nu oricum, ci din termopan, lasa curentul sa se strecoare nestingherit inauntru. Aici nu aveam ce sa reprosez, doar cunosc cum isi executa traba „mesriasii” de profil. Si venea cu indrazneala…spre pat. Pana si curentul isi platise spaga de rigoare…ca sa intre in spital. Un resou statea la marginea patului dar …pacat…nu simteam in nici un fel siguranta ca o sa mai iesim vii. Asa ca il lasam cateva minute sa scuipe, la propriu, caldura-n camera. S-au schimbat cearsafurile. Ce bine ca macar asta era pe val. Am scos din bagajul, pe care sotul mi l-a adus grabit de acasa, un pled bleu si l-am asezat cumva sa-l protejeze pe Stefanutz de curentii de aer rece. Pe un fotoliu mic mi-am instalat gentuta cu hainutze si m-am asezat langa bebe. Am incercat cateva rebus-uri, integrame, am citit si cateva articole dintr-un ziar si…apare o asistenta. Ma intreaba: „Asta-i copilu’?”. Poftim?!! Raspund afirmativ. Si…cu o viteza incredibila imi ia copilul de picioare si se pregateste sa-l insface ca pe sacii de cartofi, ducandu-l…hmmm…”Unde va duceti cu copilul meu?”. Si raspunsul firesc si sec: „Sa-I facem antibioticul!!”. Am oprit-o sa faca ceva stupid…si am continuiat: „M-ati intrebat cumva daca va dau voie sa-l ca-ra-ti pe Stefan din rezerva pentru antibiotic? M-ati in-tre-bat daca sunt de acord cu administrarea antibioticului?”. O vad ca se fastaceste si-si pierde curajul. Lasa copilul si se uita la mine mirata. „Dar dna. doctor …cutare…a instructat sa…ii punem branula pentru antibiotic”. „Doamna, poate nu ati inteles, NU sunt de acord cu antibioticul…pare clar pana acum?”. Asistenta, vadit deranjata de reactia mea, iese pe usa spunand:”Atunci o sa vorbesc cu doamna doctor…ca nu cred ca se poate fara…”, si pleaca. Eu agitata. Stefan dezoriantat. Pana sa-mi revin apare asistenta. Il ia pe Stefi si-mi explica cum ca trebuie sa semnez ceva pentru refuz. Suntem, in sfarsit, pe aceeasi lungime de unda. Dar, ce face cu copilul? Cica trebuie sa-I faca analize. Si il intepati? Da, se inteapa. Normal. Dar stiam cum se fac intepaturile. Pe incercate. Si nu aveam de gand sa stau linistita cat il chinuie incompetentele astea. Asa ca am urmat-o. Ea ma apostrofeaza ca nu am voie sa vin si ca oricum nu pot sa intru dupa copil in cabinet. Cum sunt, de regula, un om intelegator, intelept sau prea coerent in judecata, cum vreti voi sa-I ziceti, am stat la usa cabinetului. Mi-am dat seama ca politica asta este practicata mereu si pretutindeni si asta pentru ca se feresc de reactiile necontrolate ale mamelor cand isi vad copilul plangand. De aici generandu-se o serie de evenimente neplacute, mai neplacute decat daca-l inteapa aiurea pana reusesc. Eram la mila lor …si eu si Stefi. Ce puteam sa fac? In afara de faptul ca stateam la usa cabinetului sa intervin daca iese rau…doamne fereste!!!Nu doresc la nimeni sa treaca prin starile colorate ale unei mame. De la usa auzeam cum plange Stefan. Doctorite ieseau si intrau. Trei asistente erau in jurul copilului si tot incercau sa-I faca insertia acului. Gizas!!!Mare ti-e gradina, Doamne…de prosti…Am inceput sa plang. Eram speriata. Aveam nevoie de ajutor. Am sunat pe cineva. Sa intreb de antibiotic. Nu mi-a placut raspunsul. Mi-am dat seama ca decizia e in mainile mele. Asa ca am semnat. A aparut o doctorita cu un catastif in maini si-mi arata unde sa semnez. S-a terminat si cu tevatura asta. Asa parea.

Fără categorie

culegere de bancuri…:)))))


Un barbat ajunge acasa dupa o zi lunga de lucru. Asezandu-se in fotoliul obisnuit, ii spune nevestii: – Repede, adu-mi o bere pana nu incepe. Sotia, nedumerita, ii aduce berea . Tipul da berea pe gat si spune: – Repede, mai adu-mi una, trebuie sa inceapa. Sotiei nu prea ii convine, dar, cum parea ceva important, se conformeaza. Tipul o da si pe aceasta pe gat, si o cere pe a treia. -Repede, inca una, o sa inceapa in orice moment! Sotia se infurie si spune : – Gata, pana aici, neismtitule! Vii acasa, nu dai nici buna ziua, iti pui curu in fotoliu si ma tratezi ca pe un sclav sa-ti aduc bere la botu’ calului. Nu realizezi ca zilnic spal, calc si gatesc pentru tine? Sotul, oftand: – La naiba, a inceput!


Intr-o buna zi, la poarta raiului, un tip foarte ofticat . Sfintul Petru il ia de-o parte:

– Ce-i fiule, care e problema ?

– Pai, nu se poate dom’le, uita-te la mine, am 35 de ani, sanatos, puternic, nu fumez, nu beau, nu sunt casatorit… seara ma culc linistit si dimineata ma trezesc mort, in ceruri? Trebuie sa fie o greseala !

– Mmmm, nu s-a mai intimplat pana acum, dar, in fine, sa vedem . Cum spui ca te cheama fiule ?

– Manivela, Grigore Manivela!

– Si ce meserie zici ca ai avut ?

– Mecanic auto.

– Aha, gata, uite, am gasit fisa ta… pai s-a lamurit fiule, uite, aici scrie ca ai murit de batrinete!

– De batrinete ?! Cum de batrinete ?

– Pai da, ca am insumat orele de manopera din facturile tale, si a iesit ca ai peste 100 ani!



Din partea lui Radu, iubitor de motociclete, trimis lui Jan, tot iubitor de motociclete:

Salut Jan,

Scuze că îţi trimit e-mail-ul ăsta chiar în luna ta de miere, dar trebuie să mă ajuţi cu un sfat, nu am pe altcineva cu cine să vorbesc.

Cred că mă înşeală nevasta. Semnele sunt cele clasice: iese seara târziu, când o întreb cu cine îmi răspunde „nişte colege de la lucru, nu le ştii”, când m-am uitat odată pe mobilul ei ca să văd cât e ceasul a început să urle că de ce îi violez intimitatea, seara vine singură pe alee, dar aud de fiecare dată o maşină plecând de la colţ, e mult mai distantă etc.

Aşa că într-o seară am decis să o urmăresc când vine. Mi-am pus Suzuki-ul la colţul opus şi m-am pitit după el. M-am făcut mic-mic, să nu mă vadă în caz că venea cu cineva. Ei, şi cum stăteam eu acolo după motor am observat că îmi picură ulei de undeva. Ce crezi, pot rezolva singur problema sau trebe să mă duc la un service?



A sarutat-o pe nevasta-sa pe obraz si a adormit. Cand s-a trezit, a vazut un tip ciudat care statea la capul patului, imbracat cu o roba alba:

– Cine dracu? esti? intreaba Ion, si ce cauti in dormitorul meu?

– Asta nu e dormitorul tau, iar eu sunt Sfantul Petru

– Adica .. sunt mort?! Nu se poate! Mai am atatea lucruri de facut in viata! Nici nu mi-am luat la revedere de la familie ? trebuie sa ma trimiti inapoi!

– Ok .. poti sa te reincarnezi dar .. nu te putem trimite inapoi decat ca un caine sau o gaina.

Ion a fost devastat, dar stiind ca era o ferma nu prea departe de casa sa, a rugat sa fie trimis inapoi ca o gaina. Flash de lumina si *poof* s-a trezit acoperit de pene si ciugulind de pe pamant.

– Nu e chiar asa de rau, s-a gandit Ion, pana cand a simtit o chestie ciudata crescand in el. Cocosul s-a dus la el si i-a zis

– Deci .. tu esti gaina cea noua? Cum iti place prima zi aici?

– Nu e chiar asa de rau, zice Ion, dar am asa o senzatie ciudata, de parca o sa explodez

– Ovulezi, nu-mi spuine ca n-ai mai facut niciodata un ou?

– Niciodata!

– Eh .. relaxeaza-te si lasa sa se intample.

Cateva secunde (destul de incomode) mai tarziu, un ou iese de sub coada sa. Un sentiment intens de relaxare il cuprinde, iar emotiile il coplesesc, devenind mama pentru prima oara. Cand a facut al doilea ou, sentimentul de fericire a fost si mai coplesitor si a stiut atunci ca reincarnarea sa ca gaina a fost cel mai bun lucru care i s-a intamplat vreodata!

Cuprins de fericire, a continuat ? si exact cand trebuia sa scoata si al treilea ou, a simtit o lovitura incredibil de puternica in ceafa si a auzit-o pe nevasta-sa: IOANE!!! Trezeste-te dracu? betiv nenorocit! TE CACI IN PAT!



Gigel vine acasa zgiriat tot pe fata, pe git, pe miini.

– Doamne sfinte, ce s-a intimplat ??

– Am facut hora in jurul bradului.

– Pai, si de ce esti zgiriat in halul asta?

– Eram putini!


Ce spune un elefant când vede un bãrbat în pielea goalã?

Cum poate o fiinþã cu o trompa atât de micã sã îsi ducã mâncarea la gurã?


La un cabinet stomatologic particular are loc urmatorul schimb de replici:

– Imi cereti cinci sute de mii de lei pentru extractia unei masele,

doar pentru cinci minute de munca?

– Daca doriti, o extrag intr-o ora.



Ofiterul de la centrul de recrutare il intreaba pe Bula:

-Recrut, cei cu ochiul dumitale?

-E un ochi artificial..

-Si din ce e un ochi artificial?

-Din sticla, domnule ofiter.

-Da, logic trebuie sa si vezi prin el!



Sotia: O sa cumperi cauciucurile alea scumpe cand tu ai o rabla de masina?

Barbatul: Nu face un caz din asta! Ce, eu ma plang cand tu iti cumperi un sutien nou?



Banana si vibratorul stateau pe noptiera. Banana intreaba:

– E prima data pentru tine?

Vibratorul spune:

– Nu.

Banana:

– Atunci de ce tremuri asa? Ca ma sperii si pe mine!



O batranica mergea linistita pe strada. Deodata, un tanar se arunca de la etajul 10 si cade chiar in fata ei. Se ridica el si se scutura. Batranica socata il intraba:

-Tinere, cum de ai supreavietuit?

La care tanarul raspunde:

– Doamna, eu sunt parasutist si am experienta.

-Pai si parasuta unde este?

-Este sus, o bate barbatu-sau.



Doua blonde se intalnesc pe strada. Una o intreaba pe cealalta:

– Fata, tu ai facut-o vreodata in trei?

– Nu, ca n-am avut cu cine.

– Atungi fugi repede acasa la barbatu-tau, ca poate mai apuci!



Un tata afla ca fiica sa este gravida in luna a patra.

– Fata mea, unde ti-a fost capul ?

– Sub volan, tata, raspunde fata.



Doua prietene, ambele virgine, isi povesteau una alteia tot ce faceau . Una dintre ele pleaca in vacanta la Mamaia si, cand se intoarce, nu mai e virgina. Cealalta o intreaba:

– Cum e? Povesteste-mi tot!

– Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi. Dar apoi e nemaipomenit!

– Cam ce fel de durere e? Ca durerea de cap, de stomac?

– Nuuuuu, nici vorba!

– Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?

– Da! E ca durerea de masea!

– De ce e ca durerea de masea?

– Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!



Intra intr-o banca un individ mascat, cu un pistol in mana si striga:

– Nu misca nimeni. Acesta este un jaf, am o arma si nu mi-e frica sa o folosesc!

Toata lumea ramane inmarmurita de groaza. Tipul se duce la o caserita si ii spune:

– Doamna, o sa te impusc pe loc!

Tipa speriata il roaga:

– Domnule, va rog, nu! Am copii acasa, fac orice numai nu ma impuscati.

Tipul spune:

– Da? Chiar faci orice ca sa nu te impusc? Atunci fa-mi repede un oral.

Tipa se impotriveste prima data, dar la amenintarile individului face cele solicitate. Dupa ce termina, tipul foarte fericit isi scoate masca de pe fata si-i spune ranjind:

– Ai vazut nevasta ca se poate? Erai tare revoltata acasa!



Doua ciocoflendere intra intr-un bar. Beau ce beau, se distreaza, se ametesc, cand deodata vad cum intra pe usa un VIBRATOR!

La care un ciocoflender urla speriat:

– Fugi, ma, ca vine Robocop!!!



Un cuplu, noaptea in parc, pe o banca.

Ea:

– Iubitule, scoate-ti ochelarii. Imi agati dresurile.

Dupa 5 minute:

– Iubitule, pune-ti inapoi ochelarii, ca ai inceput sa lingi banca.



Un autocar ce mergea spre Spania a oprit la un popas, sa faca o pauza de 15 minute. De nicaieri, apare o banda de hoti. Seful lor le zice hotilor, niste barbati foarte bine facuti:

-Pe femei le violati, iar pe barbati ii jefuiti .

-Dar haide sa le lasam pe femei in pace, sefu’, zice unul virgin .

Iar o femeie din spatele autocarului sare repede:

-Da’ de ce te bagi tu in treaba sefului tau?!



Ce zice barbatul din fiecare zodie dupa o partida?

Berbec: Super, hai s-o facem din nou!

Taur: Mi-e foame, paseaza o pizza!

Gemeni: Ai vazut pe undeva telecomanda?

Rac: Cind ziceai ca ne casatorim?

Leu: Zi ca n-a fost fantastic !

Fecioara: Na, ca mi-ai dat de lucru si acum trebuie sa spal cearceafurile!

Balanta: Mi-a placut, pentru ca ti-a placut si tie.

Scorpion: Poate c-ar trebui sa te dezleg inainte sa plec…

Sagetator: Nu ma suna, ca te sun eu!

Capricorn: Ai cumva o carte de vizita?

Varsator: Acum, hai s-o facem fara haine pe noi.

Pesti: Cum ziceai ca te cheama?


Fără categorie

Termopane


Afara-i frig
Caci a venit iarna,
Si ma ridic…
Ce panorama!!!
Pe bulevard masini
Se duc spre case
Aleea-i plina cu straini
Ce promenada!!!
Se face doispe’ noaptea
Masinile dispar
Isi mai fac treaba
Plugurile de la primar
Intr-un final
Linistea se lasa
Se-aude un tzignal…
Hmm, alarma falsa
As vrea acum s-adorm…
O voce-n departare…
Si-un tarait de tomberon…
Ale naibii termopane…

am uitat sa va anunt…porcaria asta de poezie a fost a mea…

daca aveti ceva creatii proprii…come here

Fără categorie

Lamuriri…


Am primit ceva reclamatii referitoare la momentele in care completez cate un articol in acest blog. Timpul meu este exclusiv al bebelului meu. Din cand in cand, ma trazneste inspiratia si, daca am timp, scriu, pur si simplu. Dar nu pe blog. Exista o inventie numita Office, care are accesoriu Word-ul. Articolele zac in asteptarea unei continuari, atunci cand am timp si …inspiratie. Si, abia cand s-a terminat, ii dau verde…pe blog. Desi stiu ca exista si pe blog posibilitatea salvarii ciornelor. L-am folosit si pe acela. S

tiu ca blogul meu este mai…prozaic. Pana la urma nimeni nu doreste opere literare de exceptie, ci lucruri simple…asternute pe un blog personal dar cat mai aproape de sufletul fiecaruia. Si, repet, personal…pentru ca n-am fost inteleasa….scriu pentru mine…si pentru cei care mi-au cerut acest lucru. Cine doreste sa se delecteze cu aceste randuri, n-are decat. Nu ma supara nici posibilitatea in care trebuie sa raspund oricarui comment. Oricum ar fi scris blogul ideea este ca am incercat sa ating subiecte, in afara celor personale, care au ceva de transmis. Acelea pot si, cred eu, trebuie sa fie citite de cei carora le pasa. Defapt de toti. Dar cui nu-i pasa …asta e!!! Mai mult nu pot sa fac.

Dar, ca sa revin la ideea de baza, imi petrec timpul intr-un mod placut alaturi de familie si, mai ales, de buburuza mea. Ca sa ne lamurim, odata pentru totdeauna. Daca am scris ceva, care am dorit sa apara cat mai repede, mi-am asumat niste treburi si mi-am sacrificat somnul, dar asta nu este problema nimanui. Important este ca imi impart timpul cu tot ce este mai de valoare in viata mea: familia.

Sa va fie judecata de valoare!!!!

Fără categorie

Craciunul, ca niciodata…


Probabil ca v-ati saturat, ca in fiecare an, in preajma sarbatorilor, sa cititi aceleasi bloguri despre semnificatia sau obiceiurile de Craciun. Eu una, chiar simt ca ma sufoc de atatea prezentari, copiate unele de la altele, doar pentru a-si face mai usor prezenta bloggerii pe net. Ma rog, acum, cand detin un blog, am capatat aceleasi motivatii ca si ceilalti. Inevitabil, as indrazni sa spun.  Totusi sper ca acest articol despre Craciun, destul de amplu, sa va aduca ceva nou, sa va aminteasca cu drag ceea ce a insemnat cu adevarat pentru fiecare aceasta sarbatoare, bucurie in suflet si sa invatati, odata pentru totdeauna, ce inseamna aceasta sarbatoare, ca si mine, dealtfel.:)) DAR HAI, IN PUII MEI, SA-L FACEM CEVA MAI AMUZANT ACEST CRACIUN!!! NU DOAR AICI, PE BLOG, CI SI IN VIATA NOASTRA. SA FIM, LA NAIBA!!!…OPTIMISTI…TOT RAUL MERGE SPRE BINE, WHAT THE F?

Iar clipul urmator este o dedicatie pentru cei care imi sunt dragi…

.

Se poate detalia subiectul Craciun pe pagini multe insa n-am putea sa prindem esentialul iar eu chiar m-as plictisi sa tot scriu. Craciunul este o istorie, inainte de toate. Si, cum stiti si voi, o istorie scrisa, nu mai are acelasi farmec rescris iarasi si iarasi la infinit. Insa o istorie unde lasi sa zaca lesinate niste concepte si idei personale, reusind sa deschizi cutiuta cu amintiri dragi, are un farmec aparte. Nu-i asa? Pana si la scoala, la lectia de istorie, cine stie…, invatai, numai de drag, cand totul era prezentat ca o poveste.

Si, ca sa purcedem… as incepe sa scriu ca aceasta sarbatoare, de-a lungul scurtei mele vieti, avea ca idee de baza, adunarea  membriilor familiei care, daca nu se intampla in restul anului, macar acum s-ar fi cerut putina decenta… sa fii alaturi si trupeste de cei dragi. Pentru ca, simturile noastre sunt primele care dau verdictul pentru starea de spirit, s-a inventat bradul, dar nu oricare, ci ala de-l impodobesti cu tot felul de obiecte decorative unul mai colorat ca altul, poleiala, vata, stelute din plastic, nelipsita instalatie electrica de lumini, putina zapada artificiala ca sa dea bine la ochii, lacramati oricum de bucuria evenimentului si da-i petrecere. Ma rog, faza e ca, daca ar trebui sa fiu britanic, as apasa accentul pe ideea ca bradul se impodobeste cu…atentie!!!…doar globulete rosii sau obiecte in nuante de rosu. Langa acesta este musai sa se gaseasca cosuletul cu fructe, care mai de care mai gustoase si mai aspectoase, dulciurile sau bomboanele, impachetate in hartii speciale sau folie si agatate in pom, iar alaturi de toate acestea sa fie puse, ordonat si etichetate cu numele fiecarui primitor, cateva pachete cu cadouri. Cadourile sunt bucuria oricui…stim cu totii…

Cand venea timpul de impodobit ma duceam la raftul din biblioteca, unde pastram aceleasi globulete vechi dar inca frumoase, tocmai pentru ca pastrau o anume puritate, sinceritate, pastrau amintirile cele mai frumoase si calde ale anilor ce trecusera. Ma bucuram sa le vad iar prinse in crengile parfumate de brad. Nu era bradul cine stie ce. Imi amintesc ca avea goluri pe ici, pe colo si incercam sa le ascundem. Asezam crengile mai lungi la vedere. Cata bucurie era cand despachetam cutiile prafuite si luam fiecare obiect si-l asezam la locul lui special. In fiecare an mai adaugam cate un glob nou in brad. Nici nu simteam nevoia de ceva nou. Bradul arata ca o sorcova, dar era al nostru. Aveam clopotei, globuri rosii, albastre, poleiala frumos decupata de mama, cateva improvizatii pe care chiar nu le-as fi inlocuit cu altceva. Instalatia electrica trebuia inlocuita mai mereu. Dar pastrasem multi ani in urma una cu tot felul de stelute rosii. Aceea a tinut mult dar…a cedat la un moment dat. Era asa de frumoasa ca o reparam mereu. Mai taiam din fire si le lipeam cu banda izolanta (izolirband, cum zicea tata; se scrie altfel, stiu) ca sa mai salvez ceva din ea. Apoi era traditia cizmulitelor asezate la usa. Trebuia sa le spal si sa le sterg frumos inainte. Apoi plecam in vizita in noaptea de Craciun. Dimineata aveam cizmulitele pline cu dulciuri, hainute si…cam atat. Eram atat de fericita!!!Nu era mult, va spun sincer, dar simteam o bucurie greu de descris. Bineintele ca eram intrebata daca fusesem ascultatoare si i-am ajutat pe parinti de catre Mos Gerila prin intermediul parintilor. Iar tata spunea ca l-a rugat pe mosu’ sa ma ierte daca a aflat ceva rau despre mine si ca promite el ca voi fi cuminte.

Craciunul nu-l petreceam acasa. Mergeam la nasi. Pe atunci era un cult pentru nasi. Sau un resprect mai profund. Nu ma bucuram de bradul de acasa decat a doua zi. Ne duceam la nasi ingreunati de pachete si ne intorceam la fel. Asa trecea fiecare Craciun. Stateam la masa multe rude…ca, de multe ori nici nu aveai loc sa treci. Eram fericiti. Adultii discutau, radeau, urmareau craciunul la televizor, unde, chiar aveai ce sa urmaresti. Erau programele acelea speciale cu bancuri, muzica buna si atmosfera festiva. In casa mirosea a mancare, a brad, a bautura…era un chef pe care nu-l voi uita niciodata. Aveam pe masa tot felul de delicatese, trufandale, pe care nu oricine putea sa le obtina. Sigur prin relatii, pe sub mana. Nasa era profesoara la o scoala. Pe atunci erau parinti darnici iar profesorii…stiau sa-si faca meseria.

Ce am mai retinut a fost ca sarbatoarea, cu atatea povesti care mai de care mai fanteziste, defapt nu facea altceva decat sa-i apropie pe parinti de proprii lor copii. Orice copil, daca realizeaza ca activitatea adultilor pare un munte de ciudatenii, inventeaza povesti si le intretine permanent doar ca sa se simta in siguranta departe de viata agitata a adultilor. Asa am fost si noi…Iar, cand venea zapada si se asternea pe strazi pe ascuns, noaptea tarziu, nu ma puteam gandi decat la faptul ca venea Mosul. Simteam ca Mosul este o fantezie dar imi placea sa cred ca este adevarat, tocmai pentru ca imi putea implini orice dorinta, sau doar pentru ca stiam ca este cineva acolo care ma asculta si ma intelege. Si…surprinzator, chiar stiam ca parintii joaca acest rol de Mos. Imi placea sa cred ca si adultii, adica parintii, reusesc sa se detaseze de viata tumultoasa si sa se integreze perfect in aceasta fantezie, sau, chiar joc imaginativ, reprezentat de Mos Craciun (atunci il stiam de Mos Gerila) care-mi aducea cam tot ce-mi doream. Defapt, la drept vorbind, petrecandu-ti viata in acele vremuri grele, un copil nu era greu de multumit. Asa ca tot ce venea de la Mosul era binevenit oricum. Imi amintesc, ca si azi, cand am primit …banane. Eram contrariata pentru ca nu stiam ce sunt. Tata le-a luat si-a zis ca sunt pentru mai tarziu. Am privit cu tristete cum tata le infasura intr-un ziar si le baga sub pat. Mi-a explicat ca nu sunt coapte si ca trebuie sa mai am rabdare. Am adormit cu gandul la ele. A doua zi n-am mai rabdat…si nu mi-a parut rau. Chiar si azi parca simt nevoia tot putin crude sa le savurez.

N-am inteles de ce se sacrifica porcul in ajunul Craciunului. Pe bune ca-i aiurea din moment ce biblia nu sugereaza astfel de traditie. Bine, bine, nu ma dezic de acestui obicei. Doar am trait, din copilarie, momente magice. O masa plina de bunatati, gatite din porcul sacrificat: caltabos, toba, racituri, carnati si, cireasa de pe tort, sarmalutele. Dar cel mai tare, mi-au bucurat papilele gustative, pomana porcului din carnea frageda, si soriciul, care, infipt in friganele improvizate si invartit la focul sobei, era nemaipomenit. Grasimea, care ramanea pe sorici, venea sa-i dea aroma si gustul de neuitat. Sarea grunjoasa avea si ea un rol important in acest periplu gustativ. Sa nu uitam de jumari, de „tranfadafiri”, adica acei carnati de casa de la bunica, pastrati in untura, aaa…si untura aia fina, pe care o puteai manca pe o felie de paine si cu putina sare…un deliciu. Dar, totusi, de ce s-au pastrat aceste rituri si cum de s-a ajuns la acest fenomen in masa? Adica se cumpara porcusorii la inceput de an si sunt crescuti tocmai pentru a umple masa de Craciun, spre sfarsitul de an si, si nu numai, ba chiar si de Revelion.

Am asistat la taierea porcului. Nu-i un moment prea fericit…pentru animal. Dar, mancarea e buna. Ma uitam cum il infasoara in paie si dau foc. Ramanea un …soric ars. M-am speriat atunci caci credeam ca a fost compromis soricul. Dar s-a curatat cu un cutit. Era trist sa vezi asa ceva dar…what the heck??! …mancam pana la urma din carne.

Imi amintesc de cozonacii facuti la cuptorul din lut. Mama, ce parfum, ce esente aburinde ieseau. In tot satul mirosea a …Craciun. Cand se crapa cozonacul in doua ieseau aburii si te plezneau peste fata… Am facut si eu cozonac anul trecut. Mi-a iesit bun dar cam prea putin dulce. Insa munca…este extenuanta…va zic ca m-a pus in pat juma’ de zi. Trebuie sa amesteci ingredientele si apoi sa plamadesti aluatul, adica sa-l freci cu mainile vreo doua ore. Aveam mainile amortite. Nu mai aveam putere sa fac salata de beouf. Mi-am amintit de bunica, saraca, ce se mai chinuia sa dea cozonacvului fragezimea specifica. Plamadeala mi-a trebuit. Nu puteam eu sa stau linistita?! Mda, azi gasesti sa cumperi aparatele acelea de facut paine. Nuuu, nu e acelasi lucru. Incercat, testat, rezultat: esec. Iese un chec corcit. Asa ca am cedat. Stii…se zice…cel mai destept cedeaza…ei bine…sunt mai desteapta decat un cozonac…na.

Ajungand si  la povestile de Craciun va spun sincer ca nu imi amintesc sa fi auzit vre-unul, care sa sune cum sunt cele de le gasesti cu duiumul pe rafturile gheretelor de ziare. Nu. Aveam totusi o poezie preferata, pe care imi placea sa mi-o citeasca tata in fiecare seara. Luceafarul lui Eminescu. Nu o termina in aceeasi seara pentru ca adormeam. Dar urmatoarea seara continuam de la strofa la care ramasesem cu povestea. Am crescut auzind aceasta poezie. Era o poveste care m-a atras mult pentru ca era atata tristete acolo iar finalul mereu il asteptam sa fie altfel. Ce era oare in mintea mea nici eu nu mai stiu sa spun. Cand m-am facut cu putin mai mare ascultam placile acelea de vinil la pick-up. Si luasem prima poveste despre animalute. Educativa si haiosa. Ga, ga, ga si …alti cativa. Si ofcourse au urmat povestile lui Andersen, care-mi alinau singuratatea. Aveam un gol in stomac cand ascultam vocile unor actori care, azi, multi dintre ei, nu mai sunt printre noi. Ce pacat. Stiau sa te faca sa simti ca esti acolo si traiesti povestea cu personajul odata. Au venit si Povestile din 1001 de nopti. Le gaseai greu pe toate. Acum insa gasesti peste tot filme, dvd-uri, blue-ray-uri, ce nu gasesti?!…si cand ai prea multe de ales… nici nu mai au vreo valoare. Se pierd.

Dar, sa nu uit de traditiile pe care le-am preluat. Americanii, care mediatizeaza tot, orice si oricum, au facut praf istoria europenilor, dandu-ne „cadou” sarbatorile importante ale noastre intr-o alta forma decat cea pe care noi am conservat-o. N-am furat nimic, asa cum scria cineva intr-un blog. Suntem niste „ciorditori” dar aici chiar nu avem nici o vina. Scopul era sa muscam din momeala. Si am muscat. Iar azi, avem si Hallow…si cum i-o mai zice si Valentine’s Day. Ce sa mai spui? Daca esti slab, te napadesc sobolanii……

Colindele reprezinta un alt simbol consacrat al acestei sarbatori. Imi amintesc ca mi se parea stupid sa invat si colindele, pe care azi nu le mai stiu din pacate; mi se parea indeajuns sa invat rugaciunile cerute de bunica,…daaar… cand ma duceam cu sorcova si bateam pe umar pe unul si pe altul, cantand:

Sorcova vesela,
Sa traiti, sa-mbatriniti,
Ca un mar, ca un par,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul,

La anu si la multi ani!!!

si primeam dulciuri, covrigi, cozonaci si…bani…ce ma mai bucuram ca invatasem versurile alea…

Dar cel mai cumplit mi se parea postul, pe care nu reuseam sa-l tin; copil fiind nici nu mi se impunea …teoretic …dar …practic…daca aveti bunica ca a mea veti intelege de ce ajungeam sa ma conformez; cumva stereotipul asta al bunicii severe aducea lucruri bune, erai mai atent, mai politicos, invatai sa devii om in toate sensurile, insa atunci imi pasa prea putin si mi se parea ca-mi distruge planurile de a …copilari mai mult…

M-am tot intrebat de ce atatea traditii? De unde le-au scos si in ce scop?

Mai intai sa prezint cateva din simbolurile craciunului si semnificatia acestora:

Lumanarile, flacara: vara, caldura, paradisul, sfarsitul intunericului, Hanuka evreilor
Pomul: viata eterna, copacul din Paradis (simbol pagan)
Merele: marul din Eden
Mos Craciun: Sfantul Nicolae sau o alta zeitate (pagana)
Vascul: pace, sarut
Spiridusii: spirite bune din traditia pagana

Voi continua intr-un alt post…dar va las sa savurati urmatorul clip…

Fără categorie

Colinde from outside


Joy to the world

Joy to the world, the Lord has come!

Let earth receive her King;

Let every heart prepare Him room,

And Heaven and nature sing,

And Heaven and nature sing,

And Heaven, and Heaven, and nature sing.

Joy to the world, the Savior reigns!

Let men their songs employ;

While fields and floods, rocks, hills and plains

Repeat the sounding joy,

Repeat the sounding joy,

Repeat, repeat, the sounding joy.

No more let sins and sorrows grow,

Nor thorns infest the ground;

He comes to make His blessings flow

Far as the curse is found,

Far as the curse is found,

Far as, far as, the curse is found.

He rules the world with truth and grace,

And makes the nations prove

The glories of His righteousness,

And wonders of His love,

And wonders of His love,

And wonders, wonders, of His love.

We wish you a Merry Christmas

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas and a Happy New Year.

Good tidings we bring to you and your kin;

Good tidings for Christmas and a Happy New Year.

Oh, bring us a figgy pudding;

Oh, bring us a figgy pudding;

Oh, bring us a figgy pudding and a cup of good cheer

We won’t go until we get some;

We won’t go until we get some;

We won’t go until we get some, so bring some out here

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas and a Happy New Year.

Jingle bells

Dashing through the snow

In a one horse open sleigh

O’er the fields we go

Laughing all the way

Bells on bob tails ring

Making spirits bright

What fun it is to laugh and sing

A sleighing song tonight

Oh, jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

A day or two ago

I thought I’d take a ride

And soon Miss Fanny Bright

Was seated by my side

The horse was lean and lank

Misfortune seemed his lot

We got into a drifted bank

And then we got upsot

Oh, jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh yeah

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Fără categorie

Colinde romanesti


O brad frumos

O, brad frumos, o, brad frumos,

Cu cetina tot verde,

Tu esti copacul credincios,

Ce frunza nu si-o pierde.

O, brad frumos, al lui Hristos,

Verdeata ta imi place,

Oricand o vad sunt bucuros,

Si vesel ea ma face.

O, brad frumos, o, brad frumos,

Cu frunza neschimbata,

Ma mangai si ma faci duios,

Si ma-ntaresti indata.

O, brad frumos, al lui Hristos,

Verdeata ta imi place,

Oricand o vad sunt bucuros,

Si vesel ea ma face.

Cantec de Craciun

Din an in an sosesc mereu,

La geam cu Mos Craciun,

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei strabun.

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei strabun.

Azi cu stramosii cant in cor,

Colindul sfant si bun.

Tot „Mos” era si-n vremea lor,

Batranul Mos Craciun.

Tot „Mos” era si-n vremea lor,

Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc,

In casa ta acum.

Dar sunt bordeie fara foc

Si maine-i Mos Craciun.

Dar sunt bordeie fara foc

Si maine-i Mos Craciun.

Acum te las, fii sanatos,

Si vesel de Craciun.

Dar nu uita, cand esti voios

Romane, sa fii bun!

Dar nu uita, cand esti voios

Romane, sa fii bun!

Nasterea lui Hristos

Veniti, astazi, credinciosi

Sa saltam, sa saltam,

De nasterea lui Hristos

Sa ne bucuram, sa ne bucuram.

Ca el astazi, in Viflaim,

S-a nascut, s-a nascut,

Precum au vestit prorocii,

Mai de mult, mai de mult.

Din Maria Preacurata

S-a nascut, s-a nascut,

Mantuire astazi noua,

Ne-a facut, ne-a facut.

In iesle cu vitele,

S-a culcat, s-a culcat,

Cu un prunc mic, in scutece,

Infasat, infasat.

Cei trei Crai din rasarit

Se ivesc, se ivesc,

Aur, smirna si tamaie

Ii daruiesc, ii daruiesc.

Ingeri si pastori cantare

I-au adus, i-au adus.

Si noi sa-i cantam marire,

Intru cei de sus, intru cei de sus.

Pace si buna-nvoire

Pe pamant, pe pamant,

Ca azi s-a nascut in lume,

Domnul sfant, Domnul sfant.

Mos Craciun

Mos Craciun cu plete dalbe,

A sosit de prin nameti

Si aduce daruri multe

La fetite si baieti.

Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste,

Ca-n toti anii negresit

Mos Craciun pribeag soseste

Niciodata n-a lipsit.

Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe,

Incotro vrei sa apuci?

Ti-as canta florile dalbe,

De la noi sa nu te duci.

Mos Craciun, Mos Craciun.

Deschide usa crestine

Deschide usa crestine

Ca venim din nou la tine

Drumu-i lung si-am obosit

De departe am venit.

Si la Viflaeem am fost

Unde s-a nascut Hristos,

Si-am vazut pe a sa mama

Pe care Maria-o cheama.

Cum umbla din casa-n casa

Ca pe fiul ei sa nasca

Umbla-n sus si umbla-n jos

Ca sa nasca pe Hristos!!

umbla-n jos si umbla-n sus

Ca sa nasca pe Iisus,

Mai tarziu casi apoi

Un staul frumos de oi

Si acolo pe fan jos

S-a nascut Domnul Hristos

Cete de ingeri coboara

Staulul de-l inconjoara

Ingerii cu flori in mana

Impletesc mandra cununa

Pe cununa-i scris frumos

Astazi s-a nascut Hristos

Care cu puterea sa

Mantui-va el lumea

Si-de acum pana-n vecie

Mila Domnului sa fie

Tuturor cu bucurïe!!

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ, florile dalbe

Şi ne dă un colăcuţ, florile dalbe

Că mămuca n-o făcut, florile dalbe

Tărâţă n-o fi avut, florile dalbe

Pe când sât-o căpătat, florile dalbe

Covata i s-o crăpat, florile dalbe

L-o sfădit mama pe tata, florile dalbe

De ce s-o crăpat covata, florile dalbe

Când covata o lipit, florile dalbe

Cuptorul li s-o urnit, florile dalbe

Când cuptorul o tomnit, florile dalbe

Anul Nou a şi venit, florile, florïle dalbe

O! ce veste minunata

O! ce veste minunata

In Betleem ni s-arata

Astazi s-a nascut

Cel far de-nceput

Cum au zis proorocii

Ca la Betleem Maria

Savarsind calatoria

Intr-un mic salas

Lang-acel oras

A nascut pe Mesia

Pe Fiul cel din vecie

Ce L-a trimis Tatal mie

Sa se nasca

Si sa creasca

Sa ne mantuïasca

O, ce veste minunata,

O, ce veste minunata,

In Viflaim ni se-arata,

Cerul stralucea,

Ingerul venea,

Pe-o raza curata.

Ca, la Viflaim, Maria,

Savarsind calatoria,

Intr-un mic salas,

Langa-acel oras,

S-a nascut Mesia.

Pastorilor din campie

Le vesteste-o bucurie:

Astazi S-a nascut

Cel far-de-nceput,

Cum au zis proorocii.

In coliba pastoreasca,

Vrut-a Domnul sa se nasca

Fiul Sau cel Sfant,

Noua pe pamant

Sa ne mantuiasca.

Pastorii cum auzira

Spre lacasul sfant pornira,

Unde au aflat

Prunc prealuminat

Si il preamarira.

Pe Fiul in al Sau nume

Pe Fiul in al Sau nume

Sa se nasca

Si sa creasca,

Sa ne mantuïasca.

Domn, Domn sa-naltam

Am plecat sa colindam

Domn, Domn sa-naltam

Cand boierii nu-s acasa

Domn, Domn sa-naltam

Si-au plecat la vanatoare

Domn, Domn sa-naltam

Sa vaneze caprioare

Domn, Domn sa-naltam

Caprioare n-au vanat

Domn, Domn sa-naltam

Si-au vanat un iepuras

Domn, Domn sa-naltam

Sa faca din blana lui

Domn, Domn sa-naltam

Vesmant frumos Domnului.

Domn, Domn sa-naltam

Steaua sus rasare

Steaua sus rasare

Ca o taina mare

Steaua straluceste

Si lumii vesteste

Si lumii vesteste

Ca astazi Curata

Preanevinovata

Fecioara Maria

Naste pe Mesia

Naste pe Mesia

Magii cum zarira

Steaua si pornira

Mergand dupa raza

Pe Hristos sa-l vaza

Pe Hristos sa-l vaza

Si daca pornira

Indata-L gasira

La Dansul intrara

Si se inchinara

Si se inchinara

Cu daruri gatite

Lui Hristos menite

Luand fiecare

Bucurie mare

Bucurie mare

Care bucurie

Si aici sa fie

De la tinerete

Pan-la batranete

Pan-la batranete

Trei pastori

Trei pastori se intalnira

Si asa se sfatuira

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Haideti fratilor, sa mergem

Floricele sa culegem

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Se le culegem cu vita

Sa-mpletim o cununita

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Si sa facem o cununa

S-o impletim cu voie buna

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Sa o ducem lui Hristos

Sa ne fie de folos

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Plugusorul

Aho, aho copii si frati,

Stati putin si nu manati,

Langa boi v-alaturati.

Si cuvantul mi-ascultati.

Ia mai msnati, mai, hai, hai…

S-a sculat mai an,

Badica Traian

Si-a-ncalecat pe-un cal invatat,

Cu seaua de aur,

Cu nume de Graur,

Cu frau de matase,

Impletit in sase,

Cat vita de groasa,

El in scari s-a ridicat,

Peste campuri s-a uitat,

Sa aleaga-un loc curat,

De arat si semanat.

Si-a pornit intr-o joi,

Cu un plug cu doispreceze boi.

Boi boureni,

In coada codalbeni,

In frunte tintatei,

Ia mai manati, mai, flacai, hai, hai…

La luna, la saptamana,

Isi umplu cu aur mana.

Si el vru sa vada,

De-i dete Dumnezeu roada.

Era-n spic cat vrabia,

Era-n bob cat trestia.

Ia mai manati, mai, hai, hai…

Traian iute s-a intors

Si din grajd alt cal a scos,

Un alt cal mai nazdravan,

Cum ii place lui Traian,

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.

Cu potcoave de argint,

Ce da sporul la fugit.

Traian iute-a-ncalecat,

La Tinchin a apucat

Si otel a cumparat,

Ca sa faca seceri mari,

Pentru seceratori tari.

Si-altele mai mititele,

Pentru fete ochesele

Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va-nsera,

Pe aici, pe la dumneavoastra,

Departe de casa noastra.

Si ne-asteapte si-alte case,

Cu bucate mai gustoase,

Cu paine calda pufoasa,

Cu vinul de vita-aleasa,

Cu cotnar de Dragasani,

La anul si la multi ani!

Sus la poarta Raiului

Sus, la poarta raiului

Poarta raiului

Paste turma Tatalui

Turma Tatalui.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Dar la poarta cine sta,

Oare cine sta ?

Sta chiar Maica Precista,

Maica Precista.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Langa ea, un leganel,

Da, un leganel,

Cu un copilas in el,

Copilas in el.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Copilasul cand plangea,

Puiul cand plangea,

Maica Sfanta-l legana,

Maica-l legana.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Sculati, sculati, boieri mari

Sculati, sculati, boieri mari

Sculati voi, romani plugari

Ca va vin colindatori

Noaptea pe la cantatori

Si v’aduc pe Dumnezeu

Sa va mantuie de rau

Dumnezeu Cel nou-nascut

Cu flori de crin invascut

Dumnezeu adevarat

Soare’n raze luminat

Sculati, sculati, boieri mari

Sculati voi, romani plugari

Ca pe cer s-a aratat

Un luceafar de’mparat

Stea comata, stralucita

Pentru fericiri menita

El va zice sa traiti

Intru multi ani fericiti

Si ca pomii sa’nfloriti

Si ca ei sa’mbatraniti.

Iată, vin colindători

Iată, vin colindători,

florile dalbe,

Noaptea pe la cântători,

florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,

florile dalbe,

Şi-L aduc pe Dumnezeu

florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu

florile dalbe,

Să vă vă mântuie de rău

florile dalbe.

Inima să întărrească,

florile dalbe,

Oamenii să înfrăţească,

florile dalbe.

Că pe cer s-a arătat

florile dalbe,

Un luceafăr minunat

florile dalbe.

Noi vă zicem să trăiţi,

florile dalbe,

Întru mulţi ani fericiţi,

florile dalbe.

Şi ca pomii să-nfloriţi,

florile dalbe,

Şi ca ei să-mbătrâniţi,

florile dalbe.

Buna dimineata

Buna dimineata

La Mos Ajun,

La Mos Ajun

Ne dati, ne dati,

Ne dati ori nu ne dati,

Ne dati, ne dati,

Ne dati ori nu ne dati.

Buna dimineata La Mos Ajun

Ne dati ori nu ne dati,

Ne dati ori nu ne dati.

Am venit si noi odata

La un an cu sanatate,

Domnul sus sa ne ajute

La covrigi si la nuci multe.

Din an în an

Din an în an sosesc la noi

La geam cu Moş Ajun,

E ger cumplit şi drumu-i greu

Dar e-obicei străbun.

E sărbătoare şi e joc

În casa ta acum

Mai sunt bordeie fără foc

Dar vine un an mai bun.

E veselie şi e cânt

În casa ta acum,

Dar nu uita când eşti voios,

Române, să fii bun!

Veniţi, veniţi de sărbători

Veniţi, veniţi cântând

Să fie rodnic Anul Nou

Şi pace pe pământ!

Să fie pruncii sănătoşi,

Să crească năzdrăvani,

Voi oameni buni şi trecători

Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!

Sculati plugari

Sculati plugari nu mai dormiti

Hai lerui ler

Vremea e sa va gatiti [bis]

Casa sa va maturati

Şi masa sa va-ncarcati.

Noi umblam si colindam

Şi pe Domnul laudam

Din seara ajunului

Pana-n cea-a Craciunului.

Nu va fie cu banat

C-am venit la colindat,

Sa fie cu multumire

C-am ajuns aceste zile.

Fără categorie

Craciun fericit…


Africa – “Een Plesierige Kerfees”

Arabia Saudita – “I’d Miilad Said Oua Sana Saida”

Argentina – “Felices Pasquas Y felices ano Nuevo”

Armeana – “Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand”

Basca – Eguberri on

Boemia – “Vesele Vanoce”

Breton – “Nedeleg laouen na bloavezh mat”

Bulgaria – “Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo”

China – [Mandarin] – “Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan”

China – [Catonese] – “Saint Dan Fai Lok”

Cornish – “Nadelik looan na looan blethen noweth”

Croatia – “Sretan Bozic i Nova Godina” (Merry Christmas & Happy New Year)

Cehia – “Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok”

Danemarca – “Glædelig Jul”

Olanda – “Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar”

Anglia – “Merry Christmas”

Estonia – “Haid joule ja head uut aastat”

Farsi – “Cristmas-e-shoma mobarak bashad”

Filipine-”Maligayang Pasko”

Finlanda – “Hyvaa joulua”

Franta – “Joyeux Noël”
Germania – “Froehliche Weihnachten”

Grecia – “Kala Christouyenna”

Hawai – “Mele Kalikimaka”

Hebrew – “Mo’adim Lesimkha. Chena tova”

Hindi – “Shub Naya Baras”

Ungaria – “Kellemes Karacsonyi unnepeket”

Icelandic – “Gledileg Jol”

Indonesia – “Selamat Hari Natal”

Iraq – “Idah Saidan Wa Sanah Jadidah”

Irlanda – “Nollaig Shona Dhuit”

Italia – “Buone Feste Natalizie”

Japonia -” Shinnen omedeto, kurisumasu omedeto.

Korea – “Sung Tan Chuk Ha”

Letonia – “Prieci’gus Ziemsve’tkus un Laimi’gu Jauno Gadu”

Lituania – “Linksmu Kaledu”

Navajo – “Merry Keshmish”

Norvegia – “God Jul”

Pennsylvania German – “En frehlicher Grischtdaag un en hallich Nei Yaahr”

Polonia – “Wesolych Swiat Bozego Narodzenia”

Portugheza – “Feliz Natal” “Boas Festas”(Good Holidays.)

Rusia – “Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva s Novim Godom”

Serbia – “Hristos se rodi”

Slovacia – “Sretan Bozic or Vesele vianoce”

Samoan – “La Maunia Le Kilisimasi Ma Le Tausaga Fou”

Scotia – “Nollaig chridheil huibh”

Serb-Croatia – “Sretam Bozic. Vesela Nova Godina”

Slovaca – “Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok”

Slovena – “Vesele Bozicne. Screcno Novo Leto”

Spania – “Feliz Navidad”

Suedia – “God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År”

Tahitian -Merry Chrismas :” Ia orana te Noera” si Happy new year “Ia orana i te mata iti api”

Thai – “Sawadee Pee Mai”

Turcia – “Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun”

Ukraina – “Z Rizdvom Khrystovym !” – “Merry Christmas”

Vietnam – “Chuc Mung Giang Sinh”

Welsh – “Nadolig Llawen”

Yugoslavia – “Cestitamo Bozic”

Fără categorie

ADHD – Teoria conspiratiei continuare…


Deci, cum spuneam, un subiect de interes scazut. A fost o incercare, prima rabufnire a mea, de a descoperi cati se intereseaza de acest titlu. Putini. Nu ma asteptam la mai multi. Insa totusi…

Sunteti pusi adesea in situatia de a alege. Intre dreapta si stanga, ca sa fiu in spiritul alegerilor. Sau calea de mijloc, daca exista. Dar ca sa alegeti trebuie sa fiti informati. Informatia vine in multe forme, care mai de care mai socante sau revelatoare. Insa…oamenii aleg, adesea, calea cea mai usoara. Si, din pacate, cea gresita. Mergem direct spre Mecca si nu ocolim pentru ca, avem impresia caci calea aleasa este cea mai dreapta, mai sigura si…mai rapida. Ma gandesc ca fiecare are o scuza: oboseala cotidianului. Been there, done that!!! Si inteleg pentru ca stiu cum e sa te sacrifici pe altarul nerecunostiintei, sa dai pe tava totul si sa primesti…nada. Da, cu totii traim aceasta tragedie. Insa o clipa, din timpul vostru, de la toaleta pana la masa, puteti sa cautati si, nu trebuie sa veniti pe acest blog, doar sa va aruncati o privire peste aberatiile care s-au afisat nerusinat pe un site de referinta. Dati-va timp sa deschideti ochii. Nu stiti cand va veni o zi cand veti avea de infruntat momentul in care trebuie sa alegeti. Vreti sa regretati sau sa va bucurati? Asta va intreb…

Inteleg ca veniti de la job sleiti de puteri. Inteleg ca trebuie sa hraniti copilu’, sa va ghiftuiti si voi, sa faceti baie copilului, sa-l ajutati cu lectiile, sa-l pregatiti pentru scoala, sa faceti tot ca si cand ati fi stat acasa la odihna. Aveti timp, in schimb, de campionate pe jocuri de „societate”, observ din ce in ce mai des. De ce nu si pentru un briefing?

Abia cand va treziti aruncati intr-o situatie de neiesit va dati cu capul de pereti pentru ca n-ati dat importanta atunci cand a fost cazul. Nu e pacat?

Am presupus corect ca nu exista timp si rabdare pentru a citi tot manunchiul ala de detalii despre ADHD.

Asa ca m-am gandit sa continui prin a enumera cele cateva simptome, daca nu s-au inteles din primul articol.

Inainte voi posta cateva filmulete…

pentru adulti….

.

pentru adulti si copiii…

.

Si ceva pentru parintii inconstienti…o educatoare care trage un semnal de alarma referitor la pastile…Strattera, dar pe langa care mai exista si altele la fel de daunatoare.

.

N-am apucat insa sa discut despre faptul ca aceasta boala exista. Dar este prost inteleasa, ca si tratarea acesteia.

Asa ca am atasat aceste filmulete to get to the point!! Pentru cei care nu inteleg mare lucru de engleza am sa fac un rezumat. Se pare ca aceasta boala isi are un inceput prin 1902, cand a fost identificata ca o dereglare grava a creierului, dar ca nu s-au dovedit cauzele aparitiei acesteia. Ceea ce se cunoaste este ca ADHD este legat de factori biologici ca desitatea si grosimea  diferitelor structuri ale creierului, si de modalitatea in care reactiile chimice se desfasoara. S-a constatat ca, la copiii cu ADHD, cortexul (partea care se ocupa de gandire si reactii) are dimensiuni mai mici decat normale. Dar cea mai importanta partea acestuia este lobul frontal (si aici ajungem la partea care distinge clar disfunctiile caracteristice ADHD) care se ocupa de: controlul reactiilor impulsive, socializare, ratiune si judecata. De unde s-a ajuns la concluzia ca multi copii cu ADHD au rabufniri necontrolate, o iau razna brusc si dintr-o data si, mai ales, au o judecata slaba asupra realitatii. Cercetarile s-au mai concentrat si pe tesutul nervos al diferitelor parti ale creierului, si in cazul acestei boli acesta ar fi mai mic sau mai subtire, ceea ce are ca efecte imediate: deficitul de atentie si reactiile necontrolate. In ceea ce priveste dopamina aceasta este defapt un buchet de neurotrasmitatori, iar in cazul ADHD, acestia sunt putini si nu reusesc sa transfere informatii catre si de la celulele nevoase, efect imediat asupra concentrarii si atentiei. Asa ca solutia este fabricarea unei pastile care sa mareasca nivelul dopaminei pentru o mai buna functionare a cortexului.

Solutia pastilei am dezvoltat-o in prima parte. Exista desigur si alte medicamente „salvatoare”, cum ar fi Carbamazepină şi Eglonyl (eficiente pentru hiperactivitate), Ritalin (prescris copiilor) si Adderall (prescris adultilor), ultimele doua nefiind nici macar autorizate pentru comercializare. Asa ca s-a ajuns la concluzia ca Strattera face „minuni”.

Hai sa asez pe „foaie” o clasificare a simptomelor. In acest sens am postat si filmul realizat de PIXAR…

Simptomele de neatenţie

  • Adeseori ignoră detaliile; greşeşte din neglijenţă.

  • Adeseori îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă.

  • Adeseori pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct.

  • Adeseori nu respectă instrucţiunile; nu termină ceea ce a început.

  • Adeseori are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile.

  • Adeseori evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut.

  • Adeseori pierde lucruri de care are nevoie.

  • Adeseori este distras de zgomote exterioare.

  • Adeseori este uituc în activităţile cotidiene.

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate

Hiperactivitatea

  • Adeseori se agită sau se foieşte.

  • Adeseori trebuie să se ridice de pe scaun.

  • Adeseori aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui.

  • Adeseori are dificultăţi în a se juca sau în a se angaja în activităţi în linişte.

  • Adeseori este în mişcare, parcă ar fi animat de un motor.

  • Adeseori vorbeşte excesiv.

Impulsivitatea

  • Adeseori răspunde înainte ca întrebările să fie complete.

  • Adeseori are dificultăţi în a-şi aştepta rândul.

  • Adeseori întrerupe sau deranjează alte persoane.

Se pare ca sugestia acestor oameni de „bine” este ca tratamentul sa fie doar medicamentos pentru ca…doamne ajuta-ne!!!!….este singura solutie.

Daca vin sa dea verdictul astfel unor mame, prea ocupate sa aduca painea pe masa, va imaginati in ce hal am ajuns. Si, mai mult, ele sunt dezinteresate sa afle solutiile, care sunt gramada pe net. Unele nu sunt costisitoare, altele chiar sunt gratuite.

Pe net am gasit cel de-al treilea film…in care…

Sarina Grosswald, Ed.D., prezinta cateva concluzii la care a juns dupa ani de cercetari asupra ADHD. Sunt aduse in prim plan cateva interviuri luate catorva copii care sufera de acesta boala. S-au tratat prin meditatie transcedentala la Universitatea Maharashi.

Long story, short…ideea este ca aceasta doamna refuza sa creada ca medicamentatia este solutia, mai ales ca, asa cum am scris si data trecuta, efectele secundare sunt cu duiumul, mai multe de o sute de ori decat efectele pozitive. Asa ca se impune o masura mai blanda si anume, aceea a meditatiei. Nu inteleg cum ar putea sa ajute, sincer, dar probabil ca buddhistii stiau mai bine.

In ceea ce priveste recentele cercetari referitoare la cauzele aparitiei acestei boli, s-au purtat discutii cum ca fumatul si obiectele din plumb ar avea un mare rol. Daca inainte de sarcina ai continuat sa fumezi sau n-ai constientizat sarcina, pur si simplu, efectele nocive s-au transferat la copil. Alcoolul, drogurile şi alte substanţe neurotoxice, precum si anumite substante gasite in alimente, ca salicilati si conservanti, ar creste considerabil riscul de aparitie a bolii. Consumul excesiv de bauturi pe baza de cafeina, dar si factorul ereditar pot avea o influenta negativa asupra functiilor creierului.

Deci, trag un semnal de alarma inca o data!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Aceasta boala n-a fost cunoscuta si, implicit, recunoscuta, de nimeni pana de curand. Imi imaginez gradinite cu educatoare, care se confrunta cu aceasta boala, dar…atentie…pentru ca nu au avut alta alternativa…si pentru ca au avut suficient interes (emotional sau financiar) de a se implica, acesti copii s-au tratat, acesti copii suntem noi, cei de azi. Am studiat, am interactionat, ne-am casatorit si acum avem copiii nostri. Ce ma face sa cred ca astazi nu se poate proceda la fel? Lipsa cadrelor didactice cu experienta, cu nici un dram de compasiune, care gasesc o scuza pentru incompetenta lor si pentru dragostea de bani, care nu au nimic uman si nu se pot atasa de aceste fiinte dragalase, care au ceva bun de oferit, daca sunt iubite si intelese. Si se ajunge la haos. In gradinite, in scoli exista copii cu aceasta boala, nu atat de multi cum s-au numarat la punerea diagnosticului…pentru ca va spun sincer…chiar si doctorii sunt vinovati pentru ca nu sunt pregatiti suficienti si, mai ales, stimulati….si acesti copii sunt tratati mizerabil, parintii sunt pusi in situatia de a da explicatii celor de la Protectia Copilului, sunt in pozitia de a se apara de o gasca de incompetenti. Ajungi sa plangi pe la colturi pentru ca nu intelege propria familie ce haos s-a creat din cauza mediatizarii prost indrumata a medicamentelor miraculoase, dar care pot fi fatale….atentie ….FATALE. Si te arunci in bratele „progresului”…de ce? Ca sa castigi respectul celorlalti. Ca sa fii in rand cu lumea. Merita sa risti viata ta si a copilului tau pentru asta?????

Fără categorie

Reclamatie


Sunt, cel putin, revoltata, pentru ca aceste subiecte nu au nici o cale de a ajunge la cei care trebuie sa se lumineze. Nu ma consacru atotstiutorul total dar sunt convinsa ca lumea are ce sa citeasca. S-a format un trend considerabil de avantajos pentru cine stie sa-l exploateze. Respectiv utilizarea unor cuvinte cheie, prin intermediul carora blogul se face cunoscut. De exemplu, alegerile, care au facut ceva valva de curand, a determinat utilizarea unor cuvinte de referinta…Geoana, Basescu, votare, fraudare…asadar lumea a fost concentrata pe aceasta tema iar statistica cautarilor a fost edificatoare. Deci, asta nu ma face sa cred decat ca ADHD, sa spunem, nu reprezinta un reper de cautare. De ce? Pentru ca oamenii, mai ales mamicile, nu au habar dar nici nu considera a fi un subiect de interes. Mai departe, ma gandesc ca e, cel putin, frustrant, sa constati ca propriile lor interese sunt altele, as indrazni sa spun, egoiste, decat cele evident legate de natura materna, asta daca vorbim strict de boala de care am pomenit.

Atunci, n-as putea decat sa concluzionez: What the f…? in traducere, „ce puii mei”?

Oricum mai este timp de reactii pozitie, cat si negative. Sa nu uitam ca nici Dumnezeu n-a facut lumea intr-o zi….

Fără categorie

ADHD – teoria conspiratiei


De curand am avut o discutie cu o mamica. Fapt pentru care am avut curiozitatea sa verific cateva detalii ale discutiei in cauza si …am dat un sarci pe goagal…ca sa citez clasicii in viata si, tot citind despre aceasta noua inventie a secolului XXI, numita scurt ADHD, mi-am dat seama ca sunt bolnava. Ca reactie la cele citite imediat m-am ridicat din scaun si, intr-un acces violent si prelungit de furie, am injurat, am dat cu pumnul in masa, picioarele nu mi le-am mai putut stapani, intr-o propozitie, m-am agitat ca o nebuna. Am intrerupt lectura pentru ca nu m-am putut concentra si am inceput o alta activitate, pe care sigur nu o voi finaliza pentru ca nu am aceste functii imprimate in sistemul cognitiv. Am un deficit de atentie. De unde era sa stiu?  Sa ma organizez si sa ma pun pe citit iar, nici vorba. Incepusem sa lucrez la un alt articol cand m-a lovit inspiratia sa cercetez acest nou factor de deces la varsta medie de 30 de ani. E cumplit, ce sa zic?!! Ca de acum incolo o sa incerc sa ma feresc de acest subiect pentru ca ma depaseste? Despre dopamina sau variatia unei gene, numita gena DRD4, care determina aparitia unui receptor pentru aceasta la nivelul creierului, iar n-as putea sa inteleg niciodata. Deci il voi evita cu siguranta. Si, colac peste pupaza, nu mi-am pierdut doar concentrarea, dar si telefonul mobil. As fi vrut sa sun la salvare. Oare unde l-am pus? Dar, stai, ca se aud tramvaiele cum trec pe bulevard. Ce zgomot fac! Aproape ca ma asurzesc. Aahh…dar parca sa zic ca aud alarma de la masina…. nu, mi s-a parut.  Trebuie sa ma asez mai bine in scaun, parca ma si mananca in talpa piciorului, si nu mai am stare sa stau jos. Cred ca ma ridic…dar stai, ca trebuie sa termin aici. Am atat energie acum ca m-as catara si pe biblioteca. Si, daca nu ma opreste nimeni acum, o s-o fac. Stai, iar imi pierd concentrarea. Nu mai termin articolul asta nici maine…

Si tot asa as tin-o daca n-as considera, inca o data, ca-I ridicol sa descrii starile unui om normal, si sa le pui definitie la ADHD. S-ar putea sa fie o boala care se manifesta la nivelul creierului prin dereglari anormale ale dopaminei, dar, ca sa instruiesti mamici si educatoare atat de gresit, este mai mult decat periculos. Dar cum scopul scuza mijloacele, pana la urma, ce mai conteaza.??! Acesti Ferrari al medicinei, Eli Lilly, si-au lasat toate celelalte activitati sa pluteasca in aer, ca sa faca propaganda unui medicament stralucit, care iti salveaza copilul de la….ce? De la a fi activ si stralucit, genial, as zice, de la a-si dori sa cunoasca mai mult decat ceilalti, de la a fi deasupra celorlalti din grupa lui de gradinita sau de scoala, de la a merge spre evolutie? Eu zic ca ar trebui ceilalti copii sa fie drogati cu pastile de…inteligenta. If u know what I mean.

Pentru ca statisticile arata ca acesti copii au un IQ foarte ridicat si prezinta manifestarile unui copil-adult, care nu se poate adapta la nivelul celorlalti. Si cum ceilalti copii sunt mai multi…ii dau cate o lectie zdravana acestuia. Si rezultatul? Un copil frustrat si neinteles…si depresia e in floare…de aceea…oameni buni, acestia traiesc putin….

Si discutam de medicament………………….

Strattera…o denumire care ma duce cumva la inghetata straciatella. Buna inghetata. Asa de bun o fi si acest medicament? Ia sa vedem…

Reactii adverse

SNC: iritabilitate, somnolenta, ameteli, parestezii, insomii, depresie, tremor, cefalee, schimbari de comportament, plans. Gastrointestinale: greata si varsaturi, dispepsie, diaree, constipatie, gastroenterite virale. Cardiovasculare: hipotensiune posturala, hipertensiune, tahicardie sinusala, palpitatii. Hipersensibilitate: edem angioneurotic, urticarie, rash. Respirator: tuse, rinoree, sinuzite, congestie nazala sau sinusala, rinofaringita, IRCS. Dermatologic: dermatite, prurit, hipersudoratie. Genitourinare: retentie urinara, disfunctii ejaculatorii, impotenta, dificultati de mictiune, dismenoree, menstre intarziate, menstre neregulate, orgasm anormal, prostatite. Manifestari generale: fatigabilitate, rigor, apetit scazut, anorexie, artralgie, mialgie.

Mamicule…ce de reactii…in viata mea n-am vazut asa o lista lunga. Legal produsa si cu aprobarile la zi.

Sunteti obosit, v-ati saturat de agitatia copilului, fara nici un motiv anume, v-ati plictisit sa va puna atatea intrebari si sa nu va asculte cand ii spuneti sa faca ceva anume? Iata solutia: Strattera…

Vreti sa aveti un copil cuminte, sa sada in scaun si sa nu miste, sa doarma mai tot timpul ca sa va ocupati mai mult de servici, de casa si de timpul dumneavoastra liber? Iat solutia: Strattera…

Nu aveti cui sa lasati acest copil in grija pentru ca este o masina de distrus, nu puteti sa-l dati la gradinita pentru ca nu se poate socializa si este marginalizat? Iata solutia: Strattera…

Se bate cu oricine il ataca verbal sau fizic? Iata solutia: Strattera…

Exista un bun samariteam care n-a dorit sa-si lase numele pe fluturasi, prin ziare sau pe sticla…Ely Lilly

M-am dus in graba sa caut ceva si despre firma in cauza…si, ca sa vezi, domnul Radu Rasinar, director general al Eli Lilly, a plecat la concurenta, ocupand un post similar. Dupa 13 ani de activitate in aceeasi institutie, dl. Rasinar, s-a decis sa schimbe taberele pentru ca s-a plictisit de acelasi loc de munca si vrea sa faca o schimbare. Ce explicatie este asta? Si, mai intreb, de ce pleci sa faci acelasi lucru? Sa ocupi acelasi post? Ca sa schimbi oamenii? De ce? Te-ai plictisit sa vezi aceleasi fete?  Doamne, ce prosteala!! Pai, ca director, nu  ai contact direct cu angajatii. Si functia respectiva presupune aceeasi activitate. Dar, ma scuzati, ocupa functia de country manager la noua firma. E altceva!!! E ca si cand spui “asistent manager” in loc de secretar/a. Deci, long story, short…consider ca actiunea domnului este o abureala si ca este efect al mediatizarii unei boli, care exista, de ce sa nu recunosc, la modul grosolan si prost documentat. S-au perindat cateva hartii nepotrivite prin fata ochilor domului in cauza si s-a speriat. Nu vrea sa fie implicat intr-un scandal monstru, care, sigur, se va declansa in viitorul apropiat.

Pai hai sa lamurim…

Strattera este un fenomen de finantare in masa a unei firme, careia laboratoarele de cercetare nu-I mai aduc venit. Ce sa faca? Ce sa faca? Un medicament care te vindeca de …inteligenta. Si, se incepe cu copiii. Pai cum se poate mai bine? Se omoara raul din fasa. Pastila administrata cum trebuie ( a se citi prospectul) avem rezultat leguma, adica copilul, care nu mai constituie un pericol pentru societate prin comportamentul lui provocator. Nu mai opune rezistenta la viitoarele “manifeste” medicale, culturale, militaresti samd. Nu va mai contrazice pe cineva, nu va reactiona la violenta, nu va face decat ceea ce este “normal”, adica sa taca, sa asculte”orbeste”, sa se educe dogmatic, sa fie social, adica sa acepte orice meduza ca prieten, sa nu ridice tonul, sa vorbeasca incet si sa gandeasca de 10 ori inainte, sa se lase calcat in picioare de toata lumea, presupunand ca n-au fost toti “corupti”, sa accepte ca nu este primul, sa accepte sa mearga in acelasi ritm cu “progresul”, sa…sa…

Probabil, ca trebuia sa ajungem si la momentul “teoria conspiratiei”. Sunt convinsa ca este o treaba la nivel inalt. Drogarea cu pastile care te vindeca de nimic, gripe sau raceli, care sunt atat de “vicioase” ca esti nevoit sa faci vaccin, deci vaccinuri care te trateaza de nimic…Si apopos, na, ca am citit si despre alte doua boli care circula in paralel cu ADHD, respectiv ODD si CD. Stiti ce e alea? Pai, cica,  Tulburarea opoziţionismului provocator si  tulburarea de conduită. ODD se caracterizează printr-un comportament nesupus, sfidător, negativ şi ostil faţă de formele de autoritate, care persistă timp de cel puţin şase luni. CD se caracterizează printr-un comportament persistent de violare a normelor sociale şi a drepturilor altora.

Ei, ce ziceti? A ce seamana asta?

Oameni buni, aberatii…un bla, bla, bla, din surse sigure…o propaganda menita sa marcheze istoria…de prostie. Si cine sunt prostii?

Anyway, va las sanatosi si…parca vad ca va gasesc “normali” la cap. Straterra ruls………………….

Only if u allow it!!!!

Fără categorie

Diverse


-Mai Marie, tu si Costel sunteti impreuna de 10 ani , ce astepti de nu il iei de barbat odata ?

La care cealalta:

-Auzi tu, crezi ca eu pentru un carnat , iau tot porcul ?!

Un baietel vrea de ziua lui o bicicleta si se duce la mama lui.
Ea il intreaba:

– Ai fost baiat bun ? ai fost cuminte ? ai ajutat in casa ?

Si pleaca suparat. Se duce in camera lui si incepe sa scrie o scrisoare lui Dumnezeu…
– Draga Dumnezeu, stiu ca nu am fost cel mai bun dintre baietei.. se razgandeste si rupe foaia.
Se apuca iar de scris…
Draga Dumnezeu, stiu ca nu sunt un baietel bun..se razgandeste si rupe foaia…
Sta un pic si se gandeste si dupa aia se duce in sufragerie, ia statuia cu Maica Domnului, o inveleste intr-un prosop si o pune intr-un sertar si se apuca din nou sa scrie scrisoarea..
Draga Dumnezeu, daca vrei sa o mai vezi pe maica-ta …

– Tata, cum am am aparut eu pe lume ?

Tata zice:
– Baah fiule, cred ca intr-o zi tot ai sa afli ! Pai, eu si cu maica-ta intr-o zi am intrat intr-o camera de chat a Yahoo-ului. Am aranjat apoi o intilnire via e-mail cu maica-ta si ne-am intilnit intr-un internet cafe virtual. Ne-am strecurat intr-o camera privata, unde maica-ta a fost de acord cu un download din hard-ul meu. Imediat ce eram gata de upload, am descoperit ca nici unul dintre noi nu folosise firewall-ul si fiindca deja era prea tirziu sa dam delete, noua luni mai tirziu a aparut un mic popup binecuvintat care a tipat din toti rarunchii :——- You’ve got mail !!!!

Un om se intoarce de la serviciu cu un robot detector de minciuni.
Fiul sau de 12 ani vine de la scoala cu 2 ore mai tarziu decat normal.
-Unde ai fost pana acum ? intreaba tatal.
-La biblioteca, sa pregatesc un referat.
Robotul se indreapta spre el si …paf !… Ii trage o palma …
Tatal explica:
-Dragul meu, acest robot este detector de minciuni ! Ai face bine sa zici adevarul !
-Ok, am fost la un prieten si ne-am uitat la un film : Cele 10 porunci.
Iar paf !… robotul ii mai trage una…
-Aoleo ! bineee, de fapt, era un film porno…
Tatal:
-Sa-ti fie rusine ! La varsta ta, nu-mi minteam niciodata parintii !
Paf ! …Robotul ii trage una tatalui
Mama apare si ea si zice:

-Se vede ca-i fi-tu!!

Paf ! …Robotul ii trage o palma…


Fără categorie

Jurnal…de spital – al doilea capitol


Ne-am pregatit sa mergem la spitalul Grigore Alexandrescu. Cu mai nimic. Nu aveam de gand sa-mi petrec noaptea acolo. Ce naiba!!! Nu s-a inventat cuvantul „ambulatoriu” degeaba!

Iata-ne la cladirea din fata intrarii spitalului. Acolo, teoretic,  il gaseam pe domnul doctor…profesor Oraseanu. Aveam crampe la stomac. Mi-era teama de un verdict mai sumbru. Am asteptat. A aparut, intr-un final. Am intrat in cabinet. L-a consultat si…fara prea multe cuvinte…ne-a anuntat ca are rosu in gat…raceala…normal…. Ne-a sfatuit sa stam peste noapte. M-am ofilit brusc. Cum asa? Vrem sa-i facem tratamentul acasa. „Macar o noapte ca sa-l supraveghem, asa este normal!”, spune doctorul. Cu inima in dinti am luat biletul si ne-am indreptat spre camera de garda. Nu presimteam nimic bun si, mai mult, cand am senzatia aia de neplacut in gura si in stomac, intotdeauna se intampla ceva rau.

La camera de garda… buluc de lume. La intrarea principala, in fata cabinetului camerei de garda, copii mari, mici, o zapaceala in mare stil. Ne indeamna o doamna sa-l dezbracam pe Stefan pentru o verificare de rutina…dar unde? pe holul, unde se circula ca pe bulevard. Nu ne descurcam prea bine cu dezbracatul, dar noroc ca s-a eliberat masa de la cabinet. Inauntru mai sedeau rabdatoare doua mamici. Un geam intredeschis facea curent in cabinet. Ma gandeam sa nu-i faca mai rau copilului. Dar…ce poti sa mai zici?!!. L-a cantarit, i-a luat temperatura, si-a intrebat ce afectiuni are. I-am raspuns politicos. Apoi ma da afara ca sa cheme pe altcineva. Am imbracat copilul pe acelasi hol. Cateva mamici se uitau consternate. Nici n-am terminat sa-l imbrac ca ma cheama intr-un alt „cabinet” (un intrand mai de graba) alaturat ca sa ii dau buletinul unei cucoane. Sotul ramasese neterminat. Avea mainile pline de haine. Iar copilul trona in toata gramada de haine si pungi.

De la acest cabinet am primit un halat si niste papuci. Asistenta mi-a aratat o antecamera in care sa ma pot imbraca. Cum, nu este normal decat la noi, mai erau doua persoane inauntru. Ma simteam murdara. Halatul ala, rupt si stramt, papucii, dezlipiti pe alocuri. Doamne, cu ce am gresit?!

Ne-a luat pe sus cucoana, de mi-a dat halatul, ca tre’ sa traversam curtea sa facem… ecografie? Jesus!!! Afara era frig si ma simteam ca un caine cu puiul ei. Mergeam prin curtea interioara ca sa ajungem in alta cladire si nu stiam cum sa-l mai acopar pe Stefan. Mi s-a parut crud sa scoti un copil in frig cand e susceptibil de raceala. N-am avut timp nici sa-l termin de imbracat. Era totul pe fuga si la nivel ridicat de nesimtire. Poate ca devii inuman cand vezi atatea cazuri tragice…nu stiu…chiar nu pricep. Individa imi explica ca nu are timp si este asteptata, ca „ce, doamna, n-ati vazut cati oameni asteapta?”. Ok, de acord, atunci da-mi un reper sa ajung unde trebuie ca sa-ti vezi de treaba. Si, pana la urma, nu era vina mea, ca am ajuns sa incomodez.

La ecograf iar l-am dezbracat. Nici n-am avut prea multe de dat jos, ce-i drept. Aici n-aveam nici unde sa-mi asez hainele. Tot in mana le tineam. Insa aveau totusi nevoie sa tinem copilul in pozitia corecta. Asa ca un calorifer s-a dovedit de folos pentru bagaje. Stefan era nervos si disperat. Am terminat si aici. Dar, cum surprizele continuau, evident ca trebuia „imbracat” iar pentru ca treceam prin aceeasi curte interioara ca sa ajungem la salon. Ce zi!!!

Ajungem, pe coridoare intortocheate, cu liftul, si, dumnezeau mai stie cu ce…la usa salonului. Bineintele ca accesul se face…prin interfon. Acolo intri dar nu mai iesi decat cand e permis. Vai de mine, ce-i asta, inchisoare? Nu stiu cum vine asta…virusii circula si fara sa tasteze codul, bolilele se transmit …whatever…o usa nu le sta in cale…ca se face curent ca se foloseste prea des…vai de mine?!…ca nu are voie oricine sa intre, si adica doar mama poate? de ce? e imuna la boli sau cum? Ca vezi doamne eu port o camasa de-a lor, si papuci tot de la ei…dintr-un foc …sunt sterilizata…oameni buni… pe maini tot „murdara” eram, in gura ma spalasem cu aceeasi periuta, ce naiba?!!!

Si, pentru ca nu era de ajuns, dupa ce am intrat si am asteptat o vreme in hol, vad ca iese o asistenta dintr-un cabinet si incepe sa rasfoiasca un caiet foarte grabita si iritata ca o deranjeaza cucoana, cu care venisem, sa-i comunice ca a mai venit o doamana …Alexandrescu… cu copilul. O aud cum se precipita si, gesticuland din maini si, parca fara sa fi observat prezenta mea acolo, explica respectivei ca nu sunt camere libere, ca trebuie sa mai astept si ca nu o intereseaza care-i treba mea p-acolo dar ar fi bine sa ies din salon si sa astept pana se elibereaza un pat. Mamica, la cat eram de pornita, asta era exact ce-mi trebuia. „Auziti, cucoana, nu va e rusine, sunt chiar aici langa Dumneavoastra, asa tratati voi orice pacient care vine cu o problema? stau in picioare de ore si n-am dormit de nici mai stiu, nu ma zic ca n-am mancat de ieri dimineta si dumneata ridici tonul ca ti-am stricat ziua?! De ce nu m-a anuntat cineva de la camera de garda? Ma duceam, in puii mei, acasa. S-asa n-am vrut sa vin sa stau in rahatul asta de spital. Macar din respect pt profesorul Oraseanu….Uitati-va, doamna, la mine. Nu mai aveti pic de rusine. Daca erati in locul meu erati tratata cum trebuie, ca doar sunteti de-ai casei! Dar cum?! Pe fruntea mea scrie cretin si ne permitem”. Probabil ca i-am zis mai multe si intr-o alta prezentare, dar ideea, in esenta, era aceeasi. Bineinteles ca n-as fi terminat curand de boscorodit daca n-ar fi aparut imediat o doctora sa ma linisteasca. M-a luat deoparte sa-si ceara scuze. Inchipuiti-va voi cum o doctora isi cere scuze fata de pacient, iar nevertebrata aia n-a avut curajul sa ridice ochii la mine, a fugit repede in cabinet. Pfaa, o faceam praf, oameni buni. Dar eram cu copilul in brate iar sotul statea dupa usa cu interfon, pentru ca nu avea voie sa intre…Cred ca m-am calmat mai mult pentru ca, socul de a constata ca asistenta e regina in palat iar doctora micul sclav pe plantatie, ma amortise. Auzisem eu ceva vorbe dar sa si vad…cu proprii mei ochi…mi se parea …tot incredibil.

Doctora imi promite ca se va rezolva foarte repede si sa am rabdare. Apoi se duce in cabinet sa caute un pat liber. In acest timp o mamica vine la mine si imi sopteste ca am procedat corect s-o pun la punct pe asistenta. Doctora se intoarce si-mi spune ca au doar o singura rezerva cu bani. Nu stiam ce sa fac. In timp ce doctora si-a vazut de treaba ei cateva momente pana ma decideam, aceeasi mamica ma trage de maneca si ma sfatuieste sa iau rezerva pentru ca este singura solutie sa stau izolata de ceilalti copii. Avea totusi dreptate.

Asa ca m-am trezit mergand spre rezerva cu aceeasi doctora. M-a anuntat ca va veni cineva sa schimbe cearsafurile.

Fără categorie

Post Bank


M-am tot uitat si…m-am tot rasucit in scaun…am ras…dar am ras…sa dea naiba daca nu m-a lesinat de ras…si ma gandeam…bahhh, astia care au condus aceasta campanie publicitara, trebuie sa fi avut neste grave treburi de impartit cu bancile, asa la modu’ in general, sau doar cu PostBank-ul. Ca atfel nu-mi explic.

Acu, pe bune, merita sa interzici asa reclama? Cand este prima care da pe fata lucrurile? Iar tipu’ ….e de nota 11. Exact asa te infierbanta si rechinii aia de la banca de ajungi sa-ti vinzi si copiii…cu cata nerusinare minte, nici nu clipeste…

Fără categorie

Budweiser 2003 Super Bowl


Ati inteles ceva din reclama?

M-am tot uitat sa-mi dau seama ce-mi scapa…si…

Exista o explicatie. Budweiser iti deschide ochii si mintea…n-am consumat dar se pare ca al doilea tip din reclama a facut-o…

Zebra, care se uita la reluarea „meciului”, si care trebuie sa decida care din caii aflati pe margine, impartiti pe doua echipe, a depasit linia de demarcatie…se presupune ca este arbitrul, iar primul dintre cei doi indivizi confirma, folosind si o expresie „de alint” la final (pentru care a si fost interzisa reclama). Celalalt este mai istet si stabileste, odata pentru totdeauna, ca este o zebra. Imaginea cu Budweiser vine sa completeze ideea ca berea chiar te face mai destept.

Am prins ideea?

Fără categorie

Comisioane BCR


Tarif

….pentru cei care inca nu cunosc comisioanele practicate de BCR, si nu numai. No offence. E adevarat ca nu stim multe si asta pentru ca timpul este atat de imbacsit de cotidian: alegeri, fraude, vizite de la Top Gear, copil ucis de un legan prost amenajat…u know, just usual stuff….

Ma voi ocupa si de tarifele celorlalte banci de pe piata in urmatorul blog.