4 Joi (zi de reflectare, filosofie...)

Femeile trecute de 30 de ani



de Andy Rooney, CBS

Pe masura ce  inaintez in varsta, apreciez cel mai mult femeile trecute de 30 de ani. O femeie trecuta de 30 de ani nu te  va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa  la ce te gandesti. Daca o femeie trecuta de 30 nu vrea sa urmareasca un meci, nu sta prin preajma miorlaindu-se. Face ceva ce chiar isi doreste sa faca. Si de  obicei e vorba de ceva mult mai interesant.

O femeie trecuta de 30 se cunoaste suficient pe ea insasi ca sa fie sigura de cine este, ce este, ce vrea si de la cine. Sunt putine femei  trecute de 30 carora le pasa de ce-ai putea gandi despre ele sau despre ce fac.

Femeile trecute de 30 au o mare demnitate. Rareori se apuca sa tipe la tine la opera sau in mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, daca o meriti, nu ezita sa traga in tine.

Femeile trecute de 30 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele stiu cum e sa nu fii apreciat. O femeie peste 30 are incredere sa te prezinte prietenelor ei. Una mai tanara cuplata cu un barbat isi ignora deseori chiar si cele mai bune prietene pentru ca nu are incredere sa le aduca in preajma lui. Celor peste 30 nu le prea pasa daca esti atras de prietenele ei pentru ca stie ca ele nu o vor trada.

Femeile devin medium pe masura ce imbatranesc. Niciodata nu trebuie sa-ti martusisesti pacatele unei femei peste 30. Ele stiu intotdeauna. O femeie trecuta de 30 arata bine purtand un ruj rosu stralucitor. Asta nu e  valabila si pentru una mai tanara. O data ce a trecut de un rid sau doua, o femeie peste 30  este de departe mai sexy decat omoloaga sa mai tanara.

Femeile de peste 30 de ani sunt deschise si oneste. Ele  iti vor spune  imediat daca esti un ticalos sau te porti ca un ticalos. Niciodata nu trebuie sa te intrebi cam pe unde te situezi in relatia cu ele.

Da, pretuim femeile trecute de 30 de ani pentru o multime de motive. Din pacate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligenta si fierbinte, trecuta de 30 de ani, exista o relicva cu chelie si burta in pantaloni galbeni facandu-se de ras alaturi de o chelnerita in varsta de 22 de ani.

Doamnelor, imi cer scuze. Iar pt toti barbatii care au spus “de ce sa cumperi vaca cand poti avea laptele gratis” pt a-si justifica burlacia un update la zi: astazi 80% din femei sunt impotriva casatoriei. De ce? Au realizat ca nu merita sa cumpere tot porcul pt un carnat mic.

3 Miercuri (ziua copiilor)

Stiati ca Daisy Ashford…


…a scris, la varsta de noua ani, un roman, care a devenit un mare succes?

Pe numele ei adevarat Margaret Mary Ashford (mai tarziu devenind Devlin), a fost o scriitoare de origine engleza, care a devenit faimoasa pentru romanul sau „Tinerii vizitatori” (The Young Visitors”) sau „Planul Domnului Salteena” (Mister Salteena’s Plan). Romanul a fost scris la varsta de 9 ani intr-un caiet de teme. Dupa multi ani, cand avea 36 de ani, Daisy Ashford, si-a gasit manuscrisul, zacand intr-un sertar. S-a decis sa-l dea spre citire unei prietene, care aceasta, la randul ei, l-a inmanat altor persoane. Pana cand romanul a ajuns in mainile celui care avea sa-i publice cartea.

Cartea a avut un succes enorm. Desi a fost publicat cu multe din greselile juvenile, adica de pe vremea cand fusese scris.

S-a adaptat o piesa de teatru pentru acest roman, prin 1920. S-au realizat si alte scenete, muzicaluri. Ultima aparatie, ecranizata, a romanului The Young Visitors, este in 2003. Gasiti aici detalii.

3 Miercuri (ziua copiilor)

Primele modele in viata…


De la primul contact cu viata zarim, printre lacrimi, cativa oameni care ne prind de mana doar sa nu ne singuri. Privim mirati, nu deslusim ce rost avem acolo printre ei, cine sunt si ce doresc sa ne spuna, isi misca buzele ritmic, auzi ceva nedeslusit printre zgomotele dimprejur si ne intrebam: de ce ne-au scos din oaza noastra de liniste?

N-avem puterea sa descifram semnele din jur si plangem. Nu plangem pentru ca suntem deranjati de lume ci pentru ca nu stim cum sa o explicam.

Ne linistim din planset cand, a nu stiu cata oara, acelasi chip angelic ne-a zambit. Ne strange in brate, glasul i se aude cristalin, ne prinde de manuta si…miroase imbietor.

Ne atasam de mama. Mult timp ea este primul nostru model in noua viata. Ii copiem zambetul, lacrima, mersul, fuga, vocea, ideile…pare cel mai frumos om pe care l-ai intalnit. Il iubim fara sa stim. Este idolul nostru.

Apoi il indragim pe tata. Ne ajuta sa intelegem cine este mama, de ce e speriata mai mereu, de ce plange, de ce e fericita, starneste in noi curiozitati nemaipomenite. Tata iti raspunde la intrebari pe care mama doar le lasa sa vina din priviri. Tata alearga cu tine la doctor in timp ce mama sufera si se roaga pentru sanatatea ta. Tata iti strange mana puternic in timp ce mama te saruta pe ochi. Tata intra cu tine in universul jucariilor in timp ce mama va priveste protector.

O lasi pe mama in sufletul tau de copil, intr-un loc special, si-i dai prioritate tatalui. Acum el este idolul tau.

Dar cresti si, odata cu noii prieteni, te indepartezi de icoanele dragi ale parintilor. Ca sa te integrezi in lumea cea noua de cunostiinte ii uiti pe cei care te-au ajutat sa devii cine esti. Doar aparent. In realitate, ii tii ascunsi acolo adanc in subconstient.

Vin momente in viata cand te lovesti, mai cazi si, intr-un final, te si ridici. Atunci e clipa in care iti amintesti ce-ai invatat. Si scoti la suprafata sufletul bland al mamei si taria de caracter a tatalui. Realizezi ca primele tale modele in viata sunt singurele care te scot din orice impas. Chiar daca nu mai sunt cu noi. Chiar daca dispar ei sunt acolo cu noi, in sufletul si caracterul nostru. Ne-au amprentat pe veci.