Special de sarbatori

Multumesc…


Zilele astea am rabdat cu indarjire meteahna indigestiei lui Stef dar am pus-o la pamant. Insa experienta asta mi-a dat o noua tema de reflectat si de actionat: nu mesteca bine mancarea. Adica mai inghite, mai si mesteca…astfel ca a ajuns sa dea afara doar bucatile mari. Si-mi amintesc un banc scarbos…cica: care este culmea zgarceniei? sa vomiti cu dintii stransi ca sa pastrezi bucatile mari…:)))) Daca v-am distrat sau v-am starnit alte treburi prin stomac voi purcede la urmatoarea etapa. Respectiv, sa va multumesc pentru ca v-ati gandit la noi. Mi-au fost de ajutor sprijinul vostru, gandurile voastre de bine dar, mai ales, sfaturile pe care ni le-ati dat. Sunteti valorosi si ma bucur ca sunteti prietenii mei, ca v-am ales sau m-ati ales sa mergem impreuna…

Suntem bine acum. Inca il mai tin pe regim alimentar pentru ca nu este de ajuns sa treaca doar cateva zile. Am inceput sa-i dau, inca de la inceput, lapte fara lactoza, chiar HN Probiotik de la Milumil (pentru Sanzi, saru’mana). Stiam de laptele asta de data trecuta cand am suspectat ca Stef are enterocolita si-mi facuse temperatuta de 40.4. O luna de zile ma gandesc sa-i dam din laptele asta desi nu-i place deloc. Cu atat mai bine! O sa-l tin pe mancare all the time. Am sarit cu orez fiert, iaurt, paine prajita (desi la noi nu s-a manifestat prea incantat), banane cu biscuiti, branzica de vaci slaba, cartofi copti, ceai de menta (mai putin decat ma asteptam dar a compensat cu apa plata de la Bucovina, caci doar din asta bem). Chiar si o ciorbica ieri. Azi am facut un amestec de pui fiert si branzica cu iaurt de la Danone, mai nou. I-a placut, spre bucuria mea.

M-am tot codit sa apelez la doctor. Nui ca n-as avea unul bun dar nu imi mai permit serviciile acestuia. La G. Alexandrescu nu ma infig sa ma duc. Tot ce-mi doresc e sa fie baiatul sanatos sa nu fiu nevoita sa ajung acolo. Dar, daca va fi cazul, Medlife-ul este singura mea optiune. Dar zic iar, nu doresc nimanui sa ajunga la spital cu copilul. Daca e vorba de mine nu-i bai. Nu moare draq asa usor! 😉 Am fost consternata de decizia Adelei sa mearga la o simpla operatie la doctor, care operatie presupune anestezie. Chiar acum ascultam la teveu despre cazul baietelului de 9 ani, operat la G. Alexandrescu, la glanda suprarenala, nu la cap, acolo unde s-a suspectat, initial, la un spital din Craiova, ca ar fi problema. Acum baiatul este in coma. Doamne, ce ne asteapta de acum incolo??? Faceam o mica paranteza la ce s-a ajuns cu sistemul medical. O fi reclama proasta sau asta e realitatea? Am un filing ca e realitatea noastra de zi cu zi.  Apropos de anestezie imi amintesc de un caz mai vechi cu un copil caruia i s-a facut un RMN si a murit. Din cauza de anestezic. D-asta am un mare respect pentru curajul Adelei. Eu nu mai am demult timp asa curaj. Inainte de Stefan parca nici nu ma afecta cine stie ce tot ce se petrecea prin spitale, desi am avut parte de episoade nefericite. Acum insa tremur, asta e adevarul. O fi si explicatia aceea valabila: ca de ce ti-e frica….Nu mai stiu. Ca, pana si cei mai optimisti dintre noi, au patit-o.

Mi-e frica de doctori inca de cand s-a dus dintre noi bunicul din partea mamei, bunicul din partea tatalui, un foarte drag prieten, parintii unei bune prietene…si nu termin nici maine lista. Toate acest cazuri se incadreaza in palmaresul de malpraxis al doctorilor, incompetentei si …abominabila lipssa de respect pentru juramantul hipocratic, toate varza de cativa ani incoace. Povestea cu sistemul medical la pamant e veche. Nu este de azi, nici de ieri. Inainte insa parintii, copiii, rudele nu se sesizau asupra incompetentei doctorilor si asta [pentru le era frica. Azi da! Oamenii s-au trezit insa cam tarziu. Doctorii buni nu mai stau sa-si iroseasca taletul pe nimic. Cum spunea Badea (nu sunt fan, dar are multe vorbe de duh uneori): adica, cum vine asta, doctorul sa te opereze in timp ce se gandeste ce pune pe masa seara la copil? Ar fi ideal sa se gandeasca la procedura chirurgicala, nu la banii pe care-i merita, dar care stau poarta la casele parlamentarilor, politicienilor, gargaricilor din lumea noastra buna…

Ma rog, m-am enervat si pentru ca nu stiu ce se intampla maine. Nu ca asta fac mereu. Ci pentru ca, pana azi, pana ieri, nu imi ofeream ragaz sa stabilesc repere pentru ziua ce vine. Acum o fac pentru ca sunt constransa. NU-mi place sa fiu fortata sa traiesc „bine”. Imi place sa o fac pentru ca am placerea sa o fac.

Asa ca am inceput sa ne facem listele de prioritati. Si, nu terminasem bine de scris, ca aflu, iarasi de la teveu, ca multe mamici nu si-au primit indemnizatia. Halal constrangere! Cum arata lista? Goala! De unde bani?!! Ma intorc la servici dar il iau pe Stef cu mine. Cum ar fi sa fac asta? Oare isi permite BCR-ul sa faca o cresa? In curand nu-si va mai permite sa ma tina nici pe mine, daca e sa privesc partea goala a paharului. Nu tu credite, nu tu obiect de activitate, nu tu salariu, nu tu job. La asta ma gandesc. Ma framant si nu-mi vine sa cred ca asta se datoreaza unei singure decizii proaste, ca se datoreaza furturilor romanesti clasice, ca asta ne va afecta intreaga viata de acum incolo. Nu am credite nicaieri. Si bravo mie dar curand imi fac ca sa-mi platesc intretinerea. Sau mai bine ma mut la curte. Ma primeste cineva? Cu copil si sot? :))

Si bine am venit pe tarlaua blogosferica!!!