Zi: 17 ianuarie 2010

Fără categorie

Concurs pe site-ul Simonei Hulber

alexandrescudaniela7 comentarii

Inainte de toate ar fi frumos sa adaugam o carte de vizita Simonei Hulber (Designer Vestimentar si Consultant de Imagine):

Story

Ce am realizat pana azi

Ca si CONSILIER VESTIMENTAR & IMAGINE…..

Din 2003 am demarat si activitatea de consultant de imagine, oferind clientilor solutii vestimentare si crearea unui stil personal. Aceasta activitate s-a concretizat in 2005 cand a devenit o profesie, o ocupatie zilnica pentru mine, o data cu intrarea pe piata a brandului ZENONNI Made To Measure – sartorie de lux cu specific italian. Din acest moment am inceput sa lucrez direct cu oameni de afaceri, manageri de companii, expati, persoane active in viata publica, politica si showbiz, oameni care au inteles importanta consultantei in imagine si impactul pe care-l genereaza aceasta.

Zenonni mi-a dat posibilitatea sa combin consultanta de imagine cu designul pe un segment nou pentru mine, cel de lux. Prin serviciul pe care il ofera Zenonni, creez pentru fiecare client solutii vestimentare personalizate, costume si camasi la comanda in coaborarea cu cele mai renumite case: Ermenegildo Zegna, Loro Piana, etc. La Zenonni am invatat ca imaginea este primul pas in obtinerea succesului.

Ca si DESIGNER VESTIMENTAR…..

Ideea de design vestimentar mi-am format-o la: Liceul de Arte Plastice, sectia design vestimentar, apoi Facultatea de Arte Vizuale din Oradea, Sectia design vestimentar.

Nu sunt “designerul de podium”, cu toare ca la inceputul carierei am prezentat colectii la Romaniain Fashion Week, am castigat premii ca Pantene New Look Award si “Cel mai bun tanar designer”, am colaborat cu designerul Doina Levintza la inedita colectie “Levintza Men”, etc. Am dezvoltat in ultimii ani un mic atelier in care fac creatii haute couture pentru femei cu toate ca n-am pus in mod expres accentul pe aceasta activitate.

Am optat insa pentru “designerul din spatele brandului”, in cazul meu Bigotti, Cavaliere, Zenonni si alte cateva nume de pe piata europeana care vand “total look for men”.

Fashion-ul commercial este o activitate complexa, nu m-am rezumat doar la crearea unui produs, ci am construit colectii, sezon dupa sezon, pornind de la concept, schita de produs, buyering de tesaturi si produs, integrarea trendului pe piata romaneasca, pana la productia efectiva a colectiilor, imaginea brandurior si a magazinelor.

Perioada de inceput, primii 5 ani i-am petrecut la Bigotti, unde am crescut o data cu brandul, am invatat ce inseamna conceperea unui produs vandabil, am contribuit la conceperea subbrandurilor Artigiani si Massini.

In aceasta perioada am inceput sa particip la targurile internationale reprezentative de tesaturi si produsE pentru piata masculina, am facut buyering extern, activitati care m-au ajutat sa cunosc adevaratul fashion comercial, businessul din spatele vitrinelor.
Din 2007 m-am implicat in proiectul Cavaliere pentru crearea de colectii si repozitionarea sa pe piata, proiect care este in desfasurare in prezent.

Ca BLOGGER

Prin acest blog doresc sa ofer o posibilitate de a comunica cu cei interesati despre stilul si succesul vestimentar, de a recomanda tinute, de a oferi informatii utile despre moda in general. Am inceput blogul din noiembrie 2009 si mi-am propus:
– sa tranform blogul intr-un consilier vestimentar;
– sa postez cam 5 articole pe saptamana;
– sa postez numai content 100% propriu;
– sa-l dezvolt adaugand noi categorii si teme de discutii legate de stil, vestimentatie, imagine si succes masculin;
– ca acest blog sa devina un instrument interactiv de comunicare intre mine si cei care apreciaza informatia mea;
Mi-am propus ca acest blog sa devina un fel de carte de vizita pentru mine, iar contentul o oglinda pentru cititori.

Aparitii in MASS MEDIA:

Revista FORBES – Nr 21 din 14-27 decembrie 2009
Publicatia Dupa Afaceri PREMIUM – Articol “Personalizare fara limite” – supliment din 26.06.2009 al Ziarului Financiar
Revista BUSSINES Magazin – articol “Sa-mi vina ca turnat” – Nr. 182 (19/2008)
Ziarul Fiananciar – articol “Cine sunt cei care alimenteaza garderobele oamenilor de afaceri sau ale ambasadorilor” – 16.05.08
Emisiune Radio Lynx – pe tema Educatie vestimentara – joi, 14 ianuarie 2010 in cadrul emisiunii Deluxe Life Style – aici inregistrarea emisiunii

***

M-as fi incumetat la acest concurs insa am un sot cu un stil „whatever”. Probabil din cauza job-ului, unde tinuta este la nivelul de orice il mai incape, si din cauza greutatii exagerate, zic eu. Avea tinute elegante odata, cand l-am cunoscut, le mai are si acum dar stau in garderoba pentru ca nu-l mai incape nimic. Probabil ca ar trebui sa gatesc execrabil :))). Dar nu cred ca-l convinge. Va exista mereu o dragoste imensa pentru Pepsi. 😦

Mereu trebuie sa cumparam o masura mai mare decat cea de ultima data.

Cu aceasta ocazie ii inaintez Simonei o rugaminte. Sa introduca ceva propuneri de tinuta si pentru barbati mai plinuti. Te rog mult. Am foarte mult de lucru deocamdata la aspectul fizic, incepand cu kilogramele in plus, concomitent cu , daca ma ajuti, imbracamintea.

Pentru barbatii interesati sa arate cat mai bine si cu stil pentru ocazii diverse Simona Hulber este alegerea perfecta.

De curant Simona a lansat si un concurs. Inscrieti-va si veti avea de castigat mai mult decat premiile puse la concurs: stil si eleganta.

Am postat articolul cat si link-ul catre blogul Simonei Hulber.

Lansez urmatoarea provocare in stilul si in tematica blogului. Un concurs de stil personal. Un concurs pentru cititori.

PROVOCAREA:

Sa-mi trimiteti o FOTOGRAFIE reprezentativa, cu o tinuta eleganta, in care apareti voi, DOMNILOR.
Trimiteti materialul la adresa de email hello[at]simonahulber.ro
Cele mai reusite le voi PUBLICA, cu acordul prealabil al proprietarului si bineinteles le voi comenta mentionand bineinteles sursa.
Prin tinuta eleganta ma refer la un look business, clasic sau ceremonie, sa zicem si smart-casual.
Pot participa si DOAMNELE, daca trimit poze cu partenerii lor. Am constatat ca sunt multe doamne cititoare, care se informeaza pentru cei de langa ele.

TERMEN:

Duminica, 31 ianuarie 2010

PREMII:

Premiul 1.
CAMASA + SEDINTA DE STIL
O CAMASA, intr-unul din stilurile prezentate mai sus, pe masura viitorului proprietar, dar la alegerea mea si o SEDINTA DE STIL (consiliere vestimentara si de imagine), bineinteles cu mine, face to face.

Premiul 2.
CRAVATA + premiu surpriza

Premiul 3.
CRAVATA

Este prima initiativa de acest gen pe blogul meu, vor mai veni si altele. Va astept! Succes!

Multa bafta!

Fără categorie

Avatar 3D

alexandrescudaniela4 comentarii

Am fost pana la urma la Cinema City din Cotroceni. Adica, sa-i ia naiba cu toate denumirile lor, cika mai simplu e sa zic ca am fost la AFI Palace Cotroceni. De unde vine inspiratia? Nu stiu, Doamne iarta-ma. In cadrul caruia,  la Cinema City, m-am delectat cu minunatul si iluminatul film AVATAR.

In ziua, in care am decis sa merg la filmul asta, am dat telefon pentru rezervare. Cum e mai bine sa ai astfel de asigurari am sunat si, dupa mai multe incercari la singurul telefon disponibil, am reusti sa vorbesc cu un individ. Intreb de IMAX, ca doar m-am „pastrat” ca virginele pentru varianta cea mai buna, tehnologia de varf, insa m-am grabit ca fata mare la maritis sa accept 3D-ul, ca se incadra la termenul meu de vizionare. La IMAX abia dupa 28 ianuarie aveam sanse sa-l vad. Ei, asta e! Merge si asa!

Ne-am dus cu baiatul la bunici, l-am incredintat si am purces la batalia pe bilete. Caci, la casa era coada. Dar nu asta a fost cea mai naprasnica treaba. Occidentul a venit la noi sa ne dea suturi in fund si sa se raza de noi. Ofcourse ca toata batjocura incepe de la parcare, unde toate nivelele erau full de masini parcate, nu pomenesc aici de acele mici refugii, care nu se mai zareau de tabla masinilor parcate exact pe acestea. Aveam deja termen de ridicare a bileteleor cu rezervare, cu juma de ora inainte de spectacol. Deci eram in a hurry. Insa harababura din parcare nu stia ca ne grabim. Intr-un final ne decidem, eu si sotul, sa coboram sa luam biletele, asa ca prietena noastra a ramas sa parcheze masina. Adica masina ei, :))

Ne-am dus la lifturi. O alta zapaceala occidentala. Teoretic te gandesti, ca tot omu putin handicapat si cu functiile setate fix pe o chestie, ca liftul te duce la un etaj, nu? Si noi vedeam ca ne trebuie etajul 3, caci acolo se afla universul filmelor, dupa schema de pe perete. Cineva mai destept decat noi zise ca ne aflam la etajul 1. Apoi toata lumea a coborat la zero iar noi eram decisi sa-i dam o sansa lui 3. Bineinteles ca am ajuns tot la parcari. Oat za fac?!!! Si, ca sa nu ma pierdem timpul am mers dupa bataia vantului. Toata lumea mergea ca oile intr-o singura directie: zero. Zero sa fie. La naiba cu lifturile voastre de kkt!!!, am concis cand am ajuns la etajul dorit.

Cum ziceam, la case era coada. Ce sa facem? Sotul s-a dus cu tupeu in fata cu numarul de rezervare. Bineinteles ca s-a intors cum a venit. Cu mana goala. Dar am intrebat pe un nene cum sa procedam. Ca vrem sa-l vedem, la naiba! Doar n-am venit degeaba. Ne sfatuieste prietenos sa ne infatisam la un sapte jumate sa intrebam de bilete, caci pe la ora aia se elibereaza rezervarile. Zis si facut. Am luat-o de aripa pe prietena, care parcase ceva vreme masina, si ne-am dus sa mancam. Ce sa faci pana vine ora de cumparat bilete?! Sa mancam. Sau shopping! Dar nu e cazul sa dam criza pe spate! Asa ca ramane doar mancarea…

La etajul cu macare se desfasura in toata splendoarea un ring de patinaj. Lume multa, buluc. La mese, la fast-food-uri iar lume. Cand e criza …la mancare si la distractie e si mai multa lume. Parca zici tu ca venea sfarsitul lumii. Am stat la coda de la KFC. Am stat pana la ora la care trebuia sa luam biletele. La coada desigur, adica o ora. Va dati voi seama ce nervi elastici aveam!!! Am mancat in 5 minute si hopa sus la Avatar. Caci prietena noatra, care papase acasa, luase doar o inghetata si repede la casa. Asa ca ne-am dus direct la protapeala.

Erau reclamele obisnuite. Am primit ochelarii si fugi pe scari sa gasim locuri. Aici iar o debusolare totala. Niste oameni de intelect  foarte high se asezasera, instalasera si desfasurasera pe scaunele noastre si, fara sa se ridice, ne explicau ca ala-i randul unspe. Noi ca e zece. Si apare un baietel de la organizare sa ne explice care-i spilu’. Desigur cine avea dreptate? Pana la urma tot eu ma scuzai ca ei nu stiu. Sincer nici eu nu stiam caci daca era sa stiu ma infigeam cu unghiile, proaspat lacuite, si nu ma dezlipeam neam pana nu se ridica sa-si mute cuibul.

Finally, ne-am asezat, incepe …filmul. Ce senzatie dementa! Stiti acel logo Dolby Digital? Vai, parea ca s-a postat in ochelarii mei si astepta sa pun mana pe ea. Super tare! Am lipit spatele de speteaza si m-am asezat confortabil. Avea sa fie the best film ever. Primele secvente, in acel laborator, faine rau. Se miscau aia-n imponderabilitate de-mi faceau pofta. Salivam. Dar m-am desumflat cu timpul, cand am constatat ca n-avea efectele de la Dolby Digital. Un film. Ca sa nu zic starea de euforie cum disparea. Ma luase somnul si cascam. De regula plang de zici ca-mi arde casa. Dar la asta…unde e depresia de dupa, care a zapacit atatea minti? Ma rog, ca sa nu fiu rautacioasa si ipocrita, avea un subiect bun: uciderea planetei, un fapt desprins din viscolul zadarniciei noastre pe Terra. Da, asta un subiect actual si de desprins din actiunea filmului. Nu toata acea vegetatie de vis. Care, sa nu uit, o gasiti oameni buni si in Romania, pe ici pe colo. Fara perdele de lumini si fara acele conexiuni „directe” cu natura. Exagerari. Dar cumva faceau o referite exacerbata la ideea de legatura spirituala a naturii cu omul. Aceasta legatura ar trebui s-o dezvoltam si noi. Exista viata si in aceste necavantatoare si „intelepciune” all around us deasemenea.

Cat despre partea cu 3D-ul am fost total dezamagita. Am fost dezvirginata de cine nu trebuia. Nu-i cea mai nasola treaba?:))))))

Asa ca, va rog frumos, daca stiti voi vreun film sa merite calitatea IMAX dati-mi de stire sa incerc si acest ji-tech.