Sursa: mail
Din partea lui Radu, iubitor de motociclete, trimis lui Jan, tot iubitor de motociclete:
Salut Jan,
Scuze că îţi trimit e-mail-ul ăsta chiar în luna ta de miere, dar trebuie să mă ajuţi cu un sfat, nu am pe altcineva cu cine să vorbesc.
Cred că mă înşeală nevasta. Semnele sunt cele clasice: iese seara târziu, când o întreb cu cine îmi răspunde „nişte colege de la lucru, nu le ştii”, când m-am uitat odată pe mobilul ei ca să văd cât e ceasul a început să urle că de ce îi violez intimitatea, seara vine singură pe alee, dar aud de fiecare dată o maşină plecând de la colţ, e mult mai distantă etc.
Aşa că într-o seară am decis să o urmăresc când vine. Mi-am pus Suzuki-ul la colţul opus şi m-am pitit după el. M-am făcut mic-mic, să nu mă vadă în caz că venea cu cineva. Ei, şi cum stăteam eu acolo după motor am observat că îmi picură ulei de undeva. Ce crezi, pot rezolva singur problema sau trebe să mă duc la un service?
Zi: 11 aprilie 2010
Bancuri de luni :))
Doi indragostiti se hotarasc sa se casatoreasca. Inainte de a face pasul cel mare tipa se simte datoare sa ii spuna iubitului ei totul despre ea, inclusiv secretul ei cel mai intim.
− Stii, iubitule… Inainte de a ne casatori… as vrea sa iti spun ceva despre mine…
− Spune, iubita mea.
− Eu cand am fost mica am fost foarte bolnava… din cauza asta p**** mea nu s-a dezvoltat cum ar fi trebuit, iar acum o am cat o fetita de 2 ani.
− Iubita mea, nu-ti fa griji, o sa trecem noi peste toate problemele, eu te iubesc si problema asta pe care o ai nu conteaza asa mult. Iar daca tot ne facem confesiuni as vrea sa iti spun si eu ca organul meu… stii…il am cat un nou nascut. Sper ca acest lucru sa nu fie o problema pentru tine…
− Sigur ca nu, asta nu conteaza pentru mine.
Dupa casatorie, cei doi isi petrec noaptea nuntii… Infierbantata, tipa baga mana in pantalonii barbatului… Deodata, scoate un strigat si iese in fuga din camera.
Dupa cateva minute, inca speriata, ii spune sotului ei:
− M-ai mintit, ai spus ca o ai cat un nou nascut!
− Dar este adevarat, iubito, o am cat un nou nascut: 3 kg jumate si 48 de cm…
#
Un tip intra intr-un magazin: “As dori si eu niste gulas”
Vanzatorul: “Sunteti ungur?”
Asta se enerveaza: “Si daca ceream strudel ma intrebai daca sunt neamtz, daca ceream pui seshuan ma intrebai daca sunt chinez, sau daca ceream pizza trebuia sa fi fost italian?!?”
“Aaaa, nuuuu” “Si atunci de ce ma intrebi daca-s ungur pt. ca am comandat gulas?”
“A . Nu ! Pt. ca aici e magazin de electronice”
#
Oare pestii se lauda la fel ca pescarii?
– Parca poti sa stii? Nu vad de ce un peste nu se poate lauda cu marimea momelii pe care a furat-o din carlig.
#
De ce femeile au tălpile mai mici decât bărbaţii?
E o chestie de evoluţie care le ajută să stea mai aproape de aragaz si de chiuveta din bucătărie.
#
Când ştii că o femeie va spune ceva interesant?
Când începe fraza cu: „Un bărbat mi-a zis odată…”
#
Cum repari ceasul unei femei?
Nu e nevoie, e ceas şi la cuptorul cu microunde..
#
Dacă femeia ţipă să-i deschizi uşa de la intrare şi câinele latră să-i deschizi uşa de la cameră, pe care laşi să intre prima dată?
Pe câine, el va înceta să latre imediat.
#
Cercetătorii au descoperit un fel de mâncare ce reduce apetitul sexual al unei femei cu 90% pentru totdeauna.
Se numeşte tort de nuntă.
Recomandari filme
Am vazut de curand un articol pe blogul lui VanGhelie Mar Ian referitor la doua filme pe care, nu de mult, le-am recomadat spre a fi vizionate intr-un articol recent dar si in altul mai vechi. De ce pomenesc despre acestea? Pentru m-am simtit vizata si vreau sa fac cateva clarificari.
In articolul recent am dat nota fiecarui film. Reprezinta calitatea pe care am stabilit-o, ceva mai indulgent, fiecarui film in parte. Nu consider ca am nedreptatit sau supracalificat vreun film ci am stabilit cateva standarde pentru filmele de duzina. NU este vorba de filmele cu adevarat bune, adica za best, cum zice americanul. Pentru acelea am decis sa dedic un articol separat. Cum am procedat cu „Pianistul” lui Roman Polanski. Pentru filmele de duzina este necesar doar sa va relaxati, sa zambiti sau sa va intristati la povesti mai mult sau mai putin strasnic realizate. Ca sa stabilesti standarde ridicate trebuie sa si ai de unde sa alegi. Industria cinematografiei a scazut ca si calitate marind cantitatea semnificativ. Astfel ca am ajuns sa urmaresc filme carora, in mod normal, nu le-as fi dat importanta. Insa exista si calitate la nivele mai joase decat ceea ce a incercat VanGhelie sa desfiinteze in cateva „vorbe”. La acelea opresc derularea filmului cand imi starnesc polictiseala sau dezgustul. Nu am rabdare sa ma cobor atat de jos.
Cat despre cele doua filme pot sa spun ca mi-au placut in masura in care imi doream ceva de duminica, cand esti obosit si terminat dupa munca obisnuita: la servici (din timpul saptamanii) sau acasa, cu diverse. Ce poti sa nu agreezi la ele? La ce te astepti mai bun? Pana la urma ce vrem defapt? Comediile pot fi ciopartite in bucati si aruncate la gunoi foarte usor. Comedia e greu de insufletit. Mai ales cu criza de fata. Apoi wtf? Hugh Grant imi place si o sa-mi placa mereu desi…, iar Couples Retreat ce are sau ce n-are?
La drame iar e dificil desi aici parca pare mai usor sa transpui o situatie intensa ca suferinta. Noi romanii chiar ne pricepem. Chiar si cand suntem comici suntem dramatici.
Dar hai sa fim rezonabili. Ce te astepti sa fie in filmele astea? Nu este nici Academia de Politie, Porky dar nici Trazniti din Nato. Jesus! Pai traznitii aia ar za uarst sing evar…nu se poate sa facem astfel de comparatii si sa lovim in stanga si dreapta pentru ca ne simtim puternici si am citit almanahuri in loc de almanahe.
Cat despre filmul romanesc a fost mereu o arta, nu za best, nu film de duzina, ci arta in adevaratul sens al cuvantului. Dar arta nu se vinde, oameni buni. Arta o faci cu sufletele care stiu sa simta arta. Arta o cumperi scump, nu ieftin, ca la noi. Si au aparut filme romanesti de arta, pe care le-am si vazut, daaar…who the fuck cares? Nimanui. Asadar ce faci ca sa fie vazute si astea romanesti? Nimic. Dar in schimb dai sunetul mai tare sa auza toti cat de prosti sunt in realiatate rca vor si ei sa vada un film de duzina. Uite asa ajunge omul sa nu zica ce are, sa se ascunda de cei care fac zgomot pentru nimic. Fara nervi si suparare domnule draga caci n-as suporta. Vorbesc deschis si fara menajamente despre ceea ce se intampla in tara asta. It rili sacs!!!
Un film din categoria za best merge urmarit cand ai mintea eliberata de chimicalele, toxinele, otravurile cotidianului si din alte surse.
In orice caz fiecare gandeste pentru sine intr-un final. Asta este si ideea. Nu ma iau dupa unul si altul. Fiecare are propriile standarde, fiecare are gusturile diferite de ale celuilalt, defapt asta ne si diferentiaza unii de altii. Dar cum era si normal trebuie sa existe si un alfa dog around here. DECI THINK FOR YOURSELF! Daca se nimeresc mai multi sa zica acelasi lucru poate ca au dreptate dar tot nu este suficient. In zilele noastre totul este amestecat, aiurit si confuz pentru toata lumea. Unii vor sa impresioneze (nu este cazul sosiei lui Marean Vanghelie) altii vor sa pupe un picior de Dumnezeu (iar nu este cazul domnului…). Anyway nimic nu este sigur cand e vorba de preferinte. Asa ca nu va luati dupa „imedebeuri”, dupa gusturile vecinului, colegului, prietenei/lui, mamei/tatalui sau sotiei/sotului, gandeste singur ce vrei sa alegi. Cu cat vezi, citesti sau auzi mai mult cu atat ai mai multe sanse sa iti creezi singur parerile proprii si, mai ales, standarde.Desi cam greu sa le mai formezi in ziua de azi.
Cum mai scriam odata fiecare film are o idee. Ca este dezvoltata prost sau bine… Follow it to the end! S-ar putea sa iasa ceva bun! Nu zic sa alegeti orice ci sa faceti o selectie din selectie…
Daca as fi trecut cu vederea peste anumite recomadari nerecomandate n-as fi vazut multe filme cu adevarat bune. De exemplu: Ostrovul (2006), un film rusesc deosebit.
Everything’s fine, un film cu Robert de Niro.
And so on.
Cred ca m-am facut inteleasa.
Asa ca nu va mai kkti in gusturile nimanui. Nu va place opriti si schimbati. Rili sipal, my friend! Si daca vreti sa faceti recomandari nerecomandate bagati textul cu mai putina amareala. Itz a piti!
Intalnirea de 10 ani a Universitatii Romano-Americane (promotia 2000)
Pentru ca trebuie sa incep de undeva m-am decis sa postez pe blog un articol despre aceasta intalnire la care Simona Domniseanu si alti cativa colegi (Mariniescu Catalina) din promotia 2000 au cam tras la greu sa faca rost de „bilete” la un restaurant fara fitze si nebunii financiare. Va fac o invitatie, pe scurt si fara zorzoane literare, la petrecerea de 10 ani pe data de 19 iunie, respectiv 2010. Asadar aveti timp sa va faceti programul dupa data acestei intruniri de nebuni sau sa-l refaceti. Nu se accepta eschivari, intarzieri, telefoane in timpul petrecerii cum ca n-ati stiut ca-i trafic greu, rapid, pe deasupra sau pe dedesubt…toata lumea este asteptata sa vina. Daca nu veniti aveti absenta nemotivata si 100 de puncte scazute la fiecare materie.Inclusiv la cea a vietii. Just kidding! Va asteptam sa veniti, Zece ani se implinesc o singura data. Nu ratati o reuniune, in care surprizele nu se vor lasa asteptate. Pe toate planurile. Ganditi-va ca aici veniti sa va simtiti bine, nu puternici pentru ce ati realizat, nu slabi pentru ce ati ratat, ci oameni simpli, cu probleme simple.
Iar pentru a fi siguri ca ati semnat si promis cu limba de moarte ca sositi la fata locului, care va fi stabilita si completata pe blog curand, dupa ce avem semnaturile majoritatii, va rog sa va scrieti numele in tabelul pe care il voi trimite pe mail.
Cu cativa dintre voi am vorbit despre aceasta intalnire la acea reuniune preview, pe care am organizat-o asa cum am putut mai bine. Detaliile sunt aici si acum. Cum stiu ca cititi si blogul meu, pentru asta va multumesc din suflet, stiu ca veti avea ocazia multi sa vedeti aceste randuri. Na ca pun asa, de remember, poze de la acea intalnire de anul trecut cu cei cativa colegi de grupa de la REI. TReaba buna am facut atunci! Mi-au ramas la suflet. Ne-am revazut si ne-am cunoscut altfel decat in facultate. Am creat cateva legaturi de pastrat. E adevarat ca altele s-au rupt sau, cel putin, s-au frant pe margini. Dar fiecare dintre noi am vrut sa ajutam. Daca s-a inteles altceva fie! Cum spuneam mergem sa ne simtim ca lumea! Inca ceva: fiecare am trecut si trecem prin momente mai bune sau mai rele, nu trebuie sa ne ascundem ca strutii cu capul in nisip…it only gets worst! Cu totii suntem asa cum ne stiam din facultate doar ca venim cu bonusul de bagaje de experiente, de maturitate si de un bun simt deosebit castigate cu greu.
Nu comentez mai mult ci va invit sa priviti pozele de anul trecut de la Taverna Sarbului (din pacate am reusit doar cateva poze sa mai gasesc, luate din atasamentele unor mail-uri pe care le-am trimis la lume pe acea vreme; filmul s-a dus odata cu laptopul si hard-ul lui; deci fiti atenti sa faceti back-up all the time). Le gasiti si in meniul din dreapta sus. A fost mai simplu sa se postez pe picasa, unde am spatiu gramada. Va pup si astept sa ma anuntati ce si cum.
 |
| Colegi facultate |
Alexandrescu Daniela 