Iata o alta stire interesanta. Cel putin pentru mine.
Am citit cateva din articolele care dezbat evenimentele ce au precedat celebritatea acestuia in lume si am ajuns la cateva concluzii.
Am scris un articol despre predictiile lui Sundar Singh. Unde precizam, in mare, rolul Romaniei in restabilirea ordinii mondiale. Un loc al spiritualitatii, care va starui mult timp in viitor. Daca luam in calcul cateva preziceri date si de Biblie, asa cum au fost descifrate dupa varianta in ebraica de catre Dr. Eliyahu Rips, dupa un anumit cod de citire, am putea presupune cu adevarat ca aceasta prezicere legata de Romania este adevarata.
Dalai Lama, inainte de a fi un fel de Moise pentru tibetani, este un om spiritual, incluzand acest statut nu doar un nivel de credinta, dar o apropiere de Dumnezeu sau de acea forta care ne gazduieste pe taramul ei pe care nu oricine o poate dobandi. Asadar acest Dalai Lama are o misiune dar pe care o indeplineste exact asa cum ii este indicat, cum spuneam in acelasi articol al meu. Ca „vorbeste” cu acest divin sau pur si simplu gandeste logic sau instinctiv (pentru ca au fost dese cazurile in care diversi reporteri ii puneau intrebari legate de natura paranormala iar el radea ca un copil si dezmintea acest fapt printr-o simpla remarca socratica) Dalai Lama stie ca este un timp pentru toate calatoriile sale. In Romania probabil ca va sosi in acea zi in care i se va „permite” sa vina.
Exista, conform articolului pe care l-am citit, framantari politice cu China inca de foarte mult timp:
<<Din secolul 17 şi până în anul 1949, Dalai Lama a fost unica figură ce reprezenta autoritatea în Tibet, atât politică şi administrativă, cât şi religioasă. Având capitala în Lhasa, Tibetul şi-a proclamat independenţa faţă de China în 1911, profitând de atmosfera destul de incertă ce domnea la Beijing, în ajunul prăbuşirii dinastiei Qing. Totuşi, China nu a renunţat niciodată la ideea că acel mic platou face parte din teritoriul său, iar Tibetul a beneficiat, între 1912 şi 1949, de o perioadă de respiro, în care a fost o ţară independentă de facto, fără ca să-i recunoască cineva în mod oficial acest statut.
Lucrurile s-au schimbat în 1949, când la putere în China a ajuns Partidul Comunist, după încheierea războiului civil. Pe 1 octombrie, în acel an, a fost proclamată Republica Populară Chineză, iar în anul următor aceasta şi-a trimis armata pe „acoperişul lumii”.
După înfrângerea fără drept de apel a micuţei armate tibetane, care număra 5.000 de oameni, faţă de cei 40.000 ai Chinei, Tibetul a semnat aşa-numitul Acord în 17 puncte. Iar de atunci, orice ţară din lume ştie că această regiune aparţine puterii de la Beijing.
Mulţi tibetani au reuşit să fugă din ţara lor, din anii ’50 şi până astăzi, în marea lor majoritate refugiindu-se în India. Acolo, în Dharamsala, funcţionează Guvernul tibetan în exil, condus de însuşi Dalai Lama, liderul spiritual şi, în acelaşi timp, politic al tibetanilor de pretutindeni.>> ***
Totusi problema acestuia de a se infiinta in tara noastra nu este legata strict de aceasta lupta pentru independenta, datorata Chinei, care in esenta considera o sfidare prezenta lui Dalai Lama in oricare tara de pe mapamond. In turneul sau prin lume, respectiv in 45 de tari, acesta a ajuns si in SUA, unde s-au imortalizat cateva ipostaze cu presedintele de atunci, fapt care a revoltat si „ridicat in picioare” China, care a respirat o formula de adresare la adresa lui Dalai Lama: separatist. Nu cred ca aceste reactii vehemente ale Chinei l-ar fi speriat pe Dalai Lama ca sa ajunga la concluzia ca nu poate sa calce in tara noastra. Nici posibilitatea ca autoritatile romane sa se fi opus acestei vizite. Pur si simplu nu este timpul acum. Pana la urma Romania se afla in „arca lui Noe” si ar reprezenta o mare importanta chiar si pentru acest om al divinitatii, avand in vedere ca acesta a avut si intalniri cu lideri ai Bisericilor.
Viata traita doar inconjurat de adepti ai religiei tibetane, inca de la o varsta frageda, a constituit un avantaj pentru acesta de a dezvolta natura mistica si misterioasa cu care este inconjurat. A fost gasit de catre acesti adepti si transformat in urmatorul Dalai Lama. Dar nu oricum l-au ales sa fie liderul spiritual al budistilor, ci ghidati dupa cateva semne „consacrate”. A fost crescut in spiritul acestei credinte si a fost protejat de vartejurile vietii reale. Ajungand azi sa aiba acea incontestabila stare de bunatate si intelegere. Rade ca un copil, se poarta ca un copil si vorbeste simplu. M-am dus cu gandul la Michael Jackson. Si acesta a fost atras si absorbit de celebitrate inca de la o varsta mica, treaba care i-a adus de suferit pentru faptul ca el n-a reusit niciodata sa se maturizeze, asa cum am putea noi sa judecam de dinafara. Avea o balandete greu de imitat, radea si se distra cu orice ocazie, era amuzant si avea suflet darnic. Asemeni unui copil. Dar, mai mult, toate actele acestuia de binefacere, au venit din inima. Le-a facut cu mintea de copil. Asa cum si spatiul lui, universul in care se retragea avea formele si culoarile specifice varstei fragede. Detinea mai multa maturitate decat orice adult.
Poate ca si noua ne-ar fi de folos o asemenea purificare de tot ce este imprumutat sau obtinut din afara ca fiind rau si vicios, ca sa lasam loc bucuriei, veseliei si maturitatii de copil. De ce nu? Am vazut bloguri care vorbesc despre fericire, despre acel know-how de care e nevoie ca sa dobandesti acea fericire. Dar cum sa faci aceste lucruri daca suntem permanent corupti? Fericirea este in lucrurile simple pe care le faci. Asa am concluzionat la un moment dat. De ce? Pentru ca sunt singurele pe care le putem controla in viata noastra.
Sau ar trebui o lobotomie si un start-over.
Alexandrescu Daniela 