Iata cum se straduieste fi-miu sa-si faca loc printre adulti. Isi pune ligheanul in pozitia potrivita si se suie pe el cu mare hotarare. S-a saturat de inaltimea lui de strumf. Eu ce sa-i fac? Cum sa-i explic ca eu as vrea sa fiu mica asemeni lui? Cu toate grijile si supararile din jurul nostru parca nu ma mai incanta „inaltimea” mea…
Alexandrescu Daniela 
da intradevar, privesti copii mici si simti lipsa de libertate ce o au
Intr-adevar! 😦
Multumesc pentru vizita. Te mai astept.
Ce haios e :D!!!.Avem si noi o experienta cu ligheanul pe cand Daria avea vreo 4 luni :D.Of ca ce as mai vrea si eu sa fiu ca ei :(.Numai bine.
Multumesc pentru vizita. O placere.
Cu cat simtim mai tare cat de neputinciosi devenim traim mai intens gandul ca a fi mare este o povara iar a fi mic o binecuvantare. 😉
Ce scump baietel ai !
Sa-ti traiasca si sa creasca mare !
Multumesc, Cosmin. Sa de Domnul! Si tie la fel, sa fii sanatos si optimist intotdeauna. 🙂