M-a luat si pe mine febra cumparaturilor de carti din colectiile deja consacrate. De la Jurnalul National si Adevarul. Am adunat o colectie impresionanta. Cumva ma bucur ca pot sa colectionez cu putini bani carti celebre pe care fiul meu, poate, le va aprecia cand va fi mai mare si va intelege valoarea lor ca arta literara…nu decorativa.
Iata ce am strans:
1. Prima mea enciclopedie – Animalele (Disney), aparitie legata de Adevarul (6 volume);
2. Cele mai frumoase povesti cu CD inclus- Jurnalul National (6 volume si singurele pana acum);
3. Colectia de carti de la Jurnalul National (1-42);
4. O mie si una de nopti de la Erc Press (2 volume);
Pentru ca doar atat imi permit. Desi dau cam 70 RON la doua saptamani.
M-a tentat desigur sa cumpar si colectia Shakespeare de la Adevarul.
Insa domnul care-mi furnizeaza constant aceste carti, de la un stand de reviste si ziare, m-a avertizat ca pretul unei carti este de 60 RON. Doamne fereste sa dau atatia bani! Nu inteleg. O coperta realizata din catifea imi da mie dreptul sa arunc banii pe fereastra? Pana la urma pentru ce cumpar aceste carti? Pentru valoare literara sau pentru a-mi organiza ambiental camera de zi? Am fost si inca mai sunt socata de aceasta indrazneala a celor de la Adevarul. Parerea mea este ca, pe undeva, aceasta indrazneala, are legatura cu noi, asa-zisii, cititori. Probabil ca asta cerem iar ne ofera exact ce ne dorim. Cum o fi pana la urma?
Nu pot sa spun ca celelalte sunt de pus la panou la asa „DA”. Pentru ca acele colectii complete, gasite in librarii, sunt la un pret (ma refer la enciclopedii si povesti). Iar volumele adunate te duc la pret dublu. E ca si cand a-i lua un credit si platesti in transe cu dobanda aferenta. Pana la urma nu ma plang pentru ca am de ales. Exista probabil o explicatie pentru aceasta diferenta.
In orice caz, exemple sunt multe de dat pentru aceste exagerari insa important e sa ne intrebam daca ne straduim sa cumparam aceste carti pentru ca mai avem simtul adevaratei valori…sau pentru ca ne place sa dea bine biblioteca.