Povestile copilariei – DOUA MINUNI

DOUA MINUNI (India)

Uite cum a fost:

Intr-un rand a cazut trasnetul peste casa unui om de vaza si toate bogatiile aceluia au ars dintr-odata. I-a ramas neferictului doar un urias ceaun de tuci, pe care nici focul nu l-a putut vatama.

Si, iaca, omul, pe care il chema Nanduka, s-a hotarat sa plece din locurile sale de bastina pentru a-si uita nenorocirea. Inaintea plecarii s-a dus Nanduka la vecinul lui, pe nume Laksmana si i-a zis:

– Rogu-te, prietene binevoitor, pastreaza-mi pana la inapoiere singura mea avere, ceaunul de tuci.

Doi ani de zile a pribegit Nanduka pe meleaguri straine dar in al treilea i s-a facut dor de locurile de bastina si s-a intors in satul lui.

Si, iaca, inapoindu-se, s-a dus Nanduka la vecinul sau. Vazandu-l pe Naduka Laksmana a rostit cu prefacuta amarciune:

– Ce nenorocire, prietene! Ceaunul tau de tuci a fost mancat de soareci!

Nanduka n-a aratat de fel ca nu crede cuvintele vecinului. A spus cu glas tare:

– As vrea sa cobor pana la rau sa ma spal de pacate dupa drumul cel lung. Roaga-l pe feciorul tau sa vina sa ma ajute. Si sa aduca la mal tot ce trebuie pentru spalarea de pacate.

Graind asa, Nanduka s-a indreptat catre rau, iar dupa el mergea, ascultand porunca parintelui sau, feciorul de sapte ani al lui Laksmana.

Alegand un loc mai ferit, langa o stanca, s-a spalat Nanduka de pacate, apoi l-a apucat pe feciorul lui Laksmana si l-a varat intr-o pestera din apropiere, rasturnand la intrare si un bolovan mare si greu. Dupa care, ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut, s-a indreptat spre casa.

Catre seara a venit in goana mare Laksmana si-a strigat:

– O, Nanduka, unde mi-e feciorul? De ce nu s-a intors acasa?

– S-a intamplat o mare nenorocire, prietene! Cat m-am spalat o randunica l-a inhatat pe dragutul tau fecior de pe un bolovan care se afla la malul raului…

– O, ce spui, ticalosule! a strigat Laksmana. Cine-ar putea crede ca o randunica poate cara un copil de sapte ani?…Hai chiar acu’ la judecata!

Daca s-au infatisat ei inaintea judecatii, a iesit Laksmana in fata si a zis:

– Stapana intelept si preadrept! Mincinorul asta zice ca o randunica l-a rapit, de pe un bolovan de la marginea raului, pe feciorul meu de sapte ani. Porunceste-i ticalosului sa-mi inapoieze baiatul…

Ascultandu-l pe Laksmana s-a intors judecatorul catre Nanduka:

– Tare ne mai crezi prosti, intr-adevar! Pe data sa-i inapoezi vecinului feciorul!

– Dar cum i-l pot inapoi daca i l-a rapit o randunica?!

Atunci toti judecatorii, cati erau in incapere, n-au mai putut rabda si-au strigat intr-un glas:

– Ce tot vorbesti? O randunica poate ridica oare un copil in vazduh?

Nanduka a prins a rade si-a bolborosit printre hohote:

– Acolo unde soarecii pot manca un ceaun de tuci randunica poate ridica in vazduh un copil de sapte ani!

Si-a povestit cum ii lasase in pastrare vecinului ceaunul de tuci si ce s-a petrecut dupa aceea.

Atunci au ras cu totii si-au prins a vorbi:

– Nanduka si Laksmana, de-i asa, impacati-va si nu va mai certati. Laksmana sa-i inapoieze lui Nanduka ceaunul iar Nanduka, lui Laksmana, feciorul.

Si-asa au facut. Iar amandoi s-au aflat multumiti.

Dar oamneii din satul acela spun si azi:

– Acolo unde soarecii pot manca un ceaun de tuci randunica poate ridica un copil de sapte ani in vazduh!