Realitatea perceptiei asupra imaginii de ansamblu

Iata o povestioara amuzanta si prea adevarata.Despre viziunea asupra realitatii.

Fiecare dintre noi traim la fel dar avem perceptii diferite asupra lucrurilor care ne inconjoara. Daca am fi orbi, desi nu pot afirma ca nu suntem, imaginea de ansamblu, cat si detaliile, ar avea o alta forma in functie de ceea ce a reusit sa asimileze creierul nostru. Viziunea, de exemplu, asupra metafizicii este distorsionata datorita multitudinii de conceptii si mentalitati, toate generate de experiente inedite, mai mult sau mai putin revelatoare. Biblia sau fenomenul religios sunt surse de inspiratie pentru laici sau clerici in a formula sau enunta diferite teorii sau practici mai mult sau mai putin realiste.

Raportand, aceasta povestioara la trendul blogosferic cat si cel al siturilor de socializare, nu vei reusi sa vibrezi la toate subiectele abordate de fiecare, nu din lipsa de timp sau disponibilitate, ci din lipsa de atractie catre temele descrise in mod subiectiv. Si daca vei stabili un canal de comunicare cu unii sau altii tot vei citi, de exemplu, o parere diferita de cea pe care tu ti-ai format-o si pe baza careia ai dat cale libera unei anumite teme si asta pentru ca gandirea si ascensiunea in experientele de background vor fi fost realizate pe alt calapod. Insa, daca privim de dinafara catre interior, detaliul, care face diferenta, reprezinta o piesa de puzzle dintr-o imagine de ansamblu. Asadar, privind si descriind fiecare, un anumit subiect sau comentand fiecare in stil personal, nu facem altceva decat sa punem piesa langa piesa pentru o panorama mai mare. Ideile, gandurile, perceptiile fiecaruia nu sunt departe de ale celuilalt, ba chiar il completeaza, pana la a atinge adevarul de dincolo de noi.

CU CE SEAMANA ELEFANTUL

Un om mergea pe un elefant catre oras. Pe drum a intalnit cinci cersetori, care veneau in intampinarea elefantului si nu se abateau din drum.

– La o parte! le-a strigat omul. Oare nu vedeti ca aveti inainte un elefant? Indata va calaca-n picioare!

Cersetorii s-au dat degraba in laturi si unul dintre ei a spus:

– De unde sa stim ca avem in fata un elefant? Cu totii suntem ori din nascare!

Iar al doilea cersetor a grait:

– Tare-am vrea sa stim cu ce seamana elefantul!

– Apropiati-va si pipaiti-l, i-a indemnat stapanaul elefantului. Asa o sa va puteti da seama cat de minunat e animalul asta.

Zis si facut. Orbii s-au apropiat de elefant si-au prins a-l pipai. Unul i-a atins varful cozii, altul un picior, al treilea o ureche, al patrulea trompa, al cincilea coastele.

Orbul, care pipaise varful cozii, a spus:

– Iaca, niciodata nu mi-as fi inchipuit ca elefantul seamana cu o matura!

– Ce vorbesti?! s-a mirat al doilea, care pipaise piciorul elefantului. seamana cu un stalp.

Cel ce pipaise urechea elefantului a grait atunci:

– Amandoi spuneti neadevaruri! Aduce a ditamai frunza de lotus!

– Prostii! a strigat al patrulea. Seamana cu o franghie groasa.

Al cincilea orb, care pipaise coastele, a inceput sa rada:

– Atat de strasnic v-ati speriat de elefant, pare-mi-se, incat nici nu v-ati apropiat de el! Aflati insa ca elefantul seamana cu un zid de cetate.

– Ei, as! a strigat dinnou cel dintai. Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp! a spus al doilea.

– Cu o frunza! i-a incredintat al treilea.

– Cu o franghie! a strigat al patrulea.

– Cu un zid de cetate! a dat cuvantul al cincilea.

Omul cu elefantul plecase de mult si orbii tot se mai ciorovaiau. S-a lasat seara dar ei strigau inainte:

– Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp!

– Cu o frunza!

– Cu o franghie!

– Cu un zid de cetate!

Si-a venit ziua a doua, dar, sezand in praful drumului, orbii se certau care mai de care:

– Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp!

– Cu o frunza!

– Cu o franghie!

– Cu un zid de catate!

Se zice ca pana si-n ziua de azi mai sed in praful drumului tot sfadindu-se cu ce seamana elefantul.