In incandescenta diminetii de primavara un fluturas s-a napustit navalnic in pletele ei aurii. Gandurile ei l-au atras catre ea. Nu mai avea scapare. Aripile si le-a intins si-ntr-o clipa s-a stins in aura sufletului ei de zeita. Culorile, amestecate de roua, s-au imprastiat pe pielea ei asemeni matasii. Si-a rasarit, fara sa mai astepte sa clipeasca raza de soare, din palmele ei rozalii, puf de papadie. S-a scuturat usor de fulgii cristalini si jucausi si si-a rasucit bratul in alintul sarutului diafan al zorilor.
Apoi s-a smucit din inclestarea cearsafului alb si s-a ridicat cautand sa adulmece mireasma ce o lasa in urma. Culorile isi faceau cale sa ajunga in parul ei carliontat. Mainile si picioarele se preschimbasera in vis de vata candida. Ochii ei prindeau panza pe deasupra iar gura se umpluse cu matase. Mireasma din odaie parea trasa afara de o forta nevazuta si disipata in vazduh.
Clipele treceau si puiul de fluture astepta sa apara o raza de soare sa-i incalzeasca trupul firav.
Alexandrescu Daniela 
„Aripile si le-a intins si-ntr-o clipa s-a stins in aura sufletului ei de zeita. Culorile, amestecate de roua, s-au imprastiat pe pielea ei asemeni matasii. Si-a rasarit, fara sa mai astepte sa clipeasca raza de soare, din palmele ei rozalii, puf de papadie. ” – Am ales un fragment care mi-a plăcut mult. Foarte frumos ai scris. Mai vreau din’astea 😀
Gata, mihaela, mai facem. De regula nu ies cu scrierile mele pentru ca palesc in fata altora. Pe cuvant. Dar iti multumesc pt aprecieri. Inseamna mult. Pup.