Unde dai si unde crapa!

Mi-aduc aminte ca ma chinuiam, pe foile de jurnal, sa completez cateva minunate randuri legate de infatisarea celui ce avea sa-mi fie drag pana la moarte. Desigur ca ma gandeam la chipul viitorului sot astfel. Ochii albastri si parul blond, in primul rand. Restul insa se referea la caracterul lui puternic. Vajnic de inalt si curajos. Personalitate aparte si, mai ales, trebuia sa nutreasca o iubire dincolo de real, neconditionata. Ha? Suna foarte bine visul unei tinere adolescente, derutata si cu hormonii vraiste! Si ce mai tanjeam dupa chipul lui angelic! Chipul era mereu in mintea mea. Pana si in noaptea de sanziene, dupa ce asezam constiincios busuiocul sub perna, vedeam acelasi chip pe care il doream cu atata dor.

Anii au trecut si l-am intalnit pe sotul meu. Initial nu-mi parea a se incadra viselor de sanziene asa ca nu ii dadeam importanta. Nu era barbatul pe care il asteptam. Si totusi…ne-am casatorit. Mult timp am fost surprinsa de intorsatura pe care au luat-o lucrurile. Sa nu fi fost eu atenta la ce visam atunci? Sa ma fi influentat atat de tare gandul care ma framanta de ani de zile?

Dar iata ca s-a nascut. Barbatul pe care l-am asteptat. E fiul meu. Are ochi albastri si e blond. :)) De la strabunici ar fi putut sa mosteneasca aceasta structura genetica caci noi suntem departe de infatisarea lui…angelica.

Asa am aflat ca e bine sa fii atent la ce dorinte iti pui caci nu stii ce surprize te intampina pe drumul vietii. Se indeplinesc visele (visurile) intotdeauna dar nu asa cum ne-am gandit initial. Uneori visul poate sa fie mai neplacut, alteori, cum este si cazul meu, sa te dea pe spate de atata placerere. Nu-mi pare rau ca s-a intamplat asa ba, din contra. It turned out really O.K.!