Zilele astea am rabdat cu indarjire meteahna indigestiei lui Stef dar am pus-o la pamant. Insa experienta asta mi-a dat o noua tema de reflectat si de actionat: nu mesteca bine mancarea. Adica mai inghite, mai si mesteca…astfel ca a ajuns sa dea afara doar bucatile mari. Si-mi amintesc un banc scarbos…cica: care este culmea zgarceniei? sa vomiti cu dintii stransi ca sa pastrezi bucatile mari…:)))) Daca v-am distrat sau v-am starnit alte treburi prin stomac voi purcede la urmatoarea etapa. Respectiv, sa va multumesc pentru ca v-ati gandit la noi. Mi-au fost de ajutor sprijinul vostru, gandurile voastre de bine dar, mai ales, sfaturile pe care ni le-ati dat. Sunteti valorosi si ma bucur ca sunteti prietenii mei, ca v-am ales sau m-ati ales sa mergem impreuna…
Suntem bine acum. Inca il mai tin pe regim alimentar pentru ca nu este de ajuns sa treaca doar cateva zile. Am inceput sa-i dau, inca de la inceput, lapte fara lactoza, chiar HN Probiotik de la Milumil (pentru Sanzi, saru’mana). Stiam de laptele asta de data trecuta cand am suspectat ca Stef are enterocolita si-mi facuse temperatuta de 40.4. O luna de zile ma gandesc sa-i dam din laptele asta desi nu-i place deloc. Cu atat mai bine! O sa-l tin pe mancare all the time. Am sarit cu orez fiert, iaurt, paine prajita (desi la noi nu s-a manifestat prea incantat), banane cu biscuiti, branzica de vaci slaba, cartofi copti, ceai de menta (mai putin decat ma asteptam dar a compensat cu apa plata de la Bucovina, caci doar din asta bem). Chiar si o ciorbica ieri. Azi am facut un amestec de pui fiert si branzica cu iaurt de la Danone, mai nou. I-a placut, spre bucuria mea.
M-am tot codit sa apelez la doctor. Nui ca n-as avea unul bun dar nu imi mai permit serviciile acestuia. La G. Alexandrescu nu ma infig sa ma duc. Tot ce-mi doresc e sa fie baiatul sanatos sa nu fiu nevoita sa ajung acolo. Dar, daca va fi cazul, Medlife-ul este singura mea optiune. Dar zic iar, nu doresc nimanui sa ajunga la spital cu copilul. Daca e vorba de mine nu-i bai. Nu moare draq asa usor! 😉 Am fost consternata de decizia Adelei sa mearga la o simpla operatie la doctor, care operatie presupune anestezie. Chiar acum ascultam la teveu despre cazul baietelului de 9 ani, operat la G. Alexandrescu, la glanda suprarenala, nu la cap, acolo unde s-a suspectat, initial, la un spital din Craiova, ca ar fi problema. Acum baiatul este in coma. Doamne, ce ne asteapta de acum incolo??? Faceam o mica paranteza la ce s-a ajuns cu sistemul medical. O fi reclama proasta sau asta e realitatea? Am un filing ca e realitatea noastra de zi cu zi. Apropos de anestezie imi amintesc de un caz mai vechi cu un copil caruia i s-a facut un RMN si a murit. Din cauza de anestezic. D-asta am un mare respect pentru curajul Adelei. Eu nu mai am demult timp asa curaj. Inainte de Stefan parca nici nu ma afecta cine stie ce tot ce se petrecea prin spitale, desi am avut parte de episoade nefericite. Acum insa tremur, asta e adevarul. O fi si explicatia aceea valabila: ca de ce ti-e frica….Nu mai stiu. Ca, pana si cei mai optimisti dintre noi, au patit-o.
Mi-e frica de doctori inca de cand s-a dus dintre noi bunicul din partea mamei, bunicul din partea tatalui, un foarte drag prieten, parintii unei bune prietene…si nu termin nici maine lista. Toate acest cazuri se incadreaza in palmaresul de malpraxis al doctorilor, incompetentei si …abominabila lipssa de respect pentru juramantul hipocratic, toate varza de cativa ani incoace. Povestea cu sistemul medical la pamant e veche. Nu este de azi, nici de ieri. Inainte insa parintii, copiii, rudele nu se sesizau asupra incompetentei doctorilor si asta [pentru le era frica. Azi da! Oamenii s-au trezit insa cam tarziu. Doctorii buni nu mai stau sa-si iroseasca taletul pe nimic. Cum spunea Badea (nu sunt fan, dar are multe vorbe de duh uneori): adica, cum vine asta, doctorul sa te opereze in timp ce se gandeste ce pune pe masa seara la copil? Ar fi ideal sa se gandeasca la procedura chirurgicala, nu la banii pe care-i merita, dar care stau poarta la casele parlamentarilor, politicienilor, gargaricilor din lumea noastra buna…
Ma rog, m-am enervat si pentru ca nu stiu ce se intampla maine. Nu ca asta fac mereu. Ci pentru ca, pana azi, pana ieri, nu imi ofeream ragaz sa stabilesc repere pentru ziua ce vine. Acum o fac pentru ca sunt constransa. NU-mi place sa fiu fortata sa traiesc „bine”. Imi place sa o fac pentru ca am placerea sa o fac.
Asa ca am inceput sa ne facem listele de prioritati. Si, nu terminasem bine de scris, ca aflu, iarasi de la teveu, ca multe mamici nu si-au primit indemnizatia. Halal constrangere! Cum arata lista? Goala! De unde bani?!! Ma intorc la servici dar il iau pe Stef cu mine. Cum ar fi sa fac asta? Oare isi permite BCR-ul sa faca o cresa? In curand nu-si va mai permite sa ma tina nici pe mine, daca e sa privesc partea goala a paharului. Nu tu credite, nu tu obiect de activitate, nu tu salariu, nu tu job. La asta ma gandesc. Ma framant si nu-mi vine sa cred ca asta se datoreaza unei singure decizii proaste, ca se datoreaza furturilor romanesti clasice, ca asta ne va afecta intreaga viata de acum incolo. Nu am credite nicaieri. Si bravo mie dar curand imi fac ca sa-mi platesc intretinerea. Sau mai bine ma mut la curte. Ma primeste cineva? Cu copil si sot? :))
Si bine am venit pe tarlaua blogosferica!!!
Alexandrescu Daniela 
Grea problema cu doctorii si eu am exemple in care i-a durut undeva de pacienti si eu ma tem cand e vorba de orice fleac care implica doctori.
Multa sanatate!
Multumim frumos. Sanatate si voua cat cuprinde. ;)E jale cum am ajuns sa ne ferim de doctori. 😦
Sa incerci si cel de la Humana, cred ca ii va placea mult mai mult. L-am gustat si eu si este bun la gust. Sunt uimita cu iaurtul pentru ca mie mi-a spus doctorul sa nu ii dau lactate si fructe. Doar branza de vaci. Cel mai frica mi-a fost sa ajung cu el la spital stiind ca voi veni cu el acasa mai bolnav decat era. La Galati sunt chiar la pamant. Este cea mai mare pedeaspsa pentru copil si parinti. Al meu acum este un alintat si mai mare. Daca nu ii convine ceva spune … AU :((
Inca sunt ametita si obosita. Am uitat iarasi ceva foarte important sa spun: Ma bucur ca sunteti bine si bine ai revenit! Multa sanatate!
Multam, Sanzi. Stai linistita. Era de la sine inteles. ;)Sunt si eu obo rau. N-am fost atenta cand ai scris ca este de la HUmana. Hai ca il incerc pe asta. Macar sa-i placa! De cand suntem la boala m-a bagat si pe mine in boala asta mic. Deja m-a facut praf. Acu vrea in brate, rasfatatul mic, si plange de mama focului daca nu-i fac pe plac. 🙂
Cu iaurtul stiam ca nu e cazul dar am incercat pentru ca stiu ca-i face bine. Si, uite, ca n-a avut probleme. Dar i-am dat ieri. Iar la fructe doar la banana m-am oprit pentru ca este recomandata.
Am auzit ca voi sunteti bine. Sa aveti grija de sanatate ca-i aur in zilele astea.
As vrea sa-mi zici cum ai procedat cu electrolitii aia. Am fost asa bulversata ca n-am avut rabdare sa-i dau de cap. Am luat de la Humana.
Humana Elektrolyt constituie primul pas in tratamentul deshidratarii provocate de diaree. Sunt patru doze la un pachet. Un pliculet pe zi din acela diluat in apa se recomanda la strumfii nostri. Seba a refuzat Electrolytul de aceasta data si nu am insistat tocmai pentru ca era hidratat. Ca sa vezi daca este hidratat bine, ciupesti usor burtica lui sau cum sa explic mai bine … prinzi pe lungimea corpului (vertical) o bucatica din pielea de pe burtica. Daca isi revine imediat pielea la normal este hidratat. Banana ii dau si eu si am inceput sa ii dau biscuiti. Inca nu face scaunul normal deci inca mai avem de mancat regim. Noroc cu Humana ca ala il adora 🙂 Mi-a mai spus doctorita si de Biotics – pentru refacerea florei intestinale 🙂 Acel lapte de la Humana are in el biotics asa ca am rezolvat si problema asta.
MUltumesc, Sanzi, am crezut ca am luat-o razna cititnd prospectul. Nu intelegeam nimik. E altceva ce spui tu si ma bucur ca m-ai lamurit. Zau. Imi parea rau sa le fi luat degeaba. Treaba cu ciupitul n-o stiam. Super.
Gata, luam Humana fara lactoza. Noroc ca n-am luat dinainte mai multe din cele de la Milumil. Nici al meu nu face bine scaunelul dar macar nu e deshidratat si nici nu mai da afara mancarea. Treaba cu electrolitii trebuia sa o stiu ca m-a secat o vreme si nu se stie cand mai am nevoie. Sanatate multa si va pupam cu drag. 🙂
Sanatate in continuare:).Numai bine!:P
Multam frumos, Robby. Si tie la fel. Hai ca ne punem pe picioare incet dar sigur, alaturi de voi si venim, incet pe la fiecare. 😉
Daniela, nu a fost chiar o anestezie. Am fost întrebată dacă vreau anestezie totală şi am refuzat categoric. Doctorul chiar mi-a spus că sunt o „mămică înţeleaptă”. :)I-a fost administrat un anestezic local. Şi trebuia să ajung la doctor, nu am avut alternativă. şi eu împărtăsesc aceleaşi temeri ca şi tine şi apelez la medic (spital) doar în situaţiile în care mă simt depăşită de situaţie. În general, am manageriat foarte bine problemele de sănătate ale lui Victor şi, dacă am ajuns la medic, mi s-au confirmat şi „diagnosticele” şi tratamentele aplicate. De fiecare dată.
Cam asta e, pe scurt.
P.S. Îţi scrisesem un al doilea e-mail. L-ai citit?
Te pup. Mă bucur că sunteţi mai bine.
Aveţi grijă de voi!
Eram convinsa ca este anestezie totala. Atunci bravo, mamico! Felicitari! 😉 Daca nu ai incotro, desigur, ajungi la doctor. Dar pana acolo intotdeauna tre sa fii tu, ca mama, mai doctor decat doctorii…imi amintesc cand m-am internat cu Stef la doua luni ale lui, pentru o bronsolita usoara. Acolo clasica procedura: antibiotic. Asa m-au enervat de-mi venea sa intorc spitalul pe dos, in primul rand, pentru ca venise o asistenta sa mi-l ia fara nici o explucatie, ca sa-i adm antibioticul. Scandal, discutii si, intr-un final, am dat dezaprobul cu semnatura. Si nici pana azi n-am dat antibiotic la baiat si, doamne ajuta, sa nu fie cazul. In al doilea rand, pentru ca doctora, care se ocupa de noi, cand am plecat, a doua zi, m-a felicitat ca n-am dat curs procedurii. Ce zici de asta?!! Mult dezgust si nepricepere, proceduri invechite si menite sa se acopere ei nu in folosul sanatatii noastre.
Ca sa nu zic, ca inainte sa plec, asteptand sa mi se dea externarea, o mamica plangea ca nu poate sa plece pentru ca…ii admnistrasera copilului ei antibioticul intravenos. Si acasa nu avea cine sa i-l faca. Poftim belea! Adevarul este ca si asta se adm in trei moduri. Iar la doua dintre ele tre sa intervina cineva priceput. Si daca ai inceput intr-un fel tre s-o tii tot asa. Nu merge sa ii dai intravenos/branula si apoi oral. Asta dilema si frustrare pentru o mama care nu se pricepe!
N-am vazut, ca de obicei mesajul. Abia acum l-am zarit. 😀
Saru’mana, Adela. Am vazut si treaba cu Redigest-ul. Buuun. Acum stim sa ne ferim data viitoare. Sa speram ca nu mai e cazul.
Pupam si noi.
hop si eu la sfarsit…macar ajung atunci cand ai vesti bune ca cele rele ma indispun total.Sanatate puiucului mic si nu-i mai da iaurt( zic si eu ) ca nu e ok la stomacel bolnavior.pupici si astept sa revii in forta 😀
Stiu cum e, Amira. Nici eu nu suport sa aud vestile rele. Cine le suporta?!!
Gata, scap de iaurt. Deja sunteti doua cu aceeasi parere. 😉 Eu mai merg si pe instinct sau pe parerea bunei mele. 😉
Sanatate si voua si multumim mult pentru grija! Pupam si noi.
Ma bucur ca ati scapat Danutule!Stiu ca erai epuizata :(.Referitor la articolul scris de tine subscriu intru totul.Asta este.Nu stiu unde vom ajunge :(.Multi pupici de la noi.
Saru’mana Dani. Eu sunt extaziata. Macar am scapat de trei sferturi din problema. O iau incet cu toate. Si ma voi repune pe picioare. 😉
La balamuc o sa ajungem! Macar acolo nu exista cazuri de malpraxis…:))) Sau ma insel?
Si noi va pupacim.
Dreptatea e de partea ta ca intotdeauna. In ce priveste indemnizatia, am inteles ca la sfarsit de luna o primim. Vrei sa spui ca o parte din mamici n-au primit-o? Halal tara? Si pe ce criterii au decis ei cine merita s-o primeasca mai devreme si cine mai tarziu? Parlamentarii n-au idee ce inseamna sa-ti intarzie banii intr-o luna. Poate pentru ca ei au destui intr-o luna, cam cat avem noi intr-un an. Noi sa fim sanatosi..:*
Iti imaginezi, Oana, ca n-au ideece inseamna sa nu-ti intre la timp, sa ai mai putin decat inainte sau sa nu ai deloc. Traiesc intr-un univers paralel. 😦
cu foarte mare intarziere, am reusit si eu sa ma pun la curent cu noutatile…
ma bucur tare ca sunteti bine!
Chiar daca nu se compara, experienta pe care am avut-o cu Maria legata de stomacel deranjat, imi permit sa vin si eu cu o sugestie:enterolactis – un probiotic ce ajuta la refacerea ecosistemului intestinal.zic ei: „Medicamentul contine fermenti lactici vii, de origine umana, care sunt caracterizati de o puternica vitalitate si putere de aderenta, fiind capabili sa reechilibreze microclimatul intestinal in timp foarte scurt de la inceperea tratamentului”, iar eu zic ca Mariei i-a facut foarte bine, si-a revenit foarte repede si acum suntem din nou pe laptic cu lactoza. I-am dat fara lactoza doar o saptamana, dupa care am inceput sa ii introduc cate o masura de lapte cu lactoza la fiecare zi, pana am revenit complet la lapticul cu lactoza.
Legat de sistemul sanitar si de evolutia economiei… nu mai am nimic nou de zis… Ai dreptate, perfecta dreptate! Dar la ce ne ajuta daca nu se simba nimic decat din rau in mai rau?? … deja e un urlet la luna… Noi urlam, iar luna e impasibila.
Multa sanatate!
Pupam.
Chiar ma ingrijorasem ca n-ai mai dat nici un semn de viata pe blogul tau. Sunteti bine? Maria? Noi ne-am revenit, cu caldura ne intelegem mai greu dar o depasim si p-asta. 😉
Multumim pentru sfat. O sa mai stam pe laptele fara lactoza o vreme. Iar, data viitoare, sa speram ca nu mai este cazul, incercam si solutia ta.
Este strigator la cer, Gabitzule. Sunt consternata zi de zi de cate cazuri disperate exista in sistemul medical. Sa ne ajute Dumnezeu! Asta zic in fiecare zi!
Si voua multa sanatate. Tzuc pe nasuc!