Cam de un an, chiar mai putin, am acest blog si ma bucur ca i-am dat o sansa. Desi, am mai scris in multe randuri, care a fost scopul initial (n-am uitat de unde am inceput asadar am continuat proiectul initial aici) si cum am ajuns la ce este azi.
Am pornit cu stangul dar, in timp, am invatat multe lectii importante. Oamenii, pe care i-am cules din gradina minunata cu flori, mi-au fost de mare ajutor desi ei nu stiu inca in ce fel. Le multumesc din suflet.
Despre aceste lectii doream sa scriu. Nu trebuie nimeni sa se muleze acestor „coduri” de bun simt. Fiecare isi stabileste propriile standarde de conduita. Ceea ce voi scrie poate sa dauneze sanatatii multora si sa loveasca fix pe cine nu trebuie (pe sistemul „unde dai si unde crapa”). Dar si aici e de zis ca, cine se simte lezat, de regula nu este vizat (am facut si rima), dar, mai ales, acela este, defapt, asa cum consider eu, inclus in categoria „de pastrat”. De ce? Pentru ca ii pasa. Si, atunci cand iti pasa, nu poti fi invinovatit decat ca ai o inima calda. 🙂
♥ Am invatat ca, atunci cand initiezi un blog public, vrei sa fii „auzit”; am intampinat o realitate, GREU DE DIGERAT, cum ca blogul este facut pentru cel ce-l administreaza. Gresit! L-ai colorat, in stil personal, pentru a fi citit de altii, pentru a-si da cu parerea unul si altul si, de cele mai multe ori, pentru a primi sfaturi. Desigur, motivele sunt multiple dar esentialul este ca public inseamna public.
♥ Si, daca tot vorbim de un jurnal public, atunci te astepti sa te citeasca lumea. Posibil ca multi sa spuna ca nu. Eu zic ca da. Adica nu pot sa cred ca, atunci cand copilul tau, de exemplu, implineste o varsta, nu te bucura ca ceilalti bloggeri vibreaza alaturi de tine sau ca, atunci cand ai o realizare mai importanta sau schitezi cate un proiect, care-ti schimba viata, nu te excita prezenta vecinilor tai alaturi de tine.
Deci, daca vrei sa fii citit, fa un efort mic si citeste si tu pe ceilalti, chit ca ei au initiat „prietenia” virtuala. Ar trebui sa existe o reciprocitate. Ei se bucura pentru tine, intoarce si tu, cu un simplu gest, bunavointa celorlalti. Nu e necesar sa te dai peste cap ci doar sa faci un efort minim. Eu asta incerc sa fac. ca nu reusesc mereu asta e! Recuperez.
♥ La blogroll nu esti obligat sa adaugi pe nimeni, atata timp cat nu-ti place. Dar, desigur, ca asta spune multe despre tine. Un blogroll plin de realizati ai blogosferei imi sugereaza ca esti un om increzut. Insa pot sa trec cu vederea daca esti incepator. Si eu am facut aceasta mica greseala. De atunci pana azi am inteles ca blogroll-ul poate fi un loc special pentru oameni speciali, dar asa cum iti doresti tu sa fie, mulati dupa gusturile tale si interese. Daca vad bloguri la blogroll din alte constelatii (nu exclusiv) imi dau seama din asta ca esti un om care stie ce doreste sau unul modest. Bottom line: Nu trebuie sa epatezi, nu trebuie sa te dai rotund. Ci fii modest.
♥ La blogroll-ul personal poti sa pui pe oricine, dupa placul tau. Pot fi multi, pot fi putini. Pot fi agramati, literati, destepti…samd. Este alegerea ta cum si in ce fel il gestionezi. Asta n-ar trebui sa fie un impediment pentru nimeni atata timp cat relatia ta virtuala cu prietenii/partenerii de blogosfera este bazata pe respect reciproc.
♥ Daca odata ai fost mic in blogosfera si acum ai devenit un gigant nu e cazul sa uiti de unde ai plecat. Caci, atunci cand ai plecat tu de la nimic, cativa au avut placerea sa-ti dea o sansa. Asa ca da-le si altora aceeasi sansa. Nu vreau sa aud ca ti-au acordat-o ca erai za best. Nu cred. La inceput tatonam, scriem stangaci, ne dezechilibram dar nu suntem za best.
♥ Pornind de la ce scriam inainte adaug ca poti ignora pe cei care nu stiu sa scrie, de exemplu, romaneste, cu exceptia cazurilor in care au o scuza foarte bine argumentata. Si sunt multi care nu stiu dar si aceia care stiu dar nu se sinchisesc. Eu, insa, am dat, inainte de a-l pune pe ignore, o sansa. S-a dovedit ca a meritat. Exista si oameni care, din lene sau din graba, nu mai dau importanta semnelor de punctuatie, cratimelor, scriu la gramada (am judecat pe cineva gresit din aceasta pricina si am ajuns sa regret; persoana respectiva era director la un departament de credite, stia sa scrie de ma rupea la gramatica, desi eu am terminat, paradoxal, un liceu de filologie).
♥ Nu este o rusine sa postezi reclame. Ca te-a manat curiozitatea sa vezi care-i treaba cu Adsense-ul sau chiar ai nevoie bani sau ti-ai stabilit o prioritate, care functioneza dupa sintagma: time is money, nu ar trebuie sa fie considerata aceasta abordare noua a ta ca fiind o rusine.
♥ O alta chestie buna la un blog citit se refera la postari. Postarile, poate ca, ar trebuie sa fie scurte si concise. Uite aici, la ‘mnealui, exemplu de articole scrise, in putine cuvinte si cu idei cuprinzatoare. N-am procedat asa mereu si nici acum nu m-am invatat minte dar stiu cu cata rabdare ma inarmez ca sa citesc articole lungi la altii. :)) Insa o fac pentru ca imi place sa rasfoiesc pe indelete pe fiecare blogger.
♥ Si, daca tot vorbeam despre postari, doream sa mai completez cu faptul ca ar trebui abordate cu sinceritate. Adica un articol scris de tine, presarat cu impresii, idei si intamplari reale, imbracate intr-o manta de sinceritate, pot fi mai interesante decat daca fabulezi, cu exceptia cazurilor in care faci proza sau scrii poezie. De teama, de obisnuinta, de de toate, poti sa ajungi sa te afunzi in propria ta minciuna. Abordeaza deschis temele.
♥ Ca sa lamuresc si treaba cu limitele pana la care poti sa abordezi articolele mai personale, chiar ar trebui respectata o masura a misterului din jurul tau. Nu este chiar indicat sa te dezbraci in pielea goala. 😉
♥ Apoi ar mai fi de zis ca, daca vrei sa fii mai bun decat esti, trebuie sa scrii mereu, sa scrii despre orice, cu aceeasi sinceritate, sa scrii chiar daca nu ai chef, sa scrii mereu…
♥ Chiar daca ai impresia ca l-ai „ghicit” pe cel din spatele unui blog, incearca sa nu emiti judecati. E posibil sa te inseli flagrant. Sau poate ca nu. Faptul ca suntem oameni maturi presupune ca exista si o doza de intelepciune. Si, daca nu este intelepciune, este logica lucrurilor. Nu tot ce zboara se mananca. 😉 Fii atent la atentie nu la neatentie.
♥ Daca unii dintre voi ii cunoasteti pe altii personal si stiti lucruri compromitatoare, dati-i drumu’ la gura, scuipati tot…:))Opriti-va ca nu vreau sa stiu nimic despre astfel de lucruri legate de prietenii mei de blogosfera. Defapt astfel de manifestari nu ar trebui sa se intample at all!!! Respectul fata de celalalt ar trebui sa existe chiar daca va desparte o cearta sau orice altceva.
♥ Am invatat ce inseamna sa fii politicos. Cand esti mic, in perioada celor 7 ani de acasa, ti se inoculeaza ideea ca trebuie sa raspunzi unei formule de salut. Cand esti mic ti se mai explica si faptul ca nu este gresit, ba chiar indicat, sa fii primul care initiaza salutul. Intr-un cerc restrans de oameni, unde se cunosc unii pe altii, politetea este un atu al conduitei personale, pe care, observ ca multi l-au pierdut. In lumea blogosferei treburile ar trebui sa se petreaca asiderea. Daca vii sa ma saluti, indiferent sub ce formula (nu pomenesc de jignirile fara sens) iti raspund la comentariu, caci asa este frumos si asa demonstrez ca sunt un om elegant si educat. Desigur ca poate sa-mi scape un comentariu sau altul insa foarte rar si fara intentie. Si o dau exemplu pe Miha, care considera ca nu este un blogger prietenos. O lamuresc ca un blogger prietenos este acela care stie sa fie elegant. Iar ea a reusit, la un numar mare de comentarii, sa raspunda fiecaruia, fara rezerve, fara omisiuni. Pe mine m-a convins ca este un om educat. Exemple de acest gen sunt multe din cei pe care ii am la blogroll. Nu trebuie sa fie ca in cazul Mihaelei neaparat ci sa existe un „return the favour”.
♥ Un alt aspect, legat de aceasta tematica, care merita mentionat, este posibilitatea ca, in lipsa unui raspuns pe blogul personal, sa te infatisezi pe blogul interlocutorului si sa lasi urme ale prezentei tale sau chiar sa finalizezi discutia cu un comentariu. In orice fel s-ar produce feed-back-ul, eu consider ca trebuie sa se intample. Astfel depasesti judecatile la adresa ta, poate nemeritate.
♥ Mi se intampla sa mai citesc dar sa nu comentez. Nu inseamna decat ca poate n-am avut ce sa comentez sau, pur si simplu, n-am avut timp. Dar sunt acolo.
♥ Cand exista comentarii care nu se muleaza asteptarilor tale, in nici un caz, sa ignori pe respectivul. Raspunde. Dar nici nu te apuca sa-l scoti din „viata” ta doar pentru ca nu-ti canta in struna.
♥ Sa spui Multumesc este un lucru rar. Ar trebui sa invatam sa spunem mai des.
♥ Si daca tot ziceam de „multumesc” blogul tau ar putea sa ajute multa lume. Daca cineva te solicita cu ajutorul, in spatele scenei, nu ezita sa il acorzi.
♥ Am constatat pe blogul lui sinsdesign un trend cam nesimtit, as indrazni sa zic. Sanziana a avut si are o perioada cam aglomerata, poate ca sunt si probleme in familie, poate este altceva, dar fata a cam rarit vizitele pe blogurile partenere astfel ca lumea a rarit si ea vizitele pe la ea. E mai usor, si voi stiti, sa arunci un articol decat sa ii citesti pe toti. Iar daca, compui articolul in timpul tau liber si aia a fost tot, atunci e de inteles. Trendul e cam asa: nu ma mai viziteaza, nici eu nu inteleg scuzele ei atata timp cat …nu ma viziteaza!!!!!:))) Mda, din pacate asta se intampla mai mereu. Cum a intrat sotul in coma, sotia isi vede de viitorul ei, chiar daca exista sanse sa se trezeasca odata ca niciodata, chiar daca prezenta ei ar putea sa-l ajute (wtf? sunt in coma?, ar zice el, nu pot sa ti-o mai trag, nici bani nu pot sa-ti mai dau! dar, pentru cat timp am facut-o, nu mai merit atentia ta?!). Hai ca o dau in balarii…
♥ Asa cum n-am abandonat-o pe Sinsdesign nici pe Tanaramamica n-am parasit-o, care, se pare ca n-a mai scris chiar deloc de cateva luni bune, nici pe Dana Androne sau pe OMGarby. Or fi ocupati si nu mai au timp de blog (poate patesc si eu la fel) dar de ce sa ii scot din blogroll? Nici nu ma deranjeaza. Postarile lor de pana la momentul zero sunt super utile si interesante. Asta e respectul meu nedeclarat pentru ideile lor.
♥ Pentru jigniri si altele asemanatoare eu zic ca stergerea comentariului cu pricina nu ma poate afecta pe mine mai mult decat il afecteaza pe cel care scrie, desi identitatea lui nu o cunoaste nimeni; aici nu stiu daca sa le sterg sau sa le las. Voi ce ziceti?
♥ Respectati-va partenerul de blogosfera.
♥ Fiti ingaduitori cu ceilalti pentru ca veti avea intotdeauna de castigat.
♥AICI LAS LIBER…………………………………………SA COMPLETATI VOI RESTUL
Alexandrescu Daniela 