Am urmarit un film, care, la prima vedere, mi-a dat impresia ca este …un alt film de dragoste. Lacramos si cu final asteptat. Nimic neadevarat. Insa a fost respirata o idee: daca ai suferit si inca mai suferi, si nu poti sa iti aduni ramasitele de pe podea, esti dispus sa te ajuti sau sa lasi pe cineva sa te ajute? Aceasta idee poate fi extinsa. Deunazi cineva discuta despre cum poti sa te lasi de fumat…
Subiectul este relatat foarte scurt si simplu: un tanar isi pierde sotia intr-un accident teribil. Trauma acestei intamplari devine ocazia de a scrie o carte, un ghid despre cum sa depasesti momentul pierderii unei sau unor persoane dragi. Intalneste o tanara care ii trezeste sentimentul uitat, acela de iubire. Dar, mai mult aceasta il ajuta sa-si scuture trecutul si sa se adune. Desigur ca el are curajul sa dea lectii despre cum sa te determini sa iti iei viata de la capat, unor oameni care traiau aceeasi drama, in timp ce el se simtea vinovat pentru moartea sotiei si refuza sa-si dezvaluie realitatea acelui eveniment: nu era vina nimanui pentru acea nefericita zi, dar mai ales a lui. Gandurile l-au macinat timp de trei ani, nefiind in stare sa isi recladeasca viata, traind prin suferinta si revigorarea altora. Dar iata ca ziua in care putea sa zambeasca, cand putea si el sa primeasca sprijin pentru a depasi acea suferinta, venise. A fost aplaudat de catre acei companioni de suferinta cand si-a dezvaluit ranile adanci din suflet.
Lectiile de depasire a fricii sunt sustrase din ritualurile fachirilor (in India, de exemplu), si anume calcatul pe carbuni incinsi. Dar acest proces reprezinta mai mult de atat: e o metoda de depasire a credintelor limitate si a fobiilor. Se pare ca aceasta metoda a fost definita de T. Robbins ca fiind una in care iti creezi , la nivel de subconstient, impresia ca ai realizat imposibilul. Foarte adevarat. Pentru un om, caruia timiditatea, i-a fost un prieten bun, imposibilul poate fi realizat, ca prim pas, prin aceasta forma de refulare. Autosugestie. Zic eu
O alta lectie a fost aceea a vizualizarii realitatii ce ne inconjoara din unghiuri diferite. Intr-un fel vezi lumea…atunci cand esti in mijlocul ei sau actiunii…adica vei fi dezorientat si zapacit de agitatia din jur, pierzand din puterea de concentrare la esential…si altfel vezi de sus (cum era exemplul din film, de pe acoperisul unui zgarie nori)…de unde peisajul devine mistic, iti gadila simturile la cel mai inalt nivel, te simti eliberat; poti sa simti si chiar sa auzi cum forfota viata, si crezi ca esti cunoscatorul raspunsului absolut. Traiesti procesul in care devii o parte din lumea care te inconjoara si simti cum te contopesti cu tot. Da, iti spui in sinea ta, merita sa traiesti!
Dar cea mai crunta dintre lectii a fost aceea a regasirii de sine in munca pe care odata o iubeai, dar pe care ai renegat-o pentru ca-ti amintea despre tragedia traita.
Important, in toata aceasta cavalcada de lectii, este sa ai alaturi un camarad, care sa-ti sprijine pasul, sa te traga de maneca cand ai gresit calea, si sa te sustina moralmente.
Deci esti pregatit sa-ti infrunti propriile tale temeri?
„Love Happens” se numeste filmul. Enjoy!
Alexandrescu Daniela 
Nu stiu daca sunt pregatit, dar m-ar interesa ideea….problema este ca n-am reusit sa dau de nimeni care organizeaza asa ceva. S-a intâmplat acum câtiva ani, exista si bloguri care au dezbatut subiectul (http://www.firewalking.ro/), dar nu raspunde nimeni, nu interactioneaza nimeni…tu ai reusit sa faci asa ceva?
Gasesc foarte interesant ce ai dezvaluit tu aici!
Cred ca in primul rand trebuie sa ai curajul de a lasa trecutu-l in urma, si trebuie sa si vrei.Dorindu-ti, in prim-ul, va veni si curajul.Stim cu toti ca o data ce te-ai ars, iti este frica sa te mai joci cu focu.
Ma refer la filmul care lai vizionat, ne dam seama ce curaj trebuie sa fi avut sa depaseasca momentul, si cit de importanta este si sustinerea. Cit de important este ca cineva sa te inteleaga,cineva care a trecut prin situatii asemanatoare, cineva care a incercat si a simtit cit de greu este.Chiar daca aceea persoana nu a reusit, tot poti invata sau macar poti sa-i asculti sfaturile.
Si-mi place si intrebarea ta: „Esti pregatit sa-ti infunti propriile temeri?”
Cred ca esti pregatit sa le infrunti, atunci cind ai luat in calcul si un posibil, nou esec.
Daca te-ai gindit la lucrul asta, te-ai gindit si ce vei face daca vei esua din nou…eu cred ca atunci poti spune ca esti pregatit!
Acum ca ai pus intrebarea, voi cauta si un raspuns!