(Sursa poza aici)
In suflet, la vreme de crivat
S-aseaza un crampei de vis colorat
Si soarbe resturi de gand incinerat
Scobind o urma de tipat
.
Si caut sa sterg cu icul un strop
Apare un altul sa ramaie spre vesnic
Si-un geaman al lui se-asterne ermetic
Pe Ochiul ce freamata a slobod
.
Si carnea in rosu aprins de vested
Ramane lipita de clona ei slefuita
Cuvintele sa iasa din cusca tacita
Nu pot decat sa moara in crestet
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Alexandrescu Daniela 
„In suflet, la vreme de crivat
S-aseaza un crampei de vis colorat
Si soarbe resturi de gand incinerat
Scobind o urma de tipat.”
Mi-a plăcut foarte mult. Este bine, totuşi că, „la vreme de crivăţ”, îşi mai poate face loc, în suflet, „un crâmpei de vis colorat”.:)
Până la urmă, visul şi speranţa nu ni le poate lua nimeni, oricât s-ar strădui. Sunt intim înrădăcinate în sufletul nostru, uneori, chiar fără să ne dăm seama de asta.
Te îmbrăţişez, cu drag!
Multumesc frumos pentru aprecieri. Intr-adevar speranta si visul raman ale noastre. Nimeni nu ti le poate lua. Si, mai ales, ele chiar mai pot sa supravietuiasca vremii netrebnice, gata sa ne zdrobeasca si ultima farama de ratiune.
Si noi va imbratisam. Pupici calzi.