Zilele ce au trecut m-am framantat asupra unei probleme legata de indemnizatie. Cum toate lucrurile in tara asta se indreapta spre dezastru am traim sentimentul ca indemnizatia, care functioneaza pe legea procentului magic de 85%, poate sa se siteze pana la atingerea unei decizii de mare insemnatate pentru viitorul nostru. Pana la urma nu s-a sistat. Banii au intrat ca de obicei. Asa ca am purces la plata darilor. Imi tremura mana si acum la cate sume am sters din cont. Maine, daca legea noua se va aplica, nu stiu cum ne vom descurca. Reducerea cheltuielilor este o misiune imposibila. Hainele copilului trebuie spalate, mancarea costa si, de curand, am simtit ca bugetul nostru a scazut in fata preturilor, care cresc putin cate putin. Telefoanele se folosesc in conditiile in care, pentru o problema legata de sanatate, trebuie sa contactezi un doctor, o mama, o bunica. Apa iar este un accesoriu necesar. Ce-as putea sa reduc? Copilul creste si ai nevoie de haine noi. Samd.

Dar o noua intrebare ma trezeste la realitate. Daca legea se aplica si primim mai putin, caci in formula guvernamentala actuala nu m-ar surprinde neluarea noastra in seama, pe luna iunie primim alocatia si indemnizatia in formula actuala sau cea noua? Teoretic si practic trebuie sa luam tot 85%. Pentru ca am primit mai tarziu cu o luna indemnizatia astfel ca ramane o luna din urma nealocata. Cum este pana la urma?

Nu cedez nici eu un centimetru deciziei de a ramane indemnizatia la locul ei, procentata cu 85%. NU VREAU SA PRIMESC MAI PUTIN. Dar, repet, nu mai simt nici o briza de bun simt in cei alesi de …noi? Nu! Alesi de EI! Adica alesi prin frauda.

Incercati sa raspundeti sondajului de la ‘mnealui. M-a pus pe ganduri. De unde a pornit? Cine s-a hranit din cornul abundentei si l-a epuizat? Va ziceam intr-un post recent care este parerea mea. Si am votat exact cum am dezbatut in articol. Chiar sunt curioasa ce simtiti voi. Poate ne ajuta sa pricepem ce e de facut.