Un gand, pe faleza iubirii,
De viata, de soare, de tot,
S-a zgribulit in fata sortirii
Si-a faptuit din resturi de ciot
Un chip ce nu seamana deloc,
Cu nimic, cu orice.
Sa fie oare privirea Lui,
Oglindita-n cristale de argint?
Sa fie parul Lui, ce acopera
O minte de sticla, o secera?
Sa fie oare dreptatea in mainile lui,
Ce curge din ape de viata divina?
Sa fie oare un viitor ce n-am sperat
Ca va sa vina?
Speranta ce-o simt, ca mama
E-n inima lui si bate in pieptu-mi
A coborat, cereasca mana,
Sa-mi aline durerea
De milenii nestavilita…
Alexandrescu Daniela 