Fără categorie

Povestile copilariei – ZAMINDARUL SI SLUGA


ZAMINDARUL SI SLUGA

Traia, undeva, un zamindar zgarcit nevoie mare. Ori de cate ori isi tocmea o noua sluga zamindaru-i graia:

– De platit am sa-ti platesc mult, cinci rupii pe luna. Dar le vei primi cand vei implini, in cap, douasprezece luni. Daca-mi parasesti casa inainte de-a implini un an atunci nu mai primesti nimic. Iara daca eu te voi alunga inainte de a ti se implini anul ai dreptul sa-mi tai urechea dreapta.

Tocmindu-si asa fel sluga, zamindarul si nevasta-sa il sileau pe bietul baiat sa le munceasca din zorii zilei si pana se iveau stelele pe cer. Sluga trudea pe camp, in gradina de zarzavat, in livada, pastea vitele, gatea pranzul, facea curat in casa, tundea oile si aduna vreascuri. Iar la ceasul mesei i se dadea o lipie de tarate de orez si o ceasca cu apa, in care fiersese orezul pentru stapani.

Nici o sluga nu putea, fireste, sa duca o asemenea viata vreme de un an de zile. Muncea doua-trei luni si pleca, neprimind nici un ana (moneda cu valoare foarte scazuta din India) pentru cat muncise. Iar zamindarul asta si vroia.

– Uite ce bine le-am potrivit! i se lauda el nevestei. Intr-un an mi-au muncit, pe rand, sase slugi, si nici uneia nu i-am platit nimic.

Si, iaca, veni odata sa se tocmeasca la zamindar un baietandru de doisprezece ani, un fecior de taran, pe nume Raj.

– Ia seama, zise zamindarul, daca-mi vei munci douasprezece luni, iti voi plati saizeci de rupii. Daca te voi alunga insa inainte de sfarsitul anului imi poti taia urechea.

– Bine, spuse Raj.

– Ei, atunci, injuga bivolul si du-te la arat.

A muncit baiatul la camp ziua-ntreaga. Cand s-a inserat, avenit acasa si-a cerut de mancare. Nevasta zamindarului i-a dat o pastaie de bob si-o lipie din tarate de orez.

– Multumescu-ti, prebuna stapana, zise Raj, imbucand. Dar altceva nu se mai afla?

– Mai, mancaule! a tipat zgarcita. N-ai sa mai primesti nimic!

Cand s-au culcat cu totii a patruns Raj in camara unde se pastrau bucatele si-a mancat pe saturate.

Intrand, dimineata in camara, nevasta zamindarului a dat peste o gramada de oase de gaina si peste firimituri dintr-o lipie de grau.

– Priveste! a strigat ea catre zamindar. Flacauasul asta ne-a inghitit azi-noapte bucatele! Ai sa pastrezi oare o sluga ca asta?

– Indata sa pleci din casa mea, nesatulule! a poruncit zamindarul.

– Se cheama ca ma goniti? a intrebat Raj cu blandete. Bine, am sa plec. Dar ingaduie-mi, inainte, asa cum ne-a fost invoiala, sa-ti tai urechea dreapta.

Atunci, amintindu-si invoiala, ofta din greu zamindarul, si zise:

– Pai, nu te gonesc! a marait el, posomorat. Dar n-ai voie sa te atungi de bucate. Pentru pranz gateste-ne azi fazanul cel mai gras.

– Am inteles, stapane! a grait sluga si-a plecat catre cotetul in care se plimbau douazeci de fazani.

Fara a mai sta pe ganduri mult Raj a taiat toti fazanii, l-a ales pe cel mai gras si i l-a dus plocon nevestei zamindarului.

– Sa n-ai nici o indoiala, stapana, asta-i fazanul cel mai gras, a zis flacaul. Ca sa nu gresesc, am taiat toate pasarile, am cantarit-o pe fiecare-n palma si-am ales-o pe cea mai grea.

– Ram, Ram! a gemuit femeia. Pe loc se cuvine sa ne descotorisim de el!

Dar de asta data zamindarul si-a adus aminte de invoiala si a spus:

– Las’ sa duca maine caprele la pascut in padure si sa nu vina acasa toata saptamana.

Afland care-i padurea, in care taranii saraci aduna uscaturi, Raj a manat intr-acolo caprele stapanului. Si-a facut o coliba, asculta, de dimineata pana seara, cantecele vesele ale pasarilor si bea lapte de capra. Daca un taran sarac trecea pe langa el baiatul ii daruia cate o capra, unori, si cate doua. Peste o saptamana, din toata turma ramasese doar un ied. Cantand un cantecel vesel Raj il mana spre casa.

– Unde mi-s caprele, talharule? a strigat zamindarul, dand cu ochii de un singur ied. Am avut o suta de capre una si una! Unde-s?

– Pe toate, milostive stapane, le-a mancat tigrul. Ai avut mare noroc c-am ramas viu eu si cu iezisorul asta!

Auzind de nenorocire si-a zgariat zamindarul fata cu unghiile iar nevasta-sa si-a sfasiat straiele de necaz. Daca s-au mai potolit oleaca femeia i-a spus baiatului:

– Maine, cum se crapa de ziua, culege din livada, jumatate din banane, jumatate din portocale si jumatate din piersici.

– Am inteles, stapana! Totul va fi facut intocmai cum ai poruncit, raspunse sluga, plecandu-se inaintea ei.

Si, inarmandu-se cu un cutit bine ascutit, Raj se urca dimineata in bananier. A taia cate o jumatate din fiec banana si-a zvarlit-o la pamant. Sfarsind, cu bananele, a rezemat scara de portocal si-a taiat cate o jumatate din fiece portocala. Apoi a facut la fel cu piersicile.

Cand s-a ivit in livada zamindarul cel zagarcit a vazut ca toata recolta-i era prapadita. Pe pamant erau imprastiate jumatati de banane, potocale si de piersici, iar celelalte jumatati zaceau spanzurate-n pomi.

– Mars din casa mea! a racnit zamindarul. Ai facut pref o recolta pe care mi s-au dat o suta de rupii! Sterge-o sau te strang de gat!

– V-am implinit porunca si nimic mai mult, a raspuns supusa sluga. Domniile voastre mi-ati poruncit sa tai jumate din poame si-asa am facut. Dar daca ma alungi cu tot dinadinsul eu plec. Numai, inainte de plecare, ingaduie-mi, sa-ti tai urechea dreapta.

– Of, ce tot spui! s-a inspaimantat zamindarul. Acu’ n-am timp sa stam de vorba. Ne-om intelege maine!

Si-a rupt-o la fuga spre casa. Acolo a dat de nevasta-sa si-a zis:

– Hai sa ascundem tot ce-i de mancare si sa fugim la noapte la oras, la ttal tau. Apoi ne vom intoarce si vom trai ca mai’nainte!

– Bine te-ai gandit! s-a bucurat femeia. Asa vom face. Deseara ne pregatim, iar la noapte, cand sluga doarme, o stergem pe nesimtite.

De cu seara si-a pregatit zamindarul o ditai lada, avarat intr-ansa pui fripti, prajituri, tot felul de bunatati si-a asteptat sa se intunece bine. Dar Raj a prins de veste ca zamindarul ascunde in lada d-ale gurii si-a priceput totul.

Pandindu-si stapanul, cand s-a dus la culcare, caci trebuia sa se odihneasca pentru drumul lung, flacaul a ridicat capacul si s-a varat in lada.

La miezul noptii s-au sculat, incetisor, zamindarul si nevasta-sa, s-au imbracat si-au pornit-o la drum. Zamindarul cara-n spinare lada in care era baiatul, pufnea toata vremea si-si certa femeia:

– De ce-ai luat atata mancare? Tare-i greu de dus!

Iar flacaul sedea cuminte-n lada, infuleca intr-una si se simtea ca un domn pe care slugile-l poarta in palanchin.

Curand hotara zamindarul sa faca popas, sa se odihneasca si sa imbuce cate ceva. Ajungand pe un camp, langa o fantana, a lasat jos lada si i-a ridicat capacul. Sluga a tasnit din lada si, adunandu-sipalmele la piept, a zis:

– O, bunii mei stapani! Nu va suparati pe mine! Atat imi sunteti de dragi ca nici o zi nu pot trai fara voi! Uite, de-aia, ca sa nu ma despart de voi, m-am varat si-n lada. Iar, ca sa nu va vina prea greu sa ma purtati, am mancat tot ce era  inauntru de mancare.

– Nu, asa nu mai pot trai! a strigat zamindarul. Taie-mi urechea si piei pentru totdeauna din ochii mei!

Baiatul scoase numaidecat cutitul de la cingatoare, cand nevasta zamindarului il opri si se arunca asupra barbatului ei:

– Cum te vei infatisa inaintea parintilor mei, asa, fara o ureche? Toate nemurile vor rade de tine si-si vor bate joc!

– Ai dreptate! a oftat zamindarul si i-a soptit: Las’ ca-ntr-o ora scap eu de tancul asta!…Ei, sluga, a strigat apoi, e timpul sa ne culcam cu totii! Pregateste-ne, din frunze si crengi, asternuturile!

Daca a pregatit sluga asternuturile a tarat zamindarul un asternut langa fantana si a spus:

– Tu te culci aici, iar noi, langa tine.

Numai ce-au adormit stapanii ca Raj a tras binisor langa fantana asternutul nevestei zamindarului iar pe al sau l-a tarat intr-o parte.

In cel mai intunecos ceas dinaintea rasaritului s-a furisat zamindarul catre fantana, a pipait asternutul si, apucandu-si nevasta, a zvarlit-o in fantana.

– In sfarsit, am scapat de cel ce ne chinuia! a grait el, plin de veselie. Scoala, femeie, si hai sa ne intoarcem acasa! Nu mai am a ma teme ca-mi pierd urechea!

– Cine te chinuia si de cine ai scapat, milostive stapane? a auzit deodata langa el glasul slugii.

Intelegand ce se intamplase s-a luat zamindarul cu mainile de cap si a pornit-o in tacere spre oras. Trebuia acu’ sa-i vesteasca pe parintii nevestei de nenorocire.

Dar Raj stia care-i cel mai scurt drum pan’ la oras. Alergand intr-un suflet la tatal fostei lui stapane i-a spus:

– Stapana m-a trimis. S-a intamplat o nenorocire. Barbatul ei a innebunit si vine-ncoace sa va ucida. Stapana zice:”Roaga-i sa-l lege pe barbatu-meu si sa-i puna douazeci de lipitori la ceafa. Asta-l face sa-si vina grabnic in fire!”.

Graind asa, Raj o lua din nou la picior, in intampinarea zamindarului:

– Stapane! i-a strigat el inca de departare. Am fost la tatal stapanei, care ti-a pregatit o primire pe cinste.

Abia a pus zamindarul piciorul in casa nevesti-si, ca patru slugi vanjoase s-au si napustit asupra-i, l-au legat de maini si de picioare si i-au asezat pe ceafa douazeci de lipitori.

Vazand zamindarul cu cata bucurie ii radea sluga a priceput cine-i pregatise primirea.

– Nemernicule! a racnit el, cu glasul schimbat. Ia-mi urechea si du-te unde stii! Mai bine fara ureche decat sa am de-a face cu un diavol ca tine!

Raj asta astepta. S-a repezit la zamindar, i-a taiat urechea drepata si dus a fost.

Iar zamindarul cel zgarcit a stat cu lipitorile la ceafa pana i-a venit neveasta: spre norocul ei, fantana avea putina apa si trecatorii au putut s-o scoata dimineata.

Iar zamindarul s-a intors acasa asa, fara o ureche.

De atunci, ori de cate ori incerca sa insele un taran, acela zicea:

– Ma duc sa-l chem pe Raj!

Si zamindarul indata fugea in casa si, de frica, punea zavoarele la poarta si la toate usile.

Fără categorie

Ce aparat foto mi-as cumpara…


Voi ce aparat de fotografiat v-ati cumpara?

Am gasit un site tare frumos, care merita o stationare lunga pe el. Poze din lume atat de frumos realizate de Bujnoiu Razvan…Maldive, Mont Blanc, Italia, cateva flori superbe si poze cu autorul. 🙂 Daca va duceti pe site  va garantez ca n-o sa regretati. Muzica este atat de bine aleasa si potrivita slide-show-ului de fotografii, poze realizate cu un aparat Nikon D3, iar partea video cu un Sony DSR450.

Apropos de asta chiar eram innebunita sa cumpar un Sony DSC – HX1. Dar il iau cum termin cu prioritatile: adica analizele baiatului, alea generale, dintii mei, frigiderul, un dulap in balcon si inca cateva mai marunte dar la fel de importante.

Pe sony.com am gasit cele nus’ cate de caracteristici. Ia fiti pe faza cu ce m-a atras acest produs:

Funcţii avansate, răspunsuri uimitoare

Pătrundeţi într-o nouă lume a imaginilor de calitate uimitoare şi a funcţiilor profesionale. Cu numeroase funcţii avansate, este prima cameră din lume care combină modul de vedere panoramică, fotografierea ultrarapidă la 10 cps şi înregistrarea de filme HD.

#

Savuraţi imaginea completă

Acum este uşor să capturaţi vederi uluitoare, panoramice, ale peisajelor sau scenelor urbane. Modul Vedere panoramică capturează o serie rapidă de cadre în timp ce rotiţi camera dintr-o parte în alta (sau în sus şi în jos!). Imaginile sunt lipite de către cameră în mod automat, pentru a crea o incredibilă imagine panoramica.

#

Includeţi mai mult în fiecare scenă

Peisajele dramatice, fotografiile arhitecturale, interioarele şi chiar scenele de familie pot produce rezultate dezamăgitoare când scena are marginile decupate. Obiectivul panoramic vă permite să includeţi mai multe elemente în fotografie, fără a fi nevoit să vă depărtaţi de subiect.

#

Surprindeţi acţiunea

Este fascinant să surprindeţi fiecare fracţiune a unei lovituri de golf sau a zborului unei păsări. Fotografierea rapidă capturează o serie continuă de imagini la rezoluţie maximă. Mai rapidă decât multe camere profesionale digitale SLR, oferă un mod excelent de a surprinde mişcarea rapidă fără a sacrifica detaliile imaginii.

#

Apropiaţi-vă mai mult de subiect

Un obiectiv cu zoom optic de înaltă calitate vă apropie şi mai mult de acţiune, permiţându-vă să umpleţi şi mai mult din cadru cu subiecţi din depărtare. Spre deosebire de zoomul digital, veţi obţine o calitate fără compromisuri a imaginii, la toate setările – chiar şi la o mărire puternică.

#

Camera foto care se crede o cameră video

Aţi uitat camera video acasă? Nu vă faceţi griji: acum puteţi captura clipuri video HD clare la o rată incredibilă de 30 de cadre pe secundă, pentru acţiune clară şi uniformă. Vedeţi rezultatele pe televizorul BRAVIA: calitatea, detaliile şi culorile vă vor uimi.

****************************************************************************************

De aici am cules cateva exemple din cele cateva caracteristici ale aparatului.

Si de aici iar cateva de care m-au miscat profund si iremediabil;)

****************************************************************************************

Si acum termin cu visatul si ma intorc la cafeaua mea.

Bebe a adormit dupa chinuri lungi de la maselele alea 4 sau 5, care trebuie sa iasa din moment in moment. 😦

Voi ce v-ati cumpara?

Fără categorie

La supermarket…


Am fost ieri la supermarket…ei si? O zi obisnuita, pentru oricine sufla in palme de criza, este timpul petrecut in supermarket. Am mers sa dam o raita pe la Auchan-ul din Militari. Stiti si voi de ce…ca sa cumperi, nu ca sa casti gura. La noi la romani e o practica post revolutie sa cumperi, chiar daca a doua zi te plangi ca n-ai sa-ti cumperi ziarul, cu care te duci pe buda, tigarile, care se consuma inainte, dupa si in timpul budei si nelipsita cafea, aia care chipurile te conecteaza la realitate brusc si dintr-odata. Pentru altii tigarile nu fac parte din program asa ca …adaug ca n-au cu ce sa cumpere covrigi si masline.

Anyway…am fost, am vazut…lista de shopping, caci unii mai fac si mazgaleli d-astea cu pixul, si am aruncat in cos cele necesare. Am platit. La limita. Desigur. Cum altfel?! Si am purces spre iesire. Aici era in plina desfasurare un spectacol cu laptop, combina si boxe, de toata …cascatimea. Ei, iata, ca acum am devenit mai occidentali. Nu mai dam bani la prestatii de genu’…pe cartoane scris cu majuscule un text sa-ti curga lacrima din ochiul drept pe la cel stang, ci avem spectacol cu indieni…adica d-aia americani. Amerindieni cica se mai numesc iar aici gasiti costumatii, asa ca sa va faceti o idee despre ce vorbesc.

Bineinteles ca n-am rezistat sa nu fac poze asa ca iata-le mai jos. Ce ziceti? E mai bine sa ne incante o gingasie de muzica si dansatori semipro sau un cersetor clasic? As putea sa adaug ca, daca tot s-au incumetat sa faca asemenea organizare de scena, mai bine puneau ceva neaos romanesc. Nu?! Macar sa simt ca nu este iar vorba de Americani in poveste! Ca tot venea valentinul ala azi si toata lumea e lesinata sa dea, sa primeasca…plus, cartonase colorate, inele de tinichea si alt bracelate (de la bratara din engleza) de prost gust. Si mi-ajungea. Se poate sa se intample vreo sarbatoare d-a noastra fara sa ne amestecam in traditiile altora? Adica sa dam asa buzna buluc sa-i deranjam? Ajunge ca le vorbim limba, nu?…zic si eu…

Dar mai bine va las sa vedeti pozele facute cu mobilul telefon…:) Deci daca sunt neclare e din cauza de telefon si lume agitata sa treaca prin fata lui.

Dar apreciez gestul. Chiar am avut intentia sa le dau ceva. M-am cautat in buzunare si aveam 1 leu. Asa ca am renuntat caci trebuia sa ma intorc la carucior, unde era si geanta si sotul, adica tocmai la masina. Whatever. Si nici 1 leu nu ma lasa inima sa le dau. Parea de tot rahatul. Adica sunt educata, ce  pana mea! 😉

Insa vreau pe romaneste sa vad ca se straduiesc sa incropeasca ceva inedit! Nu bullshit-uri d-astea. Putin respect fata de noi totusi! N-o sa ne spalam de rusine dand exemplu tot pe altii. Uitati-va la pustiulica ala de la inceput. Exprima exact ce simt. Bring it on, sister!!!!!!

Fără categorie

Viata la tara…prima parte


Nu despre cartea lui Duiliu Zamfirescu vreau sa scriu desi n-ar fi rau sa-i fac si acestei carti un rezumat scurt. E senzationala. Dar la final o sa pun un rezumat gasit pe rezumate.educativ.ro.

M-a luat durerea iar de inima albastra caci mi-am amintit, butonand la taste pe youtube, de viata mea la tara. Apai, cand dadeam eu asa fanul peste sura cu furcoiul, cand insiram de zor la tutunul ala imbacsit sau maturam cu tarnul prin curte, cantam de mama focului din repertoriul Ilenei Sararoiu, Dzeu s-o ierte! Asa-mi placea sa fac treaba cand dadeam din gura de ziceai ca mi-s Cenusareasa la cusut.

Pentru nostalgici fac un mic remember/flashback. Iata ce-am gasit eu pe utube asta:

#

Ileana Sararoiu…

DAR-AR NAIBA, DRAGOSTE, IN TINE!

UNDE E TARGOVISTEA?/ O BATRANA INTR-O GARA

DOI VOINICI DIN VALEA MARE/ MANDRA MEA, DRAGA MEA

#

Nu uit sa pomenesc, desigur, si de melodiile interzise ale Irinei Loghin.

BUNA MAICUTA, DRAGA TAICUTA

M-A PUS MAMA LA TESUT

MAI INTOARCE DOAMNE ROATA

#

Sau cantate de Maria Lataretu…Maria Tanase….

MAI TII MINTE MAI DRAGA MARIE

ASEARA TI-AM LUAT BASMA

MI-O ZIS MAMA CA MI-O DA

RADU MAMII

SANIE CU ZURGALAI

CINE IUBESTE SI LASA

CIULEANDRA

#

Si de Petre Alexandru…

IONEL, IONELULE

#

Dar si de Ioana Radu…

MAI VINO SEARA PE LA NOI

BARCA PE VALURI

***

VIATA LA TARA – DUILIU ZAMFIRESCU

Romanul s-a publicat in revista “Convorbiri literare” din anul 1894 si a avut ca scop punerea in lumina a clasei romanilor iubitori de pamant cum sunt cei din Comanesti la care face referire autorul.

Romanii chiar si cei ce pretind ca sunt foarte adanci talcurile lor,sunt sireti numai la suprafata,ascund,sub o ironie de cuvinte si de formule,adeseori neroade ,o naivitate incantatoare,de care se leaga totdeauna speranta.Acesta si este marele semn al viitorului.

Cap I  Casa boierului Dinu Murgulet si a sotiei sale Sofita este vizitata de Tanase Scatiu impreuna cu mama sa.Curtea boiereasca este situata in pragul dealului in Ciulritei si pare a fi destul de bogata si populate cu carduri intregi de gaste,curci si cirezi de vite.Tanase Scatiu este poftit de boier in casa impreuna cu mama sa Profira,sunt tratati cu cafea le este prezentata fiica sa facand chiar glume cu acestia ca ar fi bine sa se cuscreasca.Aceasta era doar o gluma pentru ca boierul Dinu il considera pe acesta  mitocan si mojic ce nu ar fi demn de fata sa.

Cap II  Dupa vizita primita,in camera acestuia intra Sasa fiica unui prieten vechi al boierului,apreciata foarte mult de acesta care il cheama la sora lui Diamandula care zacea grav bolnava.Boierul ii spune Sasei despre gluma sa de a-i da pe fiica lui Tincuta junelui Scatiu.Coana Diamandula era o batrana bolnava cu trupul istovitde puteri ce-si mai traia viata doar din dorinta de a-si revedea unicul fiu plecat in Italia de multi ani si de la care primea numai scrisori.Boierul Dinu ii era fratele cel mai mic si ii promisese acesteia ca-i va chema fiul cat mai repede.Vestea mult asteptata a inveselit repede toata casa spre seara cand au aflat ca Matei fiul batranei se va intoarce acasa a doua zi.

CapIII  In dimineata urmatoare toata familia gramadita in trasura lor lustruita au plecat la gara sa-l astepte pe Matei.Intr-o jumatate de ora toata familia era ajunsa la gara,trenul soseste si Matei sare din tren in bratele celor ce-l asteptau.Au pornit cu totii acasa,iar pe drum au admirat campurile bogate,i-au fost prezentate mosiile si s-au intalnit cu anumiti cunoscuti despre care boierul i-a spus lucruri pe care acesta nu le stia. Au ajuns in Ciulnitei la curtea boiereasca asezata pe deal unde toate slugile si argatii erau iesiti sa-l vada.

Cap IV  Odata ajunsi acasa au dat toti navala sa o anunte pe coana Diamandula ca i-a sosit feciorul.Acesta isi imbratiseaza mama iar ea il mangaie pe par si umeri radiind de fericire.Matei Damian o intalneste in casa si pe Sasa o saluta,ii spune ca nu s-a schimbat prea mult si deapana  cu toti amintiri.Le spune acestora lucruri traite de el daparte de casa,se reintalneste cu Tincuta care ii era ca o sora si servesc masa impreuna.

Cap V Sasa,Mihai si alte doua surori mai mici Victoria si Mary aveau mosia Comanesti asezata la o jumatate de ceas de Ciulnitei.Dupa revederea cu Matei au pornit spre mosia lor cu trasura.Sasa era omul de baza pentru cei trei frati dupa ce parintii lor murisera ,ea fiind pazitoarea numelui si averii ce-i ramasese de la parinti,iar boierul Dinu Murgulet era vechi prieten al tatalui sau.

Cap VI La Ciulnitei batrana mama a lui Matei era din ce in ce mai rau.Aceasta in ultimile clipe de viata si-a chemat fiul langa ea si l-a indemnat ca dupa moartea sa sa se insoare ,i-a lasat tot ce era strans pentru el cu rugamintea de a se apuca de treburile la mosie sa nu mai plece departe si sa incerce  de a o cunoaste mai bine pe Sasa care este o fata tare cumsecade.Dupa ce i-a spus toate aceste lucruri batrana si-a dat sfarsitul.

Cap VII Acest capitol este cel mai trist din roman intrucat se prezinta despartirea pentru totdeauna a lui Matei de mama sa si felul cum tot satul o conduce pe ultimul drum pe “sora boierului”

Cap VIII Dupa aceasta cruda despartire Matei ramane o saptamana in casa unchiului sau,iar apoi se muta in casa parinteasca.Aici incepe sa-si puna lucrurile la punct,dorea sa alcatuieasca averea la loc,sa ajute pe tarani sa le faca o scoala sa-i scoata din mizerie.Pentru ca lucrurile sa-i para mai clare merge la Sasa,sa-i  ceara sfaturi in legatura cu munca campului.

Cap IX Matei pleaca de la Sasa cu gandul de a ajunge drept “la arie” unde se treiera graul.Aici are surpriza neplacuta sa vada ca oamenii ce-i lucrau nu strangeau graul bine,il risipeau si el a trebuit sa le faca observatie.Vestea ca boierul este pe mosie s-a raspandit repede si oamenii au inceput sa-si vada mai bine de treaba.

Cap X Tincuta a fost in vizita la Comanesti iar la plecare Mihai si surorile sale au condus-o acasa.Pe drum trasura la un hop s-a rupt ,iar acestia au fost nevoiti sa mearga pe jos.Astfel Mihai si Tincuta au avut ocazia sa se apropie mai mult sa-si faca juraminte si sa inceapa intre ei o iubire juvenila.Acest capitol prezinta cele mai curate si induiosatoare scene de dragoste din literature romana.

Cap XI  Matei s-a familiarizat repede cu gospodaria,astfel cele mai multe treburi fiind acum facute de el,mai greu fiindu-i doar cu programul care incepe mult prea devreme in agricultura.

Cap XII In fiecare duminica Matei mergea la cimintir la mormantul parintilor dupa aceea l-a biserica.Pe Sasa o intalnea tot aici ,participau la slujba apoi mergeau la mosia Sasei.Petreceau impreuna restul zilei jucand table uneori isi facea prezenta chiar si Tanase Scatiu de care ei faceau haz pentru ca acesta era grosolan,mitocan si laudaros.

Cap XIII La plecarea spre casa Tanase Scatiu l-a luat in trasura sip e Matei iar cu acest pretext si-a laudat si caii pe care tocmai ii cumparase.L-a dus pe Matei pana la gospodaria sa dar aici a avut o supriza neplacuta de a o gasi pe mama sa Profira beata si certandu-se cu toti argatii.Scatiu era mereu cu gandul la fata boierului Tincuta astfel el reusea sa puna mana pe banii boierului.

Cap XIV Matei o vizita mereu pe Sasa,iar aceasta era bucuroasa de acest lucru.Ii marturiseste ca este fericit alaturi de ea si este exact ceea ce si-a dorit si atnci cand era departe de ea.

Cap XV In acest capitol este prezentata vizita primarului in casa Sasei si a preotului.Tot aici se prezinta participarea intregii familii la o slujba religioasa facuta de alti preoti si calugarite sositi in sat ce s-au rugat pentru a-i feri de cutremure si seceta.Sasa ,fetele conu Dinu si Matei au participat la slujba dupa care au servit masa impreuna cu preotii si calugaritele la Sasa.

Cap XVI Au plecat cu totii la Comanesti,iar Matei se gandea tot mai serios sa-i spuna unchiului sau despre intentia sa de a o lua de sotie pe Sasa. Boierul Dinu avea si el sa-i faca o destainuire lui Matei si anume aceea ca el a luat bani cu dobanda de la Scatiu si nu a platit la timp,iar acesta pretinde de a-i da mana fiicei sale Tincuta.Pentru a incerca sa-l ajute,Matei se ofera sa-i dea unchiului sau din banii care-i are zestre de la mama sa.Destainuirea ce i-a facut-o cu privire la iubirea sa pentru Sasa il bucura nespus pe unchiul sau si-i promite ca-l va sustine.

Cap XVII Conul Dinu nu a mai stat pe ganduri si a mers la Sasa sa-i spuna despre Matei.Aceasta insa desi nutrea sentimente de dragoste fata de nepotul Conului Dinu nu poate sa-i dea repede un raspuns deoarece trebuie sa-l insoteasca pe Mihai pentru prima oara in strainatate.

Cap XVIII Cu cat plecarea lui Mihai se apropia trebuiau aranjate toate lucrurile.Surorile lui aveau sa stea pe perioada plecarii Sasei la conul Dinu.Idila dintre Tincuta si Mihai incepe sa capete proportii neasteptate in acest capitol,cand ei au curajul de a se intalni la “helesteul”dintre localitatile Comanesti si Ciulnitei.In mijlocul naturii ei isi dau seama ca sunt legati sufleteste si potriviti ca pereche.Mihai o roaga sa-l insoteasca la Paris,ea nu poate merge dar ei isi promit ca-si vor scrie cat mai des si jura sa nu se casatoreasca pe perioada despartirii lor.

Cap XIX Dupa plecarea Sasei,Matei se reintoarce la treburile mosiei intelegandu-se bine cu taranii si avand relatii bune cu acestia.Unchiul sau Dinu scapa de datoria catre Scatiu cu ajutorul banilor primiti de la el.Pe perioada plecarii Sasei are ragazul de a se edifica asupra sentimentelor fata de aceasta.

Cap XX Sasa trimite multe scrisori lui Matei iar intr-una din ele ii spune acestuia ca a aflat despre dragostea lui Mihai fata de Tincuta.

Cap XXI Mihai dupa plecarea din tara a fost cuprins de o mare tristete din cauza despartirii sale de Tincuta.El duce in perioada razboiului o viata zbuciumata si grea,iar dorul pentru ea il chinuia si mai tare.

Cap XXII Tincuta este casatorita fortat cu Tanase Scatiu care a avut mari probleme cu autoritatile si chiar cu toti oamenii satului.Tincuta este asuprita ,degradata sufleteste pana la nevroza autosuprimata traind pentru Mihai un vis de iubire intr-o lume fara idealuri.

Cap XXIII Ultimul capitol al romanului se incheie intr-un mod mai optimist intrucat Sasa si Matei isi declara dragostea fara ocolisuri.Matei ii confirma Sasei ca o iubeste ,se casatoresc si intemeiaza o familie fericita.Ultima imagine a romanului imprima mai mult aceasta fericire a familiei intrucat prezinta acea sanie pe partia stralucitoare ce ii ducea pe cei doi intre Comanesti si Ciulnitei.