Ce s-a prins de noi in anul 2009?

Mi-am luat „leapsa” din oficiu si m-am decis sa scriu si eu o umila parere. Ca sa intaresc o impresie pe care mi-am format-o de-a lungul timpului si pe care cred ca si altii o impartasesc.

Ideea o fi pornit de demult insa zilele acestea m-am oprit la prima si la a doua sursa venite, care dadeau tonul unei noi intrebari de inceput de an. Ce-am invatat in 2009?

Am muscat momeala si am raspuns scurt.

Dar totusi, intelepciunea, experienta, cum i-or zice, m-au educat in ideea in care nu poti totusi sa dai un raspuns la o astfel de intrebare din mai multe motive.

Acumulam, strangem, gasim, cercetam si invatam. E adevarat ca facem toate aceste lucruri si, mai ales, invatam fiecare lectie si luam chiar note mari la extemporalele de dirigentie.

Insa in viata de zi cu zi rotitele se invart, in acelasi sens, insa nu cu aceeasi forta cu care incercam noi oamenii sa legam lucrurile cap la cap. Exista un timp dat fiecarei lectii ca sa fie invatata. O lectie de viata are nevoie de atata timp cat sa intelegi ca fiecare greseala face parte din tine.

Cu alte cuvinte… nu am „invatat” ci am deprins anumite obiceiuri comportamentale sau mentale datorate invataturilor ce le-am acumulat. Fara sa mai stiu macar de unde, cum sau cand le-am deprins. Cum repetitia este mama invataturii pot sa afirm, fara sa-mi fie rusine, ca m-am deprins cu aceste „reguli de casa” pentru ca am tot reciclat aceleasi experiente. Am repetat pana mi-a devenit un reflex sa diger numai ce-mi face bine.

La scoala n-aveam un sistem…de a invata. Retineam ce-mi placea. Dintr-o serie de materii, cand am plecat, am ramas doar cu cateva cunostiinte generale, ma rog, asa sa le zicem. N-am retinut tot si nici nu cred ca ar avea cineva asa o pretentie. Insa subconstientul este capacana pentru amintiri. Ca sa demontrez …printr-o formula consacrata amintesc aici o vorba: cika daca ai un ciocan in mana toate celelelte din jur iti par a fi cuie. Cam asa vad eu procesul de invatare. Invatam doar ceea ce ne intereseaza sau pare a fi relevant intr-un anumit context al vietii noastre.

Adesea ne ciocnim de oameni care spun, cu tristete in glas si cu regret, ca ar fi bine sa te feresti sa faci anume greseli. Si-ti insira o lista cu d-ale lor…care au fost, sunt sau vor fi si ale noastre. Culmea e ca acestia subliniaza un fapt: au facut aceeasi greseala de mai multe ori si nici la acel moment nu sunt convinsi ca ar face altfel daca ar avea posibilitatea.

Caci pana la urma omul…chiar este supus greselii. Fara indoiala. Chiar daca ai realizat ca anumite lucruri sau anumiti oameni iti sunt nepotrivite sau nepotriviti si ai avut cateva revelatii referitoare la efectele actiunii binecunoscutei formule  „a te arunca cu capu-nainte”, universul va avea tot timpul rabdarea sa te puna la incercare …dinnou…folosind acelasi test…monoton. Iar tu il vei pica de fiecare data.

Ca o concluzie eu una n-as avea ce sa completez la capitolul: „ce-am invatat” dar as putea sa scriu ca „am deprins” urmatoarele:

– sa fiu doar putin mai responsabila decat anii trecuti;

– sa cantaresc lucrurile inainte de a face urmatorul pas, sa calculez pierderile si castigurile …chiar daca fac o greseala;

– sa ma astept la orice rau, chiar daca am cea mai mica sansa sa-l evit;

– sa fiu rea, dar sa fiu si buna;

– sa iert dar sa si fiu transanta;

– sa repet aceleasi greseli;

– sa sper ca poate de aceasta data va fi altfel….

Ce s-a prins de voi in anul 2009 sau ce obiceiuri ati deprins de-a lungul vietii?