Va mai amintiti ghicitorile de la scoala? Eu imi amintesc cu drag de ele. M-am gandit sa fac o sectiune pentru piticii nostri cu cele cateva ghiciori pe care le mai stiu de cand eram eu mititica. Doamne, ce ma mai intreceam cu copiii la ghicit raspunsul! Asa-mi placea cand le descopeream de ziceai ca am prins lumea in palmele mele!

Poate ca azi suna altfel. Daca mai stiti si voi si altele mai vechi sau mai noi va rog sa le scrieti.

Hai sa purcedem:

1.

Jucausa flacara,

Pe copaci se catara…

2.

Cunosti o vietate

Cu coarne mici si moi,

Ce-si poarta casa-n spate

Prin iarba si prin foi?

3.

Peste nu-i dar sta in balta,

Nici lacusta nu-i, dar salta,

Greier nu-i, nici pitigoi,

Dar e cantaret de soi.

Si acum sa va vad cat de ageri sunteti! :)) Chiar si voi adultii.

Dupa definitia gasita in Enciclopedia Universala Britannica (pe care o puteti achizitiona odata cu Jurnalul National) altarul este:

Structura depasind nivelul solului sau loc asvand destinatie religioasa, folosit pentru sacrificii, adorare sau rugaciune. Originea altarului poate fi explicata prin credinta care asocia obiectele sau locurile (de exemplu, un arbore sau un izvor) cu spirite sau cu zeitati demne de ofrande si rugaciuni. Sacrificiul inchinat u7nei zeitati presupunea existenta unui altar pe care victin=ma era ucisa si care permitea scurgerea sangelui sau incinerarea rituala. In Israelul biblic, altarul era conmstruit dintr-un bloc de piatra rectangular cu o cavitate pentru colectarea sangelui. In Grecia antica altarele erau amplasate in case, piete, cladiri publice sau in paduri sacre iar altarele romane erau similare, fii8nd adesea decorate cu basoreliefuri. Preimii crestini nu au folosit altare dar, incepand cu secolul III, masa pe care era savarsita euharistia, a fost considerata altar. Altarul a devenit, mai tarziu, centrul slujbei crestine in bisericile din vestul Europei, fiind deseori impodobit cu baldachin sau catapeteasma.

N-am planuit nici un moment sa creez un altar pentru rugaciune fiului meu. Insa am pastrat o minunatie de cosulet de la nunta noastra, de unde am impartit florile de pus in piept (cocarde). Cosuletul era impodobit cu satin alb si stralucea puternic curatenia sugerata de culoarea acesteia. Fiecare pungulita, hartie impachetata, urne mici sau sticlute, lumanari de diverse forme, iconite sfintite, clopotei, suport de lumanare au ajuns sa stea in acest cosulet alb. O pernita pe fundul cosuletului sustine azi o multime de obiecte adunate de-a lungul timpului de cand s- a nascut Stefan.Ma bucur trotusi ca l-am creat, cum ziceam fara voia mea, si azi stiu unde sa asez obiecte de cult sau religioase sau cele cu o anumite semnificatie. Imi da senzatia ca acesta il va proteja pe baiat. Desigur ca nu trebuie sa existe acolo ca sa creeze o aura de siguranta inconjurul copilului ci doar sa intareasca aceasta idee. Rugaciunile si semnul crucii facut atunci cand doarme copilului nu lipsesc, desigur.

Iata ce obiecte am asezat frumos in acest asa-zis altar:

– cateva smocuri de par pe care preotul le-a taiat in timpul slujbei inchinata botezului;

– mirul cu care l-am uns pe baiat atat la slujba de botez cat si dupa;

– cateva iconite sfintite;

– tamaie;

– anafura (am consumat si adunat);

– o cutie in care am pus alte smocuri de par, inclusiv cei cativa banuti cu ceara de la petrecerea de dupa botez;

– o potcoava norocoasa primita cadou;

– cateva scoici dragute;

– doua lumanari in forma de trandafiri;

– un suport de lumanare;

– busuioc;

– cateva frunze de nuc care „simbolizeaza limbile de foc ale puterii Sfîntului Duh, Care S-a pogorît peste Sfinţii Apostoli”.

– un iepuras de plus;

– poze cu familia;