Ce inseamna sa fii geniu…

Legat de treaba asta imi amintesc un sir de replici din celebrul film Star Wars. Maestrul jedi isi instruia elevul referitor la puterea telepatica, respectiv influenta asupra oamenilor. Elevul exclama, dupa o demonstratie facuta de maestru: „Poti tu sa faci asta? Esti foarte bun”. Maestrul raspunde: „Nu eu sunt foarte bun, ci mintile lor sunt foarte slabe!”. Astfel fac introducerea la cel mai straniu film ever. Cu un subiect foarte actual si potrivit la fix zilelor noastre.

Deci am fost proptita iar in scaun de un film. „The invention of Lying”. Un fresh de idei… dar care, sa nu credeti, ca are vre-un impact puternic. Reactia este cumva asemanatoare ca la Idiocratia. Conceptele sunt proaspete, intr-adevar, insa gata sa iti explodeze in fata, nu in sensul cel mai pozitiv si nici admirativ. Filmele, amandoua, au o actiune aberanta starnind indeosebi retragerea rapida din fata ecranului. Dar, daca ai rabdare si stai fix pe firul actiunii, vei piguli cateva deja-vu-uri. Filmele au cateva revelatii.

Idiocratia promova ideea prin care fiintele inteligente (nu ma refer la oameni, la modul general, ci la cei care au capacitati de intelect ridicate si de disecare a faptelor logic) dispar din randul oamenilor datorita coplesitatii cotidianului si muncii exagarate depuse, ajungandu-se, intr-un viitor, ca pamantul sa fie dominat de specia umana cu mai putine capacitati intelectuale. Eroul filmului se trezeste in acesta vreme incarcand sa o ajute sa descopere solutia unei probleme globale. De aici ajunge sa fie recunoscut ca fiind cel mai inteligent om de pe pamant. Si evident urmeaza…dar mai bine urmariti-l…

The Invention of Lying are un subiect ce se invarte in jurul aceleeasi idei de geniu. Lumea, pe care o stim, devine un fenomen in masa de „credinta orbeasca” in a spune adevarul. Adevarul gandit si exprimat atat de usor aduce un fapt in prim plan…lumea nu mai are puterea sa discearna o minciuna. Minciuna poate sa devina un adevar incontestabil. In acest context se afirma aparitia unui geniu. Omul care, dupa un click misterios al creierului, reuseste sa-si depaseasca conditia limitata si ajunge sa spuna minciuna dupa minciuna. Asa oamenii incep sa-l ridice undeva sus. Acesta da nastere unor „legende”, care pentru populatia flamanda de necunoscut, pare sa aiba mare priza. Reuseste sa convinga masele ca o inventie pur nevinovata este un mare adevar, o mare revelatie neintamplatoare si, chiar daca nu este confirmata, ea este valida, tocmai pentru simplul fapt ca masele refuza, in subconstient,  sa creada ca cineva poate sa spuna altceva decat adevarul. Conditia lui era insa, pentru cei care-i fusesera colegi, aceea de ratat. Ironic, nu? Cam asa e si-n viata. Un om marunt, care nu se afirma nicicum, care iti demonstreaza in multe randuri ca este alaturi de tine si te ajuta neconditionat, devine un „tamtalau”. Bunatatea si inteligenta nu par a fi atu-ul acestuia. Dar nu…Defapt nimeni nu face conexiunea intre …un astfel de om si cele doua virtuti. Singura varianta orbesc acceptata este „prostia”. Si, chiar daca sufletul spune una, mediul te indeamna sa crezi altfel.

Cat despre cascatii, pe care i-am zarit in acest periplu de evenimente, sunt la doi pasi de noi. Exista asa-zisi oameni de bine care starnesc adevarate furtuni predicand si vorbind despre fenomene mistice. Poti sa aduni adeptii-cascati incredibil de simplu. Cum spuneam, mai sus, adeseori, nu cel care predica este incredibil de bun orator sau magician ci cel care asculta e slab.

Iata un blog unde citeam despte un eveniment contemporan legat de aceasta stare de „geniu” a maselor si, evident a celui care o desluseste pregnant.