(Sursa poza aici)

Dimineata m-au adus la viata stropii de ploaie, ce-mi bateau domol in geam. Am deschis ochii. Simteam cum inima -mi este incarcata de stropii de ploaie. Cu grija imi curatau pacatele de pe suflet si-mi resuscitau organismul cu atingerea lor blanda.As decreta aceasta zi libera pentru toata lumea. N-ar trebui sa lucreze nimeni cand afara ploaia curge mocaneste pe strazi si ia discret relele din case ca sa le adanceasca-n pamantul datator de viata. Pamantul le aduna si le ascunde adanc in locurile cele mai departate ale Sale si lasa la suprafata sa se ridice aburii unui nou inceput.

Adesea ploaia m-a readus la viata prin simpla ei prezenta la fereastra.

Ma indemna sa ma indes in plapuma, lucrata manual de bunica, la tara, si sa astept pana cand lacrimile Domnului se duc odata cu relele disipate in eter.

Ma indemna sa rasfoiesc o carte de aventuri si sa ma transpun in pielea personajelor descrise atat de realistic. Caldura de la soba, de unde se auzeau mocnind cate un bustean, plapuma groasa si ploaia batand prelungit in geamurile imense ale casei, imi dadeau senzatia ca ma simt in siguranta. Iar icoana maicii Domnului, atarnata pe peretele opus, parca ma privea cu insistenta si imi soptea vorbe de descantec. Si adormeam cu cartea langa mine, prinsa in aventurile lui Pardaillan sau ale lui Finn. Cand ma trezeam aceleasi batai usoare se auzeau. Ma simteam in continuare protejata de nimicurile vietii, de noroiul din pamant, de grijile zilelor ce urmau sa vina. Timpul se oprea in loc pret de cateva ceasuri. Si-atunci stiam ca pot sa o iau de la capat. Cu batertiile incarcate.

Ma indemna sa mananc linistit din gogosile cu majun, sa beau laptele proaspat si sa privesc indelung la fereastra, cu ochii mari si inima curata.

Ma indemna sa ma bucur de fiecare firicel de cantec de pasare, de fiecare raza de soare, ce se lovea de stropii de ploaie din geam ca sa imi atinga obrajii, de firele de iarba crude verzi, stropite de ploaia, ce se grabea sa stinga setea de napaste a altora, de orice suerat de vant, agale, trecand pe langa casa noastra, de curcubeul inaripat, de visele albe …

Si totusi de ce nu decretam zi libera atunci cand ploua?