Realitatea de dincolo de virtual, acolo in scaunul incercat de atata greutate, exista un om…si intreb: oare stiti cine este?
In viata cotidiana, cu familia si prietenii, ai un anume comportament, un fel de a a gandi constant. Asa ca cei de langa tine te stiu deja si ti-au decis asezarea in „pagina”.
Pe net lucrurile stau altfel. Aici intalnesti ID-uri sau IP-uri, ale caror proprietari interactioneaza cu tine prin intermediul diverselor forme de socializare. Decizi, de multe ori, dupa schema gandirii sau gusturi, la care te opresti si-i acorzi atentie.
Blogul fiecaruia, de exemplu, reprezinta un fel de Curriculum Vitae. Lumea il citeste si stabileste ce si cum. Alteori chiar pe siturile de socializare se poate constata, din cele cateva contacte virtuale, personalitatea sau nivelul de intelect al unui individ.
Dar…exista cazuri in care, unele persoane nu dau pe dinafara in a se lasa dusi de valul sinceritatii. Nu pot fi catalogati pentru ca, daca esti atent, vei fi surprins in ambele moduri. Poti sa garantezi ca stii cine scrie (ma refer la puterea lui de discernamant si, desigur, ca este in trend, la intelect)? M-as gandi imediat ca acea persoana se adapteaza la formele date. Cameleonul. Sau doar adora sa culeaga reactii.
***
In acest periplu de interactionari, m-a surprins neplacut modul in care esti judecat dupa simplele aparente. Lumea nu are timp si rabdarea sa te asculte si nici prea multa bunavointa. Esti perfect sau te misti in directia dorita de acesta (de la primul contact)…si e in regula. Te introduce-n viata lui dar …numai putin ca sa nu ti se urce la cap. Daca nu…esti eliminat absolut fara mila, si incadrat la categoria „persona non grata”. Inchipuie-ti! Dar treaba e cam asa. Daca arunci un ochi pe profil, pe perete, la blogul acestuia, vei constata cateva neconcordante. Chiar si cand comunica direct cu tine, prin intermediul tastaturii. Daca il abordezi pe o tema iti va raspunde exact cum te asteptai: ca un ridicol. Deci, te gandesti atunci, e bine caci n-am pierdut nimic din spectacol. Concluzie: acestia sunt cei care te judeca. Si, din pacate, turma care-l urmeaza.
Dar totusi te atasezi de anumite persoane. Sa zicem ca le urmaresti din umbra. Iti plac cum scriu, cum gandesc, debordeaza de energii pozitive si ajungi sa ii creezi o aura de bunatate si maturitate. Te atasezi profund si iremediabil pana cand…te dezamageste la prima confruntare. Parca ti se taie de tot. Si-ti vine sa renunti la a mai socializa cu cineva ever. Ajungi sa ignori pe toti ceilalti pentru ca ai fost rejected de un „oarecare”.
Insa am reusit sa depasesc acest obstacol si m-am reintegrat. Am constatat ca sunt oameni minunati care stiu sa aprecieze si lucrurile simple, fara fason. Aceia au doar cateva persoane cu care interactioneaza foarte fain. Te gandesti: la ce-ti trebuie sa urmaresti un celebru internaut sau blogarash cand adevaratele valori si prietenii se nasc alaturi de oamenii care stiu sa-ti scrie fraze logice si fara bullshit-uri.
Dar nu ma apuc sa judec pe nimeni aici. Ci vreau sa atrag atentia ca eu chiar nu intentionez sa produc pagube nimanui si caut sa relationez civilizat. Daca se poate. Daca nu, exista o alternativa, aceea de ignore.
Ce altceva ma sacaie de o vreme este curajul unora de a se face de ras incercand sa te inlature cu intimidari venite din senin si nejustificate. Ma rog, in mintea lor si in functie de scopul urmarit, exista o justificare. Insa orice manevrare de opinii se face prin argumente logice. Daca nu exista, parerea mea, e ca nu gandesc prea mult inainte de a da drumul porumbelului din gura. Si atunci, why bother?
***
Din scurta mea perindare pe net am constatat ca interesul acestor internauti este sa dea din coate ca sa-si castige un loc in acel stralucit blogroll sau in viata unora si, cu cat personajul (proprietar al blogului sau nu) este mai cautat sau mai cunoscut, lupta devine mai acerba.
Acestia sunt cei pe care ii gasesti pe net permanent. Nu stiu cum e la ei dar eu nu prea am timp sa socializez. Ei insa o fac si foarte des. Iar stilul, apai se stie, de la infumurat in sus. N-o sa le atingi maretia cu care Dzeu i-a inzestrat. Niste genii coborate pe pamant sa dea din stralucirea lor. Daca ajungi sa te amesteci in multime trebuie sa te ridici la standarde, altfel you are out! Ma rog, la unii treaba e mai dureroasa: te paruiesc pana lesini. Rezultat: data viitoare incerci sa-i eviti.
Importanti sunt cei care te accepta asa cum esti.
***
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Ai perfecta dreptate .Eu nunul mi-am facut blog , nu ca sa ma dau smecher , si ca sa imi exprim parerea.Am publicat in ziare am aparut la televizor asa ca nu am nevoie de a ma face cunoscut.
Pana la 23 de ani ai realizat toate astea? Si ce anume te-a impins sa ajungi intr-un ziar sau la televizor?
Faptul ca toti tac si inghit ceea ce se intampla.Eu unul m-am saturat.
Si ai simtit ca ai schimbat ceva? Eu cred ca uneori e greu sa captezi atentia oamenilor chiar si prin intermediul media. Se gasesc mereu carcotasi care sa distraga atentia de la ce este bun de observat.
ştii, ai fii foarte bună de psiholog, fiindcă îi citeşti bine pe cei din spatele pc-urilor 🙂
Multumesc. :))
Pe net ca si in viata exista scopuri,interese,confruntari pentru cine doreste asa ceva.Exista si interlocutori umani,
calmi si relaxati. Dan
Da am schimbat vreo cateva lucruri inclusiv un primar
Cata dreptate poti sa ai, cred ca toti am trecut putin sau mai mult printr-o situatie de acest gen, insa e un fel de lectie din care invatam ceva si anume ajungi la concluzia ca mai intai scri pentru tine si daca cineva vrea sa te placa te place asa cum esti si nu te judeca dupa aparente…
Sa stii ca mi-a luat mult timp sa realizez asta.:) In viata era mai simplu dar cand scrii e foarte greu sa multumesti…insa am realizat ca nu eu eram problema.
Uite un articol scris de mine http://www.mytex.ro/editii-locale/sacele/opiniile-sacelenilor-trebuie-implicare-in-viata-civica-saceleana_181988.php
Am citit articolul. Tocmai citeam pe un blog despre viata din Bucuresti, mai degraba despre necivilizatia de aici. Corect ce spune insa intr-adevar e vorba de noi toti care trebuie sa ne implicam nu doar primariile si prefecturile. Sunt multi factori care nu ne ajuta in aceasta schema urbana. Insa cel mai mult e vorba de dezinteresul tuturor.
Ma bucur ca ai dat un semnal de alarma.
Este vechi de vreo cativa ani
Lasa ca am fost prin 2007 in Bucuresti.Nu mi-a placut deloc orasul
Este foarte sinistru si greu de acceptat ca si capitala a tarii, dar n-ai ce-i face, zau.