Din poeziile inspirate de experientele mele din trecut, din trecut…de unde am cules si aceste doua strofe.

Sa te-ndoiesti de un apus de soare,
De cantecul ce suna-n soapta,
De visul, care-n gandul tau moare,
Cat si de efemera noastra soarta
#
Tu poti sa te-ndoiesti
De focul care lasa scrum
Dar nu de dragostea pe care
Din suflet ti-o marturisesc acum!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Apreciază:
Apreciere Încarc...
profund… 🙂
De la prajituri trebuia sa ajungem si la poezii! Sunt vechi si prafuite. Si mai ales sunt ale unor stari de demult. Uite lansez o provocare: sa scrie cineva o poezie mai buna ca asta…
O poezie in spiritul dragostei primavaratice 🙂
Imi place la nebuie noul skin al blogului!
O prostioara prafuita!
Am muncit ceva aseara. Si am ramas chiar datoare cu cateva raspunsuri pe blog. Dar daca zici ca arata bine a meritat. Multam frumos.