Iata o poveste despre importanta unei lectii de viata data de mama. Prima si cea mai importanta sau una din multele?!

Saraca mama!

DRAGOSTEA DE MAMA (Coreea)

De mult, de mult traia intr-un sat, nu departe de Keson, o familie de tarani saraci. Barbatul muncea pe ogorul vecinului, care era putred de bogat, femeia cocea painisoare de orez si le vindea. Asa traiau, innodand cu greu capetele.

Si-aveau un baiat, Han Sek Bon, la care tineau mai mult decat tineau la viata. A trait in pace familia pana s-a abatut asupra-i o nenorocire: tatal vazu greu bolnav si a murit.

Murind, i-a spus insa femeii:

– Fa in asa chip ca feciorul nostru sa poata invata. Atunci il va cinsti toata lumea.

Iar mama i-a fagaduit sa-i implineasca cea din urma dorinta sotului ei.

Cand Han Sek Bon a implinit sapte ani, mama i-a spus:

– E timpul sa-mplinim dorinta tatalui tau; va trebui sa inveti zace ani de zile. Vei cunoaste-n vreme asta mii si mii de hieroglife, vei invata cele mai frumoase stihuri, vei patrunde stiinta vracilor si vei citi cartile filozofilor. Dupa aceea vei putea da examen la Seul si vei ajunge un invatat, cum a dorit tatu’ tau.

A plecat Han Sek Bon la Keson sa invete si mama a ramas singura in casuta ei. Nimeni nu cocea in sat paini de orez mai bune decat ea. Erau gustoase si aratoase totodata, mereu netede si pufoase. Si toti vecinii-si cumparau de aceea painea de la ea.

Nu era seara ca mama sa nu se gandeasca la fiul ei. I se ura fara el, se-ntrista si plangea. Noaptea socotea cati ani, cate luni si cate zile aveau sa mai treaca pana sa-si vada din nou feciorul drag.

Dar multe zile ramasesera pana la intalnirea dorita.

Si, iaca, auzi, intr-o seara, zgomot de pasi pe langa micuta-i cibi. Deschise usa si-si cunoscu feciorul.

A vazut mama ca-i istovit de drumul lung si-a vrut sa-i sara de gat, sa-l stranga la piept. Dar n-a facut asa. Nu i-a zambit macar ci doar l-a intrebat:

– De ce te-ai intors inainte de vreme? Ti-ai insusit oare tot ce trebuia sa-ti insusesti si exti pregatit de examen?

Han Sek Bon nu se astepta la o atat deaspra primire. A plans si a spus:

– Am strabatut pe jos un drum de zeci si zeci de li si n-am mancat nimic de ieri dimineata. Da-mi ceva de mancare si-ti voi povesti totul.

Vai, cum ar fi vrut sa-l imbratiseze mama, sa-l sarute, sa-i dea ce avea mai bun in casa si sa-l culce! Dar n-a facut nimic din toate astea ci l-a intrebat din nou:

– Ti-ai insusit oare toata invatatura pe care trebuia sa ti-o insusesti in zece ani?

Feciorul a raspuns:

– Am invatat tot ce aveam de invatat in zece ani si de aceea m-am intors mai devreme acasa.

– Ia atunci pensula, tus, hartie si scrie cele dintai zece hieroglife, i-a spus mama.

Daca a scos el tusul si pensula din saculetul ce-i atarna la cingatoare, a stins mama flacara opaitului si-a grait:

– Ai sa scii pe intuneric, in timp ce eu am sa coc niste painisoare.

Dupa o vreme mama a spus:

– Gata painisoarele!

Si, graind asa, a aprins iar opaitul. Han Sek Bon i-a aratat maica-si ceea ce scrisese. Hieroglifele iesisera, pe intuneric, urate si de marimi felurite.

Atunci mama a spus:

– Priveste-mi painisoarele!

Le-a privit Han Sek Bon. Erau netede, curate si aratoase, tot atat de curate de parca mama le-ar fi copt pe lumina.

Iar mama i-a pus mana pe umar si i-a spus:

– Inapoiaza-te la Keson si nu veni acasa decat atunci cand vei sti in chip desavarsit tot ce se cuvine sa stii.

S-a rugat Han Sek Bon:

– O, ingaduie-mi sa raman barem pana dimineata! Am venit incoace cale de multe zile si de nopti fara a face nici un popas si n-am puterea sa-nfrunt din nou un drum atat de lung.

– N-ai timp pentru odihna! i-a raspuns mama cu asprime. Iaca niste painisoare, ai merinde pentru drum, du-te cu bine!

A plecat Han SekBon si plangea amar. I se parea ca maica-sa e nedreapta si cruda cu el, ca nu-l mai iubeste dupa anii pe care-i traise la Keson.

Dimineata a dezlegat naframa in care se aflau painisoarele si din nou a vazut ca painisoarele coapte pe intuneric erau desavarsite, toate deopotriva, toate deopotriva!

Si atunci, pentru cea dintai oara, Han Sek Bon, isi spuse:”Mama si-a putut face bine munca si pe intuneric, iar eu nu. Inseamna ca pe toate le face mai bine decat mine!”.

Gandind asa, Han Sek Bon s-a grabit catre Keson…

Si-au mai trecut cinci ani si intr-o seara mama a auzit din nou zgomot de pasi pe langa micuta-i cibi. A deschis usa si din nou si-a vazut feciorul. han Sek Bon si-a intins mainile spre ea, dar mama l-a intrebat:

– Ai invatat tot de-ai venit acasa?

– Tot, i-a raspuns el.

Si, scotand din saculet hartie, tus si pensula, a stins opaitul.

Peste zece minute a spus:

– Poti aprinde opaitul!

Mama a facut lumina si s-a apropiat de feciorul ei. Avea inainte o coala de hartie de hieroglife. Toare erau limpezi deopotriva, frumoase deopotriva.

Atunci a spus mama:

– Cum te-am mai asteptat, baiete! Ce dor mi-a fost! Lasa-ma sa te privesc, lasa-ma sa te strang la piept!

…Au trecut anii si Han Sek Bon a ajuns invatat vestit. Dar cand elevii il intrebau cum de ajunsese atat de invatat, Han Sek Bon raspundea:

– Dragostea mamei m-a invatat sa nu ma crut, si sa fac bine si cinstit ce fac. Iar cele ce face bine si cinstit tot ce face poate ajunge tot ce doreste.

Am tot plimbat, de la bunica la mama si de la mama la mine, o carte de povesti orientale. Am citit-o doar eu de cateva ori pana s-au rupt pagini multe. Astfel ca azi am doar o carticica cu cateva povestioare, nu sunt putine, dar nici multe, pe care mi-ar placea s-o scriu aici pe blog, sa ramana si altora sa citeasca.

M-a surprins faptul ca nu se gaseste nicaieri pe acest vast web. Si chiar sunt mai bune decat orice poveste am citit. Au o morala, vorbesc despre virtuti pe care lumea le-a uitat sau doar le-a ascuns undeva in adancul spiritului. Povestile sunt, nu numai pentru copii, ci si pentru adulti totodata.

Voi scrie cate o poveste pe rand si, daca cineva le recunoaste, sa-mi dea de veste. Tare mi-as dori sa le recuperez si pe cele care lipsesc.

GAND-BUN SI GAND-RAU (India)

Se stie de mult ca, pe cel ce nazuieste la moartea unui prieten, il paste nenorocirea.

Intr-un sat traiau doi oameni, Dharmbudhi, ceea ce inseamna GandRau, si Papabudhi, adica GandBun.

Si iaca, GandRau i-a spus odata vecinului sau GanBun:

– Am citit eu in carti ca viata omului n-are rost daca el nu cunoaste obiceiuri straine, limbi straine, daca a imbatranit fara a vedea orase si asezati straine…

– Cam asa am auzit si eu ades, a dat cuvantul GandBun.

– Pai daca-i asa, s-a bucurat GandRau, hai sa ne luam ramas bun chiar acum de la parinti si sa plecam in tari straine. Si vom imparti pe din doua tot ce vom castiga printre straini.

Zis si facut. In zorii zilei si-au luat ramas bun de la cei ce le erau mai apropiati si-au pornit catra soare-apune, spre tari straine.

Mult au ratacit pe meleaguri necunoscute! Pe unde s-au dus, GandBun a gasit de lucru si oamenii l-au hranit si i-au platit munca lui. Cat despre GandRau acesta toata vremea se prefacea bolnav, nu facea nimic si nici n-a invatat ceva.

Si, iaca, daca a adunat GanBun un sac de banet, a grait GandRau:

– Prietene, nu mai pot trai departe de meleaguriel mele. Sa ne intoarcem la casele parintilor nostri!

– Ma-ntorc cu bucurie, i-a raspuns GandBun. Mai bine-i acasa in nevoi, decat multumit printre straini.

Si, graind asa, s-au indraptat spre casa.

Ajungand aproape de satul lor, a spus GandRau:

– Draga prietene, asa vrea sa te rog ceva, dar tare mi-i rusine sa-ti spun ce.

– Daca-mi esti prieten n-ai de ce te rusina, i-a raspuns GandBun. Nutresti oare ganduri rele impotriva cuiva?

– Oh, nu! dadu GandRau cuvant. Iaca ce voiam sa-ti spun: ma rusinez ca ma intorc acasa fara bani, in vreme ce tu ai un sac cu arginti. Ascunde-ti banii undeva ca nimeni sa nu stie de ei.0

– Bine, a zis GandBun. Iaca tine o suta de rupii, uite ca tot o suta de rupii imi iau si eu, iar pe celelalte ajuta-ma sa le-ngrop la radacina stejarului de colo. Om lua fiece luna cate zece rupii si banii ne-aor ajunge pentru multa vreme…

Si GandBun si-a ingropat averea la radacina copacului.

In aceeasi noapte s-a furisat GandRau in padure, a gasit copacul si-a furat banii.

Au trecut cateva zile si un cunoscut de-al lui GandBun a venit la el, spunandu-i tare mahnit:

– O, GandBun, mi s-au imbolnavit femeia si copilul! Ajuta-ma! Da-mi niste bani sa-l pot plati pe vraci…

Ducandu-se GandBun in padure s-a indreptat catre locul cunoscut, dar nici un ban nu se mai afla acolo. A priceput imediat cine-i furase banii, a dat o goana pana la GanRau si-a prins a-l mustra:

– Oare nu ti-e rusine? Ai ajuns un hot vrednic de dispret!

Dar ticalosul de GanRau nu s-a aratat miscat si-a strigat asa incat toti sa-l poata auzi:

– Tu, tu esti cel care mi-a furat banii! Acu’ pe loc sa-mi dai jumatate din ce era in sac!

– Hotule! a spus GanBun din nou. Oamenii te vor dispretui ca pe un necinstrit!

– Tu esti hot! Da-mi banii! a strigat GandRau.

Certandu-se astfel, s-au dat in judecata, fiecare invinuindu-l pe celalalt de hotie.

Atunci judecatorul a spus:

– Doar unul si atotputernicul Brahma poate sti care-i vinovatul si de partea cui e dreptatea. Va trebui sa va supunem incercarii focului. Voi porunci sa se puna in palma fiecaruia dintre voi cate un fier inrosit in foc si cel care va tipa cel dintai va fi hotul.

S-a inspaimantat GandRau si-a grait:

– Am martor ca GandBun a furat banii. Zeul ce locuieste instejar a vazut ca GandBun a furat banii.

Atunci judecatorul a zis:

– E prea tarziu sa mergem acu in padure. Dar maine-n zori de zi sa va aflati amandoi la poalele stejarului, caci acolo voi lamuri cerata dintre voi.

Si, insotit de oameni, judecatorul s-a indreptat de dimineata catre stejarul din padure. Toti erau acolo numai GanRau nu.

Atunci judecatorul a spus:

– Aflam noi adevarul si fara el.

Si graind asa, si-a indreptata fata catre stejar si a intrebat cu glas tare:

– O, zeu al padurii! Spune-ne cine a furat banii: GandBun sau GandRau e hotul?

Si toti au auzit atunci cum copacul a raspuns, vorbind raspicat:

– GandBun e hotul!El a dezgropat banii!

Auzind cum vorbeste copacul, intr-atat s-au mirat cu totii, incat au si uitat de GandBun. Iar GandBUn a tras in vremea asta catre stejar un vreasc, l-a varat intr-o scorbura si i-a dat foc. Indata s-a auzit un racnet strasnic si GandRau a sarit din stejar cu hainele aprinse.

Cu totii au priceput atunci ca se varase in scorbura si se daduse drept zeul padurii. S-a incruntat judecatorul si a voit sa-l azvarle pe GandRau in scorbura aprinsa, apoi s-a indurat insa si-a grait:

– Chiar azi, si nu mai tarziu de amiaza, ai sa aduci banii furati de la GandBun. Si tine minte: daca pana la asfintitul soarelui n-ai plecat pentru totdeauna din sat am sa poruncesc sa fii spanzurat de stejarul asta.

La amiaza ticalosul ii aduse lui GandBun toti banii. Cand soarele prinse a scapata se grabi s-o stearga ca nu cumva judecatorul sa dea ochii cu el. GandRau pusese-n cap sa plece din nou in tari straine. Drumul trecea prin jungla si, cand mincinosul ajunse in dreptul unei paduri de bambus, un tigru se ivi din hatis si-l hali pe loc.

1.TOMANAP

2.SPANZURATOAREA

3.X & O

4.TARA, TARA, VREM OSTAS!

5.BATISTUTA

6.ORAR MENSTRUATIE

7.MA IUBESTE, NU MA IUBESTE

8.CRIZANTEMA

9.PASAREASCA

10.TELEFONUL FARA FIR

11.FAZAN

12.MIMA

13.DE-A V-ATI ASCUNSELEA

14.FLORI, FETE SAU BAIETI

Primele jocuri le gasiti aici si aici.

15.ELASTICUL

Se juca cu 3 copii. Elasticul era inconjurat de picioarele a doi dintre ei. Un al treilea sarea la elastic. Se faceau diverse scheme la sarituri. De la 1 la 10. Si se incerca ca acestea sa fie executate bine. Altfel venea urmatorul la rand.  Cei doi care tin elasticul trebuie sa stea cu picioarele departate in prima faza, apoi, cu ele apropiate si pe un picior. Apoi elasticul era ridicat la nivele mai inalte si se repetau toate schemele de la 1 la 10.

La 1, se sarea cu ambele picioare intre corzile elasticului.

La 2, se sarea cu picioarele de fiecare parte a elasticului, pe stanga si pe dreapta (coarda elasticului era intre picioare).

La 3, se sarea ca la 2, insa la a treia saritura trebuia ca ambele corzi sa fie intre picioare.

La 4, se incerca aducerea elasticului sub un picior, lasandu-l pe celalalt sub coarda de elastic. Se sarea pe ambele corzi la fel.

La 5, 6, 7, 8, 9 si 10 se faceau combinatii cu cele de mai sus. Cine isi mai aminteste poate sa treaca in revista toate combinatiile aici.

***

16.RATELE SI VANATORII

O gramada de copii stau la centru, adica ratele. De o parte si alta a gramezii de rate stau doi copii, adica vanatorii. Cei doi vanatori trebuie sa loveasca cu o minge in rate. Cel care este atins iese din joc. Ultimul copil (din rate) care ramane trebuie sa isi spuna varsta. Unul din vanatori va lovi cu mingea de atatea ori cat e varsta acestuia. Daca-l atinge, primul copil iesit din joc si ultimul, vor deveni vanatori, iar daca nu a reusit, atunci se aleg din grupul ratelor doi vanatori. Cred ca asa era. 🙂

***

17.LAPTE GROS

Se alegea un copil care statea cu capul sprijinit de o proptea, un perete, ceva. Apoi se tragea la sorti cine se aseaza in pozitia „capra” 🙂  si cine sare pe ei. Cand se sarea se striga tare „lapte groos”. E distractiv caci nu stii daca cel care sta capra poate sa il sustina si cad amandoi sau doar cel de-a sarit.

***

18.BABA OARBA

Copiii se aseaza in cerc. Conducatorul jocului alege un copil pe care il leaga la ochi si il invarte. Apoi copilul trebuie sa ghiceasca pe cine a prins. Se continua jocul cu urmatorul copil.

***

19.STICLUTA CU OTRAVA

Se strang mai multi copii. Unul este ales sa fie ‘sef’, acela spune „sticuta, sticluta cu…” (de exemplu: cu apa). Daca zice „sticluta, sticluta cu otrava”, atunci toti copii trebuie sa fuga, iar cel care este prins este ales „sef”.

(sursa aici)

***

21.FRUNZA

Pentru acest joc este nevoie de minim 4 jucatori (2 in fiecare echipa, numarul maxim este limitat numai de dimensiunea careului :D.Scopul jocului este sa reusesti sa iesi afara fara sa pasesti in afara careului desenat.Se deseneaza cu creta un careu pe asfalt.

(sursa aici)

***

OMUL NEGRU

Dintr-un grup se alege „Omul Negru”.

El va sta la distanta de grup si va avea un sfetnic cu care va stabili o ora de ex ora 3. Sfetnicul face parte din grup si canta impreuna cu ceilalti copii cu care se tine de mana si se roteste incet in cerc: „Bate ceasul ora 1/Omul Negru n-a venit; Bate ceasul ora 2/Omul Negru n-a venit; Bate ceasul ora 3…Omul negri a venit”. Cand sfetnicul striga „Omul negru a venit” trebuie ca toti copiii sa-si de drumul de maini si sa fuga sa nu fie prinsi de Omul negru. Cine este prins ii i-a locul.

(sursa aici)

***

PODUL DE PIATRA

Podul de piatra s-a daramat
A venit apa si l-a luat
Vom face altul pe rau, in jos
Altul mai trainic si mai frumos

In timpul cantecelului, doi copii care stau fata in fata isi tin mainile impreunate si ridicate formand un pod. Ceilalti copii trec pe sub „pod”(manutele celor 2 copii) cantand. In clipa in care ultimul cuvant din cantecel va fi pronuntat(cuvantul frumos in cazul nostru) cei 2 copii vor lasa mainile in jos , prinzand copilul care trecea pe sub pod in bratele lor. Acel copil nu va mai trece pe sub pod, va sta in spatele unuia dintre cei 2 copii si va astepta pana cand toti ceilalti copii vor fi prinsi si vor face farte din zidul podului.(asezandu-se alternativ de o parte si de alta in spatele copiilor).

(sursa aici)

***

RANDUNICA MUTA-TI CUIBUL

Copiii se grupeaza cate doi, fata in fata, tinandu-se de maini. Se formeaza mai multe astfel de grupuri. In mijloc se afla un al-III-lea copil pe post de „randunica” (cei 3 formeaza cuibul cu randunica in el). Un copil desemnat ramane in afara acestor „cuiburi cu randunele”. Cand conducatorul jocului (educatorul, invatatorul) striga:”randunica muta-ti cuibul” toate randunelele isi schimba cuibul astfel copilul ramas afara isi va gasi un cuib si un altul va ramane fara, astfel incat va trebui sa-si gaseasca un altul la urmatoarea strigare.

(sursa aici)

***

SCAUNELE

Se numara cati copii sunt si se aranjeaza scaunele in asa fel incat un copil sa ramana fara scaun.copii se invart in jurul scaunelor si danseaza.cand musica se opreste trebuie sa se aseze pe scaun.cel care ramane in picioare iese.Cand iese un copil din joc se mai scoate un scaunel si tot asa pana ramane un singur „invingator”.

(sursa aici)

***

TARANUL E PE CAMP

Jocul e bazat pe versurile cantecului de mai jos, incepe cu un copil care va alege un partener din grupul celorlalti copii ca avand rolul nevestei la sfarsitul primei strofe, acest partener alege la randul sau un copil cu rolul din urmatoarea strofa cantata si tot asa pana la sfarsitul cantecelului.Se va forma un sir de copii care se tin de mijloc unul pe altul gen trenulet imaginar, canatand si dansand in forma de cerc.

Taranul e pe camp
Taranul e pe camp
Ura, draguta mea
Taranul e pe camp

El are o nevasta
El are o nevasta
Ura, draguta mea
El are o nevasta

Nevasta un copil
Nevasta un copil
Ura, draguta mea
Nevasta un copil

Copilul o dadaca
Copilul o dadaca
Ura, draguta mea
Copilul o dadaca

Dadaca un pisoi
Dadaca un pisoi
Ura, draguta mea
Dadaca un pisoi

Pisoiul prinde soareci
Pisoiul prinde soareci
Ura, draguta mea
Pisoiul prinde soareci

Si soarecii la branza
Si soarecii la branza
Ura, draguta mea
Si soarecii la branza

Si branza la butoi
Si branza la butoi
Ura, draguta mea
Si branza la butoi

Butoiul la gunoi
Butoiul la gunoi
Ura draguta mea
Butoiul la gunoi

Taranul sa-si aleaga
Taranul sa-si aleaga
Ura, draguta mea
Taranul sa-si aleaga

(sursa aici)

Se joaca in grup.

Unul din copii va fi cel care va trebui sa ghiceasca cine l-a fript. El va sta cu o mana la ochi si cu cealalta la spate, cu palma spre exterior si va spune: „bzzzzzzzzzzzzzzz” pana unul din copii ii va da cu palma peste palma de la spate. Apoi el trebuie sa ghiceasca cine a fost. Totul se repeta pana ghiceste, iar persoana ghicita ii va lua locul la fript:).

(sursa aici)

(sursa poza aici)

Iata si continuarea, care s-a lasat asteptata cam multicel, la jocurile copilariei. Pe alocuri am adaugat texte din surse diverse. O sa incerc sa fac cate un up-date la fiecare joc, adaugand cate un link catre un joc virtual reprezentativ al genului descris.

1.TOMANAP

2.SPANZURATOAREA

3.X & O

4.TARA, TARA, VREM OSTAS!

5.BATISTUTA

6.ORAR MENSTRUATIE

7.MA IUBESTE, NU MA IUBESTE

Primele jocuri le gasiti aici.

8.CRIZANTEMA

Un joc pe hartie menit sa codifice textul. Il foloseam ca sa ne ascundem de colegi sau de profesori.

Cuvantul in sine era util acestei codificari pentru ca nu contine nici o litera dublata, si sunt exact zece litere, fiecareia ii atribuiam cate o crifra, cronologic, de la 1 la 10 (zecele se transforma in 0). Astfel ca aveam:

C   R   I   Z   A   N   T   E   M   A

1   2   3   4   5   6    7   8    9    0

Iar fiecare litera din crizantema era inlocuita cu o cifra in cazul in care te apucai sa scrii un text pe un biletel.

De exemplu:

18   F513? (adica „ce faci”?)

Puteti sa va jucati in voie. E minunat jocul. Ajungeam sa stim pe de rost corespondentul fiecarei litere din CRIZANTEMA. 😉

***

9.PASAREASCA

la fel ca si CRIZANTEMA avea scopul unei codificari, dar de data aceasta, al vorbirii.

In momentul vorbirii fiecare silaba a cuvantului se dubleaza, iar in locul consoanei din silaba dublata, se adauga P.

CE-PE FA-PA-CI-PI TU-PU?

Have fun!

***

10.TELEFONUL FARA FIR

Aceste joc este de preferat sa fie jucat cu mai multi copii. Primul copil din sir ii sopteste celui de-al doilea un cuvant, al doilea sopteste urmatorului la rand cuvantul si tot asa pana se termina sirul. Ultimul trebuie sa spuna tare cuvantul iar primul confirma sau nu. Distractia intervine cand se dezvaluie cuvantul care, de regula, nu seamana cu ce a soptit primul din sirul de copii.

***

11.FAZAN

Este un joc foarte cunoscut care dezvolta limbajul si memoria, contribuind la formarea retelelor neuronale axo-dendritice.
Jocul incepe cand unul din participanti spune in gand alfabetul. Unul din ceilalti jucatori spune „stop” si litera la care a ajuns cel ce spune alfabetul, este litera cu care v-a incepe cuvantul. Se spune un cuvant format din cel putin 3 litere iar urmatorul trebuie sa formeze un alt cuvant a carui primele 2 litere sa fie identice cu ultimele 2 litere a cuvantului spus anterior.
Exemplu : prima litera C – castravete – teren – enciclopedie – iepure – restaurant.
In clipa cand un jucator nu mai stie sau nu mai poate sa construiasca un cuvant cu silaba primita, el este F. (In exemplu, nu exista cuvant care incepe cu „nt”, asa ca urmatorul jucator e „F” si ramane o tura afara.
) Fiecare jucator are dreptul la 5 greseli, acumuland pe rand literele de penalizare A, Z,A, N, dupa care iese din joc, purtand binemeritata denumire de FAZAN.
Nu se folosesc nume proprii si nici cuvinte de legatura. Nu se repeta cuvintele in cadrul aceluiasi joc.

(sursa aici)

***

12.MIMA

Mima se joaca adeseori in familie sau in cadrul petrecerilor, pentru a-i tine pe participanti atenti si antrenati.

Iata de ce vei avea nevoie:

– un cronometru sau un ceas pentru a contoriza timpul fiecarei echipe

– un pix si o hartie pentru a tine scorul

– foi pe care se vor scrie cuvintele/propozitiile/numele

– un arbitru neutru

Scopul jocului este ca participantii sa exprime un cuvant / o idee / un citat / numele unei persoane, al unei carti sau show tv in cel mai scurt timp cu putinta. Jucatorii se impart in doua echipe.

Subiectele mimei pot fi scrise pe foi in doua moduri: fie in avans (si atunci o persoana nu va juca pentru ca va sti raspunsurile) sau una dintre echipe scrie subiectele pentru cealalta echipa si invers.

Pentru inceput, fiecare echipa isi alege un conducator. Conducatorul este cel care va mima iar echipa sa trebuie sa ghiceasca ce mimeaza el. Conducatorul nu are voie sa isi foloseasca vocea in vreun fel si nu poate arata cu degetul inspre vreun obiect pentru a veni in ajutorul echipei sale. Procesul ghicirii incepe in secunda in care incepe mima propriu-zisa.

Membrii echipei pot spune in orice ordine ce cred ei ca se mimeaza. Daca unul dintre membri ghiceste ceva corect conducatorul poate arata inspre el si da din cap in semn de afirmare.

Daca echipa ghiceste raspunsul inainte de expirarea timpului persoana care a ghicit ultima parte a raspunsului devine conducator si mimeaza in continuare, altfel este randul celeilalte echipe.

La fiecare raspuns corect dat o echipa primeste un punct; jocul poate continua pana cand una dintre echipe acumuleaza 10 puncte, spre exemplu. O alta modalitate de a juca mima este ca fiecare echipa sa ghiceasca un numar anume de subiecte iar arbitrul cronometreaza timpul in care se ajunge la raspuns. La sfarsit, echipa cu cel mai mic timp total castiga.

(sursa aici)

***

13.DE-A V-ATI ASCUNSELEA

Cativa copii, minim 3, se ascund de cel care sta la numaratoare. Cel care sta la numaratoare este obligat sa se aseze cu spatele la ceilalti, eventual sa-si ascunda privirea, pentru a nu vedea unde se ascund, si numara pana la o cifra pe care au decis-o toti de comun acord. Cand termina de numarat se va duce sa-i caute. Primul gasit va sta la numaratoare la tura urmatoare. Imi amintesc ca trebuia sa-i gasesti si sa fugi la locul unde te-ai asezat la numarat si sa atingi cu palma in semn ca l-ai gasit primul. Daca atingea locul cel gasit nu se mai considera a fi urmatorul la numaratoare. Si atunci ii cautai si pe ceilalti.

***

14.FLORI, FETE SAU BAIETI

Se poate juca cu 3 sau mai multi copii, cu mai multi e mai distractiv. Se aleg doi copii care se despart de ceilalti si se gandesc la un numar de la 0 la 10. Se reintorc la ceilalti si asteapta ca ceilalti sa ghiceasca numarul. Cine a ghicit-o poate alege o categorie dintre nume de flori, fete sau baieti sau alte categorii (masini, prajituri, actori etc.).Cei care au ales numarul se duc sa aleaga doua nume din categoria aleasa si dintre astea doua va trebui sa aleaga una cel care a ghicit numarul. Numele ales ramane cu el/ea sa se gandeasca la un alt numar.

(sursa aici)