Sinsdesign m-a provocat la o discutie despre obiceiurile legate de cafea si despre trucurile de a o inzestra maestru.

Cel mai inspirat moment, pentru a da ghes mainilor mele sa scrie despre aceasta tema, este dimineata. Dupa canuta magica, impregnata cu aroma cafelei si dupa tigara binevenita, amestecata cu restul de miresme imbatatoare, m-am inghesuit in fotoliu si am pornit la drum.

Obisnuiam sa fac cafeaua la ibric. Era mai tare la gust iar bucataria avea un parfum exotic, in fiecare dimineata, cand ma indemnam sa plec la servici. Intarziam cateva minute la program pentru ca nu ma puteam dezlipi de nebunia magica de aroma Jacobs. Stateam pe scaunelul ingust, imi simteam corpul asaltat de mici dureri de la sezut dar nimic nu ma oprea sa imi savurez placerea din zorii zilei. O preparam cat se poate de simplu: turnam apa in ibric, o improspatam cu zahar si, dupa ce dadea in clocot, o luam de pe foc, turnam cele cateva lingurite de cafea si o asezam la loc pe ochiul de aragaz. Cand se umfla, pana la a da afara din ibric, era gata. O lasam cateva minute sa se decanteze si turnam in canuta speciala, cea pe care o folosesc si azi. Nu mi-a placut sa o amestec cu lingurita. Simteam cum ma energizeaza aproape instantaneu.

Era o placere sa torni usor in cana si sa te delectezi cu mireasma de cafea proaspata. Fiecare simt avea rolul lui in a-mi starui amintirea diminetii toata ziua la munca. Nu era nimic mai imbietor decat sa ma gandesc la imaginea in patru dimensiuni a simturilor: amintirea jetului zgomotos de cafea turnata incet si sigur si izbirea acestuia de peretii circulari ai canii, amintirea aromei ametitoare a cafelei, amintirea vizuala a culorii maronii, cum ne place sa-i zicem: cafenii si, nu in ultimul rand, gustul acela amar si dulce, care ne trezea la realitate, zabovind inca putin asupra lor…

Azi cafeaua o prepara in liniste expresorul de pe masa. Aceleasi cantitati ca la ibric. Cafeaua este impletita delicat cu laptele de la „La Dorna”.

Cu timpul a devenit mai importanta cafeaua pentru mine. Insa incerc sa o indoiesc cu lapte pentru a-i slabi din tarie. Pentru ca nu pot renunta la cafea am incercat sa-i fac un loc in tabieturile mele cumva fara a-mi afecta sanatatea. O doza puternica de arome si gust mai incerc din cand in cand cu prietenii, cand ne intalnim. In rest cafeaua mea este mult modificata, nu mai este aceeasi ca inainte.

Cateva trucuri am invatat de-a lungul casniciei mele alaturi de cafea:

– putina sare pentru un gust rafinat, pentru gustul adevarat al cafelei; arbustul de cafea creste intr-un pamant prin de saruri minerale, astfel ca bobul de cafea are in componenta sa din toate acestea insa procesele de prelucrare, pana la produsul final, il schimba mult ; de aceea este recomandat, pentru a atinge nivelul natural de aroma si gust, sa se adauge putina sare.

– cafeaua nu trebuie reincalzita;

– pentru a fi ceva mai tare si mai parfumata se recomanda si adaugarea unui strop de coniac sau whisky, irlandez de preferat (Irish coffee, de altfel preferata mea la ocazii);

– se foloseste apa curata, nu de la robinet, de preferat cea plata (eu folosesc Bucovina);

Si cam atat cu trucurile…

Va invit sa savurati, impreuna cu mine, o cafeluta cu spuma de lapte…si sa continuati discutia despre cafeaua de dimineata.