Ma batea gandul sa merg la teatru azi. Dar nu se poate. Cine e casatorit sau intr-o relatie stie ca nu poti sa pleci asa de nebun cu prietenii fara partenerul tau. Pentru ca pe Stefan il mai lasam si cu bunicii. 🙂

Era o invitatie inaintata de Natalie Ester la Teatrul Evreiesc asta seara la 19:00. Este una din protagonistele piesei de comedie: „Care De Asi Cu Valet”.

Normal ca ma tenteaza o iesire cu sotul dar daca nu se poate ce faci?

Pierzi ocazii frumoase de a te „racori” sau de a cunoaste lume noua. Si atunci te complaci cu mici sau mai mari compromisuri. Pentru ca stii ca va veni o vreme cand te vei bucura si tu ca inainte. 😉 Dar cand?

Adesea am avut aceste placeri mici pe care mi le-am satisfacut in mici proportii: de exemplu, sa fug in lume, dar mai ales sa iau tarisoara noastra dinnou la colindat. Pe vremea raposatului faceam niste drumetii, cu cativa prieteni de famile, de nu-ti venea sa te mai intorci acasa. Am strabatut muntii nostri in lung si lat, intr-un ocol prestabilit. Am luat la pas manastirile din Moldova. Aveam un caietel in care notam pe unde umblasem si ce vedeam, cumparam cate o amintire de pe unde treceam si pastram momentele dragi in minte ca sa nu le uit niciodata. (Am sa fac un update cu scanarile unui album in care am pastrat notitele mele, dar abia dupa ce reaparam scanerul)

La Horezu imi amintesc, ca si acum, cum ne-am plimbat noi sa gasim cazare si, la un moment dat, ne-a oprit o batranica sa ne indemne sa venim la ea. Avea o casuta micuta, cu soba incinsa, cu mancare de-a locului, paturile arau asa inalte ca trebuia sa ne urcam pe un scaunel. Am fost nevoiti, noi copiii, sa stam impreuna. Si, nu stiu ce se intamplase cu nasul meu, ca sforaiam de duduiau peretii. Eu n-am sforait niciodata. Poate aerul rece si curat era de vina! va imaginati ca eu am fost singura care a dormit dintre toti. Desi ma trezeau ca sa ma aseze intr-o parte eu n-am avut nici o treaba. Iar dimineata, pe cat eram eu de fresh, ceilalti dormeau in picioare. Si ma ocarau dojenitor.Tot aici am vazut pentru prima data licurici. Poate o sa radeti dar mi s-a parut un vis.

Apoi in camping ne adunam la focul de tabara, unde povesteam din drumetie, cantam si spuneam povesti. Savuram conservele alea romanesti, care azi as da orice sa le mai gust. Probabil ca nu sunt mare branza dar sunt conectate cu amintirile dragi de atunci si par senzationale. Mancam si parizer, snitele, chiftele, luasem si ciorba dupa noi. Dar, poate ca am fost noi asa sau toti, parca nu ne ardea nici de mancare. Pe unde mergeam mancam putin si ne miscam repede. Eram avizi de cunoastere. Mai ales noi copiii.

Jucam volei la unul din aceste camping-uri, unde era amenajat special un teren ingradit, cu fileu si toate cele. Jucam carti si spuneam bancuri. Cantam in masina pana ajungeam la o destinatie. Eram extaziati.

Dar cate amintiri am! Mi-ar lua mult sa povestesc.

La Cimitirul Vesel din Maramures ma distram citind acele epitafuri. La Baile Tasnad (nu Tusnad) din Satu Mare ne-am dus sa ne scaldan intr-un bazin cu apa calda. Ce nebunie. Numai ca la mine s-a terminat repede veselia pentru ca aveam o problema.

Am vazut si Poarta Sarutului la Targu Jiu. Aleea scaunelor, Coloana…am cumparat si o mica Pogany. Un oras frumos si curat.

Si cate si mai cate.

Dar atunci aveam timp sa mergem la munte sau la mare. Ce altceva puteai sa faci in concediu? La televizor aveai doua ore de program, mai era Studio X la rusi, dar ala de la doispe noaptea, la bulgari erau desenele animate si filme la anumite ore ale zilei. Mai citeai o carte, mai savurai un teatru ca la film lumea nu prea mergea. Si parca era mai bine atunci. Nu te afundai in aceasta multitudine de posibilitati sa te recreezi atat de nocive.