Rutina, ca bas…

Pardon (cine e mai pudic sa schimbe canalu’…)!

Rutina e o basina zilnica. Se face in acelasi mod si in vesnicele locuri. Nu se schimba, nu se transforma decat daca a intervenit ceva. Si pute…a plictiseala. Daca vrei sa scapi de ea e inutil. Ea intervine in viata ta, uneori, pe neasteptate. Te si surprinde, te si sperie.

Dar totusi este o necesitate, o renegam, o repugnam, dar, la finalul zilei, realizam ca suntem sclavul ei, fie ca vrem sau nu. Asa ca, intr-o angoasa de resemnare, dezvoltam o viata cu aceasta. Daca esti casatorit vei sesiza un pefect si nestingherit „menage-a troix”.

Altii o considera o virtute…:)

(Aveam o alta leapsa de la Corina legata de rutina zilei (mi-am luat-o singura). Asa ca, cine doreste, poate sa o preia de la mine.)

Dar hai sa dau drumu’ la poveste.

Cica dimineata, pe la 9/10 se trezeste constiinta, apoi eu. Caci grijile de mama au intaieteate la tot ce stiam odata a fi trai linistit.:) Si ma duc in bucatarie si fac laptele la copil. Desigur, daca nu e pregatita, pun si de cafea. Pe care o amestec cu grija la laptele din cana. Stiti si voi cume sa ai un ficat bolnav de ADHD? Pai e ala de se agita ca i-am dat cafea goala sau ca am fumat doar o tigara pe zi.

Tigari si cafea (cu lapte). Deci ati inteles ca rutina si ficatul m-au fortat sa fumez mai mult de o tigara si sa beau mai mult decat o cana.

Dupa care dam on la buton. Pornim calculatorul. Acele minute pretioase, cat astept desteptarea PC-ului, dau o tura prin casa si adun jucariile de pe jos. Desigur si gunoaiele, dam cu aspiratorul si, the final touch, tragem o tigara. Recompensa bine meritata.

Dar acest efort fizic de aplecare si ridicare, dealtfel extrem de enervant, imi face pofta de o vizita la tron. Matele se simt rasfatate. Si, dupa ce le mai linistesc cu o doza de cofeina (caci, oameni buni, cafeaua merge cu mine anywhere), se curata ca rugina cu lamaie.

Inca o recompensa pentru efortul unor muschi.

Ma asez la calculator. Asta daca nu s-a trezit bebe si nu l-a luat flama zbenguielii. Caci altfel ne asezam la birou. Butonam pe blog, butonam pe FaceBook (FB), butonam pe Toateblogurile, mai butonam pe blog, pe alte bloguri, citim articole, citim de pe peretele FB si, ne apucam de treaba. Adica facem up-grade la FarmVille. Da, ce, ziceati ca nu m-a luat febra muncii la camp?! Ei, n-ai sa vezi. Harvest, plant,  seed, collect eggs, feathers si alte dracovenii, mai mergem si-n livada ca si acolo te asteapta surprize. Si, dupa ce le-ai rezolvat pe toate, inclusiv cu vecinii, ne intoarcem la blog. Daca sunt comentarii, dam accept si raspundem. Apoi ma intorc la blogurile din lista. Desigur ca vor aparea si altele noi, le adaug sau nu, in functie de gusturi.

Si, cand cred ca m-am asezat mai bine, se trezeste generatia mai tanara. Lapte, plimbare (daca e vreme buna) si somn.

Asa ca pe la orele 14/15 sunt conectata ca Na’vi la aparat. Atunci puiul doarme si cateva ore miros a relaxare pe maidanele blogosferei. Dar mai respiram idei si pe blog. Cate una, doua, randuri scurte si aleatorii, vor fi scrise cu rabdare si vor sade cuminti sa faca cunostiinta cu TweetDeck-ul, sectiunea de post-it  de pe Toateblogurile si cu profilul de pe FB, cand vrea Inaltimea Mea. Caci nu le scriu ca sa le si arat pe loc pentru ca deoarece, pana la varianta finala, articolul sufera, ca si stapanul, multe modificari.

Pentru ca timpul fuge ca vantul cand te distrezi nici nu ma dumiresc ce si cum ca e in picioare baiatul. Asa ca merita atentie. Mancarica, joaca si putina lectura la neastamparat ca altfel nu-i trece. Mai nou ne-am bagat pe undele radio si ascultam ProFmKids. Faina treaba. Si comutam pe ce canal doreste ficatul meu, daca l-au lasat nervii de atata rock. :)) Era o glumita pentru cine stie faza. Deci avem si muzica, mai improvizam niste joace pentru copilsi cu copilul. Caci, sa va zic drept, are o mare contributie si piticul.

Si, vine vremea sa-l mai las alone pe pitic. Cica trebuie sa se invete independent. Perfect. De parca eu ii aveam p-ai mei sa ma rasfete atat! Nu, taticule, la tara, la gaini, porci si insirat tutun. Bine ca nu ma dadea la tutun asa devreme. Dar mai stii?! Am putine amintiri de atunci. Poate sunt reprimate!:)))

Si revin la masinarie. Mai arunc cate un ochi cand si cand ca sa vad ce zice mesajul de la TweetDeck sau Digsby(mari inventii astea doua… de la bec incoace). Si mai iau cate o recompensa ca sa ma simt ca ala de a baut RedBull. Nu incercati sa va dati seama cat fumez pe zi ca va zic pe fata: un pachet si juma’. Fiecare femeie are nevoie, nu doar de un intreg, dar si de o jumatate (o replica din Sex And The City).;)

Apoi vine seara si lucrurile se prevad a fi mai bune, caci vine tati. Copilul trece la coarda a doua iar eu ma asez la un film. Cu pauze lungi si dese resuesc sa vad filmul respectiv.

Si iar la culcare cu copilul. Dupa el, la o ora, ma retrag si eu. Foarte rar stau pana mai tarziu pe blogosfera ca sa mai citesc.

Ca sa inchei seara frumos rasfoiesc cu drag o carte. Cateva pagini caci mai mult nu reusesc. Are efect imediat.

Noapte Buna!