<Banalul, nesemnificativul, amorful, platitudinea si alte cateva notiuni, toate tin intr-un fel sau altul de esenta cotidianitatii. Nu putem denigra realitatea descalificand-o la stadiul de „banala”, ea fiind de fiecare data asa, tine mereu de superficialitate, de o suprafata care nu necesita strai de exceptie. In cazul de fata, moartea japonezului este, strict vorbind, banala, se inscrie in ciclul firesc al viului. Ceea ce o face exceptionala este un hazard care a devenit emblema, statutul de martor (ultimul, esentialmente cel mai valoros) al exploziei si disolutiei ideii de umanitate.>

Discutia a continuat la modul la care am dezbatut suta de idei care a rasarit din minte, grabite si inghesuite pe un spatiu stramt. Stiu, sunt mai multi intr-unul singur, sau cum s-ar zice scurt imprastiata… :))Pentru cine ma cunoaste realitatea este ca nu am rabdare sa termin ce am inceput, presupunand ca lumea va umple golul. Dar asta e valabil doar pentru cine ma cunoaste. Pentru restul…

<Sinucideri, violuri, fratricid, accidente si nu doar…sunt fractii dintr-o ecuatie cu final banal…o cifra intr-un tabel de statistica… dar nu de ignorat…efectul acestora este unul dezastruos…il vad banal pentru ca nu reprezinta „istorie”, sunt doar povesti parca desprinse din celebrul Saw, pe care n-am rezistat sa-l mai urmaresc, cum nici stirile de la tv nu la mai suport.

Japonezul era parte dintr-un ciclu care s-a inchis. Istoric. A fost martor schimbarilor, marcate de acele tragedii, a fost ultima firimitura dintr-un timp care nu se va mai repeta. Vremea pe care a trait-o a fost una marcata de schimbari esentiale.

Ai vazut in ultimul timp ceva bun sa se intample? O inventie, vre-un geniu s-a mai nascut?
Si, ca sa vorbim despre adevarata istorie…mai tii minte cand, in comunism, invatam o istorie reinventata? Pe ideea teoriei conspiratiei pot sa dezvolt un aspect: japonezul avea bagajul de info de calitate, original. Poate n-ai sa stii niciodata ce s-a intamplat cu adevarat…cum nu stim nici daca s-a ajuns pe Marte sau daca Roswell e pe bune.>

Tsutomu Yamaguchi a trait la intensitate maxima cele doua explozii, cea de al Hiroshima, unde s-a lansat, fara remuscari, „Baietelul”. O bomba cu uraniu, care a ars tot intr-o zona locuita doar de civili, ucigand aproximativ 140.000 de persoane. Si cea le Nagasaki, tot zona de civili, unde au murit aproximativ 70.000 de persoane, punand la socoteala si urmatorii ani dupa bombardament, cand supravietuitorii dezastrului imediat, au decedat datorita efectului radiatiilor si ranilor provocate in timpul si dupa eveniment.

E bine sa amintim la multi, carora abia acum le da casul la gura, ca aceste tragedii nu trebuie repetate. Nu trebuie sa ne retragem in virtual sa imitam razboaie, sa dam curs unor frustrari  adolescentine. Nu degeaba atatia tineri si-au lipit arma de mana si-au plecat la vanatoare de profesori sau elevi din scolile in care ei invatau (in SUA cel mai des). Culegi ce-ai semanat. Ramane totusi un semn de carte la aceasta pagina pentru ca s-a marcat ca cel mai important eveniment istoric. Atatea vieti nevinovate au fost rase de pe suprafata orasului dintr-un singur …capriciu: acela al americanilor de a acapara Japonia in fata rusilor. Ma intreb azi, amintindu-mi ce am invatat la istorie si recitind aceste fragmente de istorie, cate mai au de gand sa faca acesti „improvizibili”? Cate tari vor mai ataca cu aceste arme sau altele, care stau pe banda sa se finalizeze? Lupta asta intre cele doua mari puteri este peste capacitatea mea de intelegere. Au simulat americanii acea tragedie de la turnurile gemene, au simulat ca au pasit pe Marte, au simulat ca s-au baut la spritzuri cu extraterestrii… doar doar vor da peste bot acestor „frati” sau copii la indigo ale lor, respectiv rusii. Caci nici astia din urma nu sunt prea departe. Cati copii au fost ucisi si cate femei violate la noi in tara de ei? In timp ce nemtii, desi eram „prizonieri” ne tratau cu respect? Cata cruzime zace in aceste doua gramezi de „professional killers”? Ca sa raspund la chestiunea referitoare la istoria care se scrie. Japonia va plange mortii multi ani. Va scrie mult despre cat de inumani au fost aceste bestii. Dar sa ne gandim putin si la povestea Pearl Harbour, caci vor veni multi sa spuna ca au fost provocati. Americanii au cautat sa ii provoace. Cica japonezii le-au atacat portavioanele…si cand colo alea bune au ramas intacte, pe care si le-au retras americanii…si au ramas sa faca istoria cateva jeguri. Statistica arata 2335 de morti. Ce ma face sa cred ca americanii n-au stimulat si simulat si acest atac? Americanii pastrau statutul de neutralitate pentru ca nu aveau nimic de-a face cu razboiul. Dar totusi…erau incomodati de influentele pe care si le pierdeau in zona de Pacific si Asia. Motivele sunt clare. Probabil ca ar fi si altele de comentat dar hai sa ne oprim la tabloul de ansamblu care este destul de concret si detaliat. 2335 de morti cat inseamna in fata dezastrului din Japonia? Pana la urma ei au declarat ca doar asa se putea pune punct razboiului, si-au jelit eroii lor, aia de au bombardat civili nevinovati, s-au dat loviti, s-au dat nevinovati de atacuri. Ca prima data au incercat o bomba la zona de testare. Daca n-au fost ei asa siguri de rezultat, adica pentru Japonia nu capitula, s-au gandit sa arunce o bombitza, dar nu s-au dus in zona unde se concentrasera trupele de lupta. Si pac inca una…Ca tot erau in zona…si of si ce pacat…ca a cazut asta a doua din greseala…

Japonia a semnat un armistitiu, a cedat. Si vin iar americanii ca sa-i ajute. De ce? Pentru ca au realizat cat de idioti au fost? Ca au gresit flagrant? Doamne fereste! Ganditi-va voi ca sunteti mai destepti decat mine…:)

Si revenim iar la denaturarea adevarului. Americanii se pricep cel mai bine sa faca asta. Sunt adevarati maestri. Tot ei au dat cei mai multi actori renumiti la Hollywood. Ca se mai umple ecranul si cu cei straini. Pai nu mai sunt straini. Ci americani. Se convertesc cu totii. Dar asta e alta poveste.

Japonia a venit si-a spus, prin vocea acestui domn, trecut prin suferinta crunt, ca SUA ar trebui sa renunte la programul nuclear. Eu stiu ca acest om a facut parte si este istoria in sine a unui eveniment tragic. Si nu numai. A vazut si a simtit urmarile acestei drame. Familia lui a fost „prizoniera” acestui razboi, fiind expusa radiatiilor, acestia a murit finalmente de cancer. Singura care mai traieste e fiica. Insa si aceasta are grave afectiuni. Renasterea Japoniei dupa tragedie este o istorie pe care acest om iar a trait-o. Prin ochii unui om care a privit in jur, fara sa citeasca sau sa asculte de la unul si altul, la evenimentele ce-au venit. Mai mult… a fost contemporan atator inventii, oameni de stiinta, oameni de intelect deosebit, oameni si fapte incredibile.

Azi ce anume vezi pe sticla? Violuri, sinucideri, crime, jafuri, accidente (presarate cateva stiri despre cat de buni sunt unii oameni si cat se straduie sa ajute pe altii; nu este o ironie). Ce pot sa vad mai banal decat asta? E ceva de invatat? E ceva care sa-mi ridice nivelul IQ-ului. Este ordinar, marsav, vulgar…in afara de bunatatea pe care din cand in cand o vad ca se revarsa peste niste amarati.

Dar acest domn, care a murit de cancer, acesta m-a facut sa dau paginile istoriei inapoi, m-a facut sa citesc despre ce a fost odata. Despre care eveniment n-as vrea sa vad sau sa aud ca se va mai intampla…dar totusi a fost, au murit niste oameni…s-au petrecut nistre treburi cu o viteza si o cruzime de nedescris…iar el a facut imposibilul…cel mai norocos om de pe planeta. Si azi s-a dus. E ca si cand un criminal isi ucide toti martorii si considera ca s-a terminat, nu-l va prinde nimeni ca sa-l judece. Doar o banala analogie…ca sa descriu impresia pe care mi-am exprimat-o referitor la faptul ca s-a inchis un ciclu istoric.

De aceea ajung sa zic ca, da, aceasta e o stire adevarata….nu vorbesc despre o fusta, nu despre preturi, nu dezbatem un banal cocktail de fructe…a murit un om caruia istoria ii datoreaza mult. S-a implicat de-a lungul anilor in proiecte de combatere a inarmarii nucleare, a scris o carte…s-a luptat cu suferinta si multe altele. Da. A facut mai mult decat sa fie martor intamplator. Aaa, si inca una, nimic nu este intamplator. Ceva trebuie schimbat. Cativa oameni, ca mine, ca tine, ca ei, citesc niste randuri despre istorie si poate sesizeaza semnalul disperat de alarma. Sincer, nu am stiut pana azi sa ma uit la aceste stiri. Dar azi cineva mi-a deschis ochii. O stire adevarata. Sau vom dezbate si cuvantul „adevarata”? Asa ca sa stim sigur ca, daca n-am castigat razboiul, macar o batalie sa avem la activ…:)))

Acestia, zic eu, sunt oamenii importanti pe care merita sa-i amintim atunci cand vorbim de istorie.

El avea puterea sa deschida cartea destinului multor tineri, care azi se complac in „banalul” cotidian. Si daca se plictisesc o iau de la capat facand aceleasi lucruri banale. Si eu intreb chiar e posibil sa reduci un asemenea om la cotidianul de azi? Nu mai spun banal. Eu astept sa aud daca este banal sau daca face parte din istorie acest personaj…..