1 Luni (zi de relaxare si destindere)

Banc demential! Litera „P”


Cum te numesti, Domnule ?
– Petru Potopeanu.
– Si ce lucrezi ?
– Prepar pesti pentru pulverizat.
– Bine, dar ce anume operatii faci ?
– Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru
putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
– Dar de ce vorbesti numai cu „P”?
– Poftim ?
– De ce vorbesti numai cu „P”?
– Pentruca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
– Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
– Primesc.
– Pe cit ?
– Pun prinsoare pe patru poli !
– S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?
– Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata,
pirjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.
– Si ce vin bei ?
– Pinot, pelin, porto.
– Si ce desert ?
– Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
– Dar inghetata obisnuesti ?
– Putin profiterole, parfait ( parve..).
– Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
– Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
– Dar vara ?
– Pescuiesc.
– Si iarna ?
– Patinez.
– Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera „P”?
– Pot.
– Asta nu o mai cred. Spune-o !

– POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:

* „Prin pustiuri, peste pietre,*
* Pasari, pilcuri pribegesc,*
* Parasindu-si puii proprii*
* Pe pamintul parintesc.*
* Prima pasare, pilotul,*
* Plescaia puternic pliscul,*
* Patina privind pamintul,*
* Pajistea, padurea, piscul.”*

– Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?
– Paraschiva papusico, pentru prinz presara putin patrunjel pe
potirnichi. Pa!
– Vad ca am pierdut.
– Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.
– Platesc.
– Pune paralele pe portofel.
– Inca o intrebare.
– Poftim?
– Ce adresa ai matale ?
– Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

Sursa: mail (Rodica)

6 Sambata (zi de calator sau conservator)

Emigrez, este o solutie?


M-a prins si pe mine febra emigrarii. Si, de data aceasta, in Canada. M-am uitat si-am rasfoit pe un site romanesc cateva chestii legate de aceasta plecare spre tarile „calde”. Ma uitam la poze si plangeam.

Ma gandeam numai la Stefan. Ce fac cu el? Il iau cu mine sau il las la parinti pana se aseaza lucrurile? Dar, nu, sa incep de la punctul de plecare si anume: sa plecam din Romania? Sa lasam parintii, prietenii (aia putini), rudele si sa ne caram draqului de aici? Mai avem ceva de care sa ne agatam in afara de oamenii dragi si cateva locuri unde ne refugiem cand simtim (in ultimul timp, din ce in ce mai des) ca ne prabusim, ca obosim de atata greutate ce ne apasa pe umeri?