Fără categorie

BurgerKing


Deci…a fost interzisa…mmm…Pai hai sa vedem inca odata…incepe asa…trei gagici stau in pat…povestitorul ne explica cum ca mandrele impart absolut tot…patul…trecem la scena cu asa-zisul dressing…hainele…mergem mai departe la sala de sport, unde ele sar pe o saltea in aceleasi costume de baie…aparatele de fitness….apoi imaginea se focalizeaza pe un obiect sculptat in gheata, parca seamana cu un…cactus?… cadourile de la iubiti…si le urmarim cum chinuie un cal, probabil pur-sange, calarindu-l cu nadejde, nu fiecare in parte, ci toate odata…caii…si, in sfarsit, vedem obiectul reclamei…burger-ul celebru, Texas Bacon, Double Whopper, pe care il manevreaza doar putin dezordonat una din papusi in incercarea de a o servi pe alta…chiar si burger-ul de la BurgerKing este impartit de fete…finalul este apoteotic…domnisoarele fac un dus in fantana arteziana…

Ce inteleg eu din reclama…pai chiar nu stiu exact…doar ca-mi pare sa aiba conotatii sexuale…avem patul, unde, dragalasele, stau imbracate doar in costumasele de baie….apoi isi schimba hainele intre ele…care haine? sunt la fel imbracate ca in pat, dragii mei…deci isi schimba sutien cu bikini dupa culori…misoginism potrivit…blondele aleg dupa culoare si design orice…aaa sa nu credeti ca sunt naturale la par…nu, nu…sunt doua brunete la deruta…ele tot blonde sunt…superficiale…as zice…aparatele de fitness par sa fie si ele la gramada…dar mi le-arata sarind in sus si-n jos…ca urmatoarea secventa sa ma lipeasca de speteaza scaunului cu acel obiect de design, care, ma indoiesc, ca trebuia sa arate ca un cactus…si…sunt calare pe cal…savurand un burger…imaginatia mea, si nu numai a mea, o ia razna si vizualizez imediat ca s-au murdarit flagrant cu ketchup, maioneza sau mustar…si …cum era evident…s-au spalat de murdarie…obraznicele…eeehhh??get it?

Deci trebuia interzisa sau nu?

Oricum se pare ca n-a fost interzisa peste tot in Noua Zeelanda…a circulat mult si bine pe la televizor…dar…cativa s-au impotrivit cu vehementa, sa fi fost femei? nu cred ca s-au pus de-a curmezisul barbatii…unei astfel de arte…

Fără categorie

Reclama cu Adam si Eva


E criminal de haioasa, fratilor. Si sa nu comentez cat de costisitor e sa reproduci raiul, sa aduci un cal alb, sa faci si niste animatii convingatoare. E misto rau reclama!!! De ce a fost interzisa? Ma depaseste. Tipa e, cel putin, mortala, „dezbracata”, ca sa zic asa, cu o frunza pe zonele intime; avem cascada, fluturi, verdeata, celebra ispita, sarpele, marul, copacul…este totul perfect…nu pot sa cred ca nu i-au dat nici o sansa!! Din pricina de homosexual??Asta era si ideea…fara sex…femeia n-are cum sa se reproduca…si azi n-am fi avut placerea sa vedem aceasta reclama interzisa. Deci asigurarile intervin sa salveze specia…e minunata, daca stai sa te gandesti…

Fără categorie

Jurnal…de spital – primul capitol


Am nascut. Intr-o zi de duminica. O zi fericita pentru toata lumea, inclusiv pentru mine. Defapt, istoric vorbind, abia a doua zi am realizat ca ma asteapta un bebe la neonatologie. Cand m-am trezit eram atat de ametita, aveam senzatia neplacuta de neputinta, incat n-am reusit sa spun mai nimic. Nici cand doctora, aproape cenusie la fata, ma anunta ca n-a avut de ales decat sa-mi elimine uterul si un ovar. M-a intrebat ce ar trebui sa faca, sa anunte parintii, sotul despre ce se intampla. Am banguit un: „Sa le spuneti sa stie si ei! Trebuie sa stie!”. Aveam sentimentul ca n-o sa ma mai ridic de pe patul ala. Am adormit. Ma trezeam, din cand in cand, ca sa imi vorbeasca persoane, pe care le stiam dar nu puteam sa definesc clar de unde, ca sa-mi spuna ca sunt alaturi de mine si ca voi fi bine. Intr-un final mi-am revenit. Dar…nu puteam sa ma misc. Ce durere! Ma tintuise la pat o durere in zona unde fusesem operata. Doctora ma viziteaza sa-mi spuna ce pot sa mananc si ma intreaba cum ma simt. Parca arata mai bine azi. Mi-a povestit ce s-a intamplat. Eram confuza. Nu stiam nimic despre histerectomie. Am cazut pe ganduri si, abia tarziu, am realizat cumplita veste. Nu eram capabila nici sa gandesc.   

M-am zbatut mult sa ma ridic din acel pat sumbru. Cand esti la reanimare este imposibil sa nu cunosti pe cineva. Asa am reusit sa ma mobilizez mai bine. Te indemni cu colega de „suferinta”. Am scapat, dupa doua zile, de chinul camerei de la reanimare. M-am instalat comod la una din rezervele cu plata. Nici nu ma gandeam sa stau cu copilul, abia nascut, la cele gratuite. E o chestie, care se intampla la romani, poate si in afara, cand te dai mai tare decat esti si lumea te respecta. Si, intr-adevar, am fost tratata bine. Doar pentru ca plateam rezerva. 150 RON pe noapte. Bineinteles ca n-a lipsit mama „spaga”. Sotul le captusea buzunarele asistentelor si doctorilor, parintii mei, fiecare in parte, socrii, deasemenea, si chiar eu, in cele mai dese cazuri, si, pentru ca erau mai multe ture, aveam mereu rezerva de bani gata pregatita pentru buzunarele imaculate ale fiecarei doamne din sectie. Despre doctora mea pot sa spun: jos palaria!!! Nu mi-a acceptat nici un ban pentru cezariana. Nu cred ca era vina, care ar putea, oricine citeste, sa creada. Era o constiinta dornica sa se impace cu greselile din trecut. Pentru ca vina nu i-a apartinut pentru ce s-a intamplat acolo. A fost o mare aiureala cu alta doctora care nu m-a controlat la timp, cand sarcina era la inceput. I-a pasat cat negru sub unghie. A luat plicul si mi-a dat un biletel in care notase, pe puncte, ce ecografii trebuie sa fac. Unde si cum sa la fac? Am realizat ca nu mai exista nimic uman la unii doctori. Poate m-a vazut zdravana si si-a inchipuit ca sunt una din multele prolifice si n-o sa am probleme veci pururi. Am cautat sa merg undeva dupa o ecografie. Dar mi s-a parut stupid. Cum sa ma plimb din poarta-n poarta cand ar trebui sa ma urmareasca doar un singur doctor? Asa ca, dupa ce a trecut mult timp, trei luni respectiv, am ajuns printr-o recomandare a doctorului meu endocrinolog, la aceasta doctora. N-a vrut sa ma primeasca. Eram in a treia luna si nu aveam nici o ecografie. Acum mi se pare si mie ca am gresit flagrant ca am asteptat atata timp. O singura scuza am: nu ma puteam plimba prea mult, orice miros ma termina fizic, si miscarea ma facea sa vars.Dar, pana la urma, asta a fost.

In rezerva erau doua paturi, deci pentru doua mamici, dar am avut noroc sa fiu singura, asa ca, intr-una din cele 3 nopti care au urmat, a dormit si sotul pe unul din ele. Am platit. Asa era corect. Nu?

In sfarsit, mi-am luat in brate copilul. A treia zi. M-am bucurat si m-am intristat, in acelasi timp. Faptura aceea mica ma privea cu indiferenta, nu stia si nici nu conta cine sunt sau ce vreau. Dar nu m-am dezarmat, l-am strans in brate si am mers mai departe impreuna. Am dormit iepureste doar ca sa stiu ca lui ii este bine. Laptele la piept nu dadea semne sa vina asa ca am fortat putin cu o pompita cumparata din spital. Iata ca a venit. Ce bucurie. Dar bebe nu putea sa se agate de problema. A fost greu. Asistentele din spital m-au ajutat cu laptele praf. Nan. Dar nu aveam voie sa il administrez cu biberonul. Cu lingurita. Am inteles intentia dar n-aveam rabdare. Asa ca m-am pus de acord cu o asistenta si i-am dat tot la tetina. Ce puteam sa fac? Asta era prima din deciziile mele de inceput de viata alaturi de Stefan.

A venit si ziua in care puteam sa plecam. Am facut bagajele cu grija si, cu sufletul plin de emotie, l-am imbracat cat am putut de gros pe Stefanut, ne-am urcat in masina si am plecat. Acasa m-am simtit in largul meu. Bebe era derutat. Eram acasa. Eram asa de fericita. In sfarsit in siguranta, departe de infectii, departe de injectii, departe de reguli, greu de respectat. Aveam internetul, prietenul meu cel mai bun. Cand nu stiam ce sa fac cu copilul dadeam un „sarci pe gugal”. Asta m-a salvat de multe neplaceri incomode.

Dupa ce ne-am instalat cu succes acasa, am inceput sa ne deprindem fiecare cu obiceiurile fiecaruia. Defapt… doar eu. Programul de somn sau de mese parea sa dispara din obicei. Somnul in sine se facea ca da o fuga pana la magazin si nu se mai intorcea…mesele erau muuulte si dese….de-am luat in greutate, cum era si firesc, vreo 10 kg peste cele acumulate in timpul sarcinii. Era frumos sa pot sa-mi intretin high-life-ul o vreme lunga dar, pe masura ce Stefan punea in greutate, eu trebuia sa dau. Se pare ca ma apasa pe operatie, pe mate, greutatea asta frenetica. Si durerile au inceput. Am crezut, ca nu se putea sa nu intru in panica, ca sunt probleme cu operatia. Dar…erau reminiscente ale histerectomiei. Ca sa vezi. Si asta am aflat inainte de vizita la doctorul meu ginecolog. Atunci am aflat si despre efectele acestei operatii. Cine sa stie aceste lucruri? Cine ar putea sa vorbeasca deschis despre asa ceva? Decat o doamna in varsta, o doamna fina dealtfel, care m-a tras deoparte si, in soapta, mi-a dat cateva lectii despre…viata de femeie.

In sfarsit ne-am acomodat, cat de cat cu copilul. Primeam vizitele unei rude apropiate, care cunostea foarte detaliat etapele de ingrijire ale copilului, cat si modalitatile de a-i crea un program stabil (de somn, de papa, de imbaiere etc).

Deci, baite, curatat in urechi, la buricel, masaje, alaptat, somn, calciu, vigantol, glicerina, vitamina C, si multe altele de care nu mai imi amintesc acum. Trebuia sa am grija sa am farmacia lui bebe completata cu cele necesare.  

Tot trecand timpul, destul de incet, nici nu implinise Stefi o luna, am realizat pe parcurs ca ceva nu era in regula. Mereu ma intrebam cum pot eu sa stiu cand e bolnav copilul. Acesta era un moment in care simturile mele s-au acuizat si am simtit ca nu-i sanatos haraitul ce se auzea pe gatul copilului, nu doar cand papa, ci tot timpul. Noaptea sforaia de ma speria cateodata. Solutia de moment a fost ca salteaua, pe care dormea, sa fie inclinata.

Gata. Vorbim cu doctorul de familie. Ne-a vizitat, l-a consultat si ne-a dat verdictul: bronsolita, o forma usoara.

Pentru mine putea sa fie oricum. Emotiile si teama primelor semne de boala ma dadeau peste cap. Solutia? Trimitere la doctorul Oraseanu de la Grigore Alexandrescu.

Si de aici incepe circul.

Fără categorie

Vin sarbatorile…yupiiiiiii


Unde sa ma uit, ce sa aleg, cat de ieftin, care merita? Ofertele sunt gramada pe internet, la televizor, pe bannere publicitare, pe fluturasii aia de-i gasesti in cutia postala…dar ce ma fac ca ma simt ca la votare?! Am, nu o dilema, ci mai multe. Criza economica anunta, cu surle si trambite, o reducere de preturi considerabila. Unde? Vad ca preturile sunt la fel si, in alte cazuri, chiar nesimtit de mari, comparativ cu anii trecuti. Si, pentru ca nu se fac reduceri, unele firme de turism, te aseaza la categoria „rate”. Daca ajungi sa platesti in rate un party de craciun sau de Anul Nou chiar am ajuns la fund. Pentru unii pare sa fie solutia ideala si este imbratisata cu sufletul si mintea deschise. Eu consider ca este stupid. Problema aici este ca, desi economia este in criza de ceva timp, nu s-au introdus stimulentele acolo unde era cazul. Providerii de servicii ar trebui, macar de sarbatori, sa primeasca un tratament favorabil, sa fie ajutati sa isi sustina afacerea. Dar asa, in rate, nici pe ei, nici pe noi nu ne ajuta. Este total adevarat ca, obisnuiti cu acest sistem de rate, oamenii nu simt ridicolul situatiei. Cumperi o masina in rate, o casa, asa ca ce-a mai ramas? Putem vorbi despre creditele pentru studii, putem comenta putin si despre creditele acordate de banci pentru calatorii. Dar astea au conotatii diferite si sunt ample. Defapt ideea este ca ratele sa fie luate in considerare pentru aceleasi scopuri dar care au o amplitudine mai mare, cand sunt sume mari la mijloc, nu pentru 3 lei. Asa ca, de sarbatori, preferabil este ori sa strangi din fund si sa platesti toata suma odata, ori sa stai acasa. Cum adica, petrec acum si platesc restu’ vietii? Cum vine asta? Cand stim ca 90% din populatie are credite de nu le mai stii numarul…Te bagi la alt credit desi stii ca, practic, nu poti sa-l sustii?
Ma rog, ca sa raman tot in aceeasi ordine de idei…am simtit rautate, am vazut meschinaria dupa mastile frumos colorate, din prea multa vanitate sau din dorinta executarii unor vendete nepotrivite momentului, locului si directiei, treaba care m-a scufundat adanc intr-un mare rahat, din pricina de multe credite, pe care trebuia, la un moment dat, sa le sustin singura. Azi le multumesc celor care m-au „ajutat” sa intru si mai rau in rahatul ala. Am luptat cu lipsurile, am dat din coate si m-am ridicat din mizerie. Atunci a fost un moment in care am realizat cine imi este prieten. Deci le multumesc…Iar azi pot sa spun ca sunt multumita ca nu mai am posibilitatea sa iau credit. Pentru ca, recunosc, as face-o. Cumva am primit o lectie importanta. Si nu o voi uita. Macar n-am ramas fara casa sau alte lucruri importante. Acum stiu ca un credit poate sa aduca fericirea pe termen scurt. Un moment de fericire vs. restu’ vietii de datorii. Nu-i o imagine placuta. Dar, o casa, un teren, nu contest, uneori merita efortul, dar nu sa te dai peste cap. Si ca sa nu te dai peste cap…fa-o cu cap.
Sunt totusi atatea modalitati mai ieftine sa te simti bine. O gasca de prieteni, acasa la tine, sau la ei. Un remy, un monopoly, o carte…de jucat, un film de exceptie, si aici va pot face ceva recomandari…, o plimbare pana in centrul orasului, muzica, dans, inventati cateva jocuri, ca sa fie seara de neuitat, ca sa nu zic despre conversatii…ca la asta noi ne pricepem cel mai bine, daca ai prieteni iubitori de reflectoare, baga si un karaoke, o chestie cat se poate de simpla de realizat…si o masa in stil suedez este binevenita…ca sa intregeasca decorul si atmosfera.
Pentru cei care doresc distractie de 5 stele, petrecere @Marriott de Anul Nou, unde va canta Horia Brenciu, petrecere la @Club Elements, invitati Damian & Brothers, na ca se face unul si @Clubul Bamboo, da dar canta Puya, Connect-R si costa beletul…150 ron…ceva mai special, caragialesc, pentru ca i-au dat temei numele D’ale Carnavalului, gasesti @Expirat/OtherSide, apoi trecerea dintre ani se mai poate face costumat si altfel @The Silver Church, tema este Midnight Masquerade Ball, waw, dar pretul este piperat rau, insa, pentru cei care nu se uita in portofel, este o ocazie stralucita de a te simti bine…daca vrei ceva mai intim gasesti o lista lunga de restaurante, care se pregatesc cu cele mai alese feluri in meniul de Revelion, si daca as face o recomandare as propune Tezaal, un loc superb, decorul de vis, mancare buna si muzica de bun gust. Servirea nu stiu cum este de regula caci am facut nunta acolo cu alta echipa.

Pentru ca, la mare nu se preteaza acest eveniment, muntele ramane dorinta oricui. Si aici ofertele sunt foarte bune si atractive. Iata o lista…si inca una…:P

Dar, daca totusi ai ceva bani si te-ai saturat sa-i cheltui aiurea, si te gandesti sa faci ceva mai bun cu ei, doneaza, fa o familie fericita. Descopar pe net o multime de povesti triste. Dusmanul este boala. Pentru cei care au copii, de exemplu, este mai usor sa inteleaga ce inseamna sa iti pierzi speranta, ce inseamna sa faci orice ca sa iti salvezi copilul, aflat, din pacate la mila sortii si…a noastra. Ma gandesc ca fiecare gest de a salva o viata, inseamna sa iti salvezi propia familie. Pot parea ipocrita pentru ca, pana acum, n-am facut astfel de gesturi, dar este intotdeauna un inceput in toate. Ieri n-am facut nimic, doar am avut dorinta, azi fac un pas, si maine inca unul. Am cumparat, ce-i drept acele inimioare din SensiBlu, am cumparat si brelocuri, am dat si SMS-uri ca sa salvez cate o cauza, insa am simtit ca nu este de ajuns.

Echilibrul natural a gasit o cale sa balanseze talerele intr-o parte sau alta, in favoarea unora sau altora. Cazurile astea nefericite sunt efect al acestui dezechilibru. Sunt convinsa ca multi dintre voi aveti posibilitatea sa ajutati. Veti simti, nu numai ca sufletul va este incarcat cu energie pozitiva, dar veti avea surpriza sa constatati ca talerul va cantari mult in favoarea voastra in viitor.
M-am gandit, de cand am auzit de cazul baietelului de 3 zile, ars pe 20% din suprafata corpului pentru ca a fost uitat in incubator, ca a fost un miracol supravietuirea acestuia. Mi-a trecut prin minte, cel putin, faptul ca acesta a fost supus unor interventii chirurgicale la trei zile dupa nastere, insemnand anestezie totala!!!!! Ori este un luptator ori a avut zile…nu stie nimeni, dar important este ca a supravietuit. Doamne ajuta! Ma framanta totusi un gand: am nascut in acea maternitate, daca era copilul meu? dar, din fericire, n-a fost el, ci eu…eu am suferit si inca mai sufar, si am mers mai departe…am invatat ca nimic nu se intampla degeaba…am fost vinovata de neglijenta, dar nu singura, si m-am ales cu o minunata histerectomie…desi mi-as fi dorit tare mult sa am, cel putin, 2 copii, pentru ca am fost si sunt singura la parinti…si este greu…orice ar fi, oricat de rau ar parea…sa nu va para rau ca aveti un frate sau o sora…
Din aceasta experienta am invatat ca n-a fost o intamplare, cum nu sunt multe din evenimentele din viata noastra. Am luat asupra mea durerea copilului meu. Am inversat talerul in favoarea lui. Am fost eu sacrificata. Chiar sunt convinsa de acest fapt desi nu pare decat fantezia unei nebune. Am vazut un film care trata aceasta tema. Ceva mai dramatic dar cat se poate de adevarat. „Al saptelea semn”. Se sacrifica pentru ca propriul copil sa supravietuiasca. Cumva ideea este exagerata dar, realitatea, este, in proportii normale, aceeasi. Ca mama te trezesti adesea, spunand sau gandind, ca ai dori sa iei asupra ta suferinta copilului. Daca te uiti atent in jur vei sesiza diferenta. Ai cerut ceva si s-a intamplat. Dar nu poti sa te astepti la fenomene supranaturale. Doar la gesturi mici care fac… diferenta.
Si, ca se intoarcem la ideea sarbatorilor, pe care am neglijat-o ca sa ma fac auzita cu cele de mai devreme, as zice ca, la fel ca si in precedentii ani, voi sarbatori tot cu familia. Nu e ceva rau dar, cu prietenii, e greu sa te mai cuplezi. Unii fac chermeze la care nu pot sa ma duc cu copilul dupa mine, nu ca le-ar displacea, dar se pierde toata idee de distractie cand trebuie sa fii atent la propriul copil, si daca n-ai fost atent, te vei simti tot restul vietii vinovat ca a patit ceva din cauza neatentiei tale. Aha…e o nebunie… Si, daca nu ma duc cu el, iar este aiurea, chiar vreau sa incep anul tinandu-mi copilul in brate. Unde mai pun ca sunt singurele momente cand ma pot „elibera”.
Anii trecuti ma duceam pe unde nimeream si ma distram de nu mai stiam de capul meu. Acum, chiar daca as merge, m-ar lovi o moleseala totala, obosesc repede si din nimic, ma si plictisesc foarte repede. Locul meu nu mai este oriunde, trebuie sa fiu acolo unde e liniste si distractia inseamna o muzica buna, o discutie despre lucruri simple, o mancare buna, bauturi mai fine si cafeaua cu lapte la o tigara…pe alocuri se preteaza si ceva hohote de ras ca sa te destinzi, si lume buna, apropiati sau oameni simpli ca si noi. Pretentiile par sa descrie niste mosi. Varsta si oboseala isi spun cuvantul. Nu suntem singurii. Trebuie sa trecem prin toate etapele vietii…

Deci, ca sa rezum, pana la urma e bine sa ne angrenam in activitati distractive cat mai apropiate varstei si …posibilitatilor. Nu-i bai ca nu se poate mai mult, de exemplu, plecari in Turcia, Malorca sau…stiti voi pe unde, sau mers in cluburi de fite, sau…sau…cea mai tare distractie este langa oameni ca tine, unde esti important pentru cineva…unde stii ca toti muschii stau relaxati si nu te feresti sa spui o prostie…

Asa ca…

Fără categorie

Invazie de bloguri…


pe internet legate de subiectul Geoana Vs. Basescu. Comentarii mai mult contra decat pro Basescu. Faza e ca astia scriu coerent si foarte literar, starnindu-mi admiratia, nu ca mine, care mi-s noua in bransa…si ma straduiesc prea tare, recunosc…dar le-as spune totusi o vorba de duh, pe care mi-a spus-o si mie tata, si tata a primit sfatul asta de la tatal lui, si tatal tatalui meu….bla bla bla…cand bufnita va canta pe casa ta, abia atunci sa-ti faci cosciug…

Pana atunci, numa’ bine…

Fără categorie

Dorinte…


Cautam deunazi, prin arhivele de filme de prin anii ’80 – ’90, chiar si dupa, cateva secvente, care mi-au marcat simtul vizual. Nu, nu, in sens pozitiv. Imi amintesc ca una din scene se petrecea  undeva pe un bulevard, aflat pe o colina, marginit de copaci verzi, intr-un calm si o liniste de vis, care se intersecteaza armonios, cumva campul vizual o plaseaza in spate, cu o faleza; secventa se continua cu imaginea unei tinere, care urca scarile unei vile cu doua etaje, se indreapta spre apartamentul acesteia, simplu decorat, insa elegant si de bun gust, placut impresionabil oricarui ochi, parca sa zic ca avea o mica sera intr-un colt al camerei de zi. Posibil ca amintirile sa se suprapuna cu secvente din multitudinea de filme pe care le-am vazut si revazut de-a lungul vietii. Dar cam asta ar fi esentialul,respectiv visul, care m-a determinat sa concretizez, intr-un filmulet, aceste secvente. Obsesia realizarii acestui film m-a urmarit cativa ani buni. Nu stiu cand a inceput, nu stiu cand se va opri, dar ceva imi spune ca acela este locul pe care trebuie sa-l gasesc. Vibreaza in mine ideea ca aceea este zona mea de protectie. Am stiut dintotdeauna ca visurile, care ma obosesc atat de tare peste noapte, au un sens pe care, cu importanta data primelor impulsuri, ele pot sa-ti deschida calea spre raspunsurile pe care le astepti. Visurile pot sa reprezinte trairile intense ale unor dorinte, pe care le-am cunoscut alta data (deja-vu), sau avertismente subtile ale universului (conservarea naturala). Orice ar fi am refuzat intotdeauna sa cred ca ar reprezenta doar o simpla dorinta, transpusa, intr-o forma sau alta, fara o logica anume, in spatiul transcedental, cum imi place sa spun despre momentul visarii.

Tot incercand sa dau de aceste secvente, am retrait acele senzatii din copilarie, pe care le uitasem, de stare de bine, de multumire sufleteasca, cand stii ca nimic nu te atinge. Prefer filmele vechi decat pe cele de azi, pentru ca, actiunea, subiectul cat si personajele, erau atat de bine incadrate de peisajele de vis din diversele locatii. Ma refer la filmele care nu-si aveau actiunea in cadru fictiv, ci la cele care spun ceva despre viata, despre familie, cele al caror tablou nu se departa de realitatea cunoscuta si concretul subiectului.

Cate filme sunt de vazut si, pe care generatiile, ce vin, nu vor avea bucuria sa le cunoasca asa cum am facut-o noi…sa le inteleaga, sa le aprecieze valoarea. Vor aparea filme cu intelesuri clare, fara substanta, directe si cretine, doar pentru ca publicul le cere ca pe banda. Gustul placut care-ti incanta chiar si azi papilele, de catre aceste filme „vechi”, va fi inlocuit de altceva…sa zic un gust amar?? sa nu dramatizez totusi…dar nu sunt departe de adevar. Comediile parca-s thriller-e, iar filmele horror sunt comedii. Revedeam „The Money Pit” si radeam cu sughituri, fratilor. Si, cand mi-am revenit, am realizat ca nu am mai ras asa de cand …nici nu mai tin minte. M-am uitat la 48 de ore cu Eddie Murphy si Nick Nolte. Doamne, ce film…actiunea dementiala. Ce mai am? Aaa…Cei trei fugari (Three Fugitives), deci asta m-a lasat in lacrimi si cu gura stramba de ras. Astea erau filme… caterinca, tata. Nu lesinaturile astea din zilele contemporane!!!! Dar, m-am decis, apropos de comedii, sa mai dau o sansa filmelor romanesti. Astept cu nerabdare Amintirile din epoca de aur. Mungiu, mama, te-ai facut cu un fan daca ma faci sa lesin de ras. Dar, daca ma faci sa si plang dupa vremea aia, esti si mai iubit.

Iata aici o lista cu ce am reusit sa adun in arhiva de filme vechi:

    1. 48 Hours (1982) (96:35)
    2. A Fish Called Wanda (103:30)
    3. A Room With A View (112:03)
    4. A Walk In The Clouds (97:25)
    5. Another 48 Hours (91:25)
    6. Arnold Schwarzenegger – Twins (1988)
    7. Bachelor Party (1984) CD1 (52:59)
    8. Bachelor Party (1984) CD2 (52:31)
    9. Bad Boys (1995)
    10. Beverly Hills Cop 1 (100:49)
    11. Beverly Hills Cop 2 (1987)
    12. Beverly Hills Cop 3 (99:56)
    13. Body Heat (1981) (108:36)
    14. Boomerang (1992)
    15. Butterflies Are Free (1972) (109:20)
    16. Christmas Vacation (1989) (96:38)
    17. Cocktail (1988)
    18. Coming To America
    19. Dangerous Liaisons (1988)
    20. Down and Out in Beverly Hills (103:09)
    21. Endless Love (1981) (111:24)
    22. Escape From New York (1981) (99:00)
    23. Forever Young (1992) (101:30)
    24. Funny Farm (1988) (101:17)
    25. Gorky Park 1983 (123:10)
    26. Hard Times (1975) (89:37)
    27. Herbert Ross – Steel.Magnolias.1989.DVDXvid-SOUTHSiDE.avi (113:27)
    28. LEGEND (1985) – cd1 (50:33)
    29. LEGEND (1985) – cd2
    30. Look Who’s Talking (1989)
    31. Look Who’s Talking Now (1993) (91:10)
    32. Look Who’s Talking Too (80:15)
    33. Mrs Doubtfire (1993)
    34. My Girl (eng sub) (1991)
    35. Owner – DVD VIDEO.Title1.DVDRip (118:50)
    36. Paradise (1982) (92:32)
    37. Planes, Trains And Automobiles (1987) (92:31)
    38. Prizzi’s Honor CD1
    39. Prizzi’s Honor CD2
    40. Romancing The Stone (101:23)
    41. Sixteen Candles (1984) (92:41)
    42. Somewhere in Time (1980) (103:28)
    43. Steel Magnolias (1989)
    44. Stripes (1981) (106:08)
    45. Summer Rental (83:42)
    46. Tango and Cash 1989
    47. Terms of Endearment (1983)
    48. The Burbs
    49. The Jewel of the Nile (1985) (101:35)
    50. The Last American Virgin (1982) (93:01)
    51. The Money Pit (1986) (90:53)
    52. The Princess Bride (1987) (98:10)
    53. The Sure Thing (1985) (90:41)
    54. The War of the Roses (1989) (116:33)
    55. The Woman in Red (1984) (86:34)
    56. Three Fugitives (1989) (96:16)
    57. Time After Time (1979) (109:51)
    58. Trading Places (116:15)
    59. Turner And Hooch (1989) (95:29)
    60. Wall Street CD1 (55:47)
    61. Wall Street CD2
    62. Weekend at Bernie’s (1989)
    63. Whats The Worst That Could Happen
    64. Who’s Harry Crumb (1989)

Anyway, sanatate celor care s-au preocupat sa dea valoare artei cinematografiei…iar celor, care nu mai sunt printre noi, sa le fie tarana usoara si …multumim ca nu ne-ati lasat sa uitam ce-a fost frumoas odata… Continuă lectura „Dorinte…”

Fără categorie

Fara politica???


As fi vrut, din toata inima, sa nu vorbesc despre politica in acest blog insa ma indeamna nebunia alegerilor care tocmai s-a pornit intr-un iures de film de groaza.

Multa lume se simte frustrata si pe buna dreptate. Basescu n-a adus nimic nou si, mai mult, ne-a jucat pe degete, in timp ce aghiotantii lui au inflorit financiar, inclusiv acesta.

Nedreptati s-au facut si, sunt convinsa, ca ambii candidati sunt la fel de vinovati de rezultatul alegerilor. Cei care striga mai tare sunt cei infranti, ca este si normal, adica Geoana si compania. Basescu ar fi facut la fel, orice ar zice oricine apare la televizor sa apere interesele acestuia. Insa cei mai vinovati s-au dovedit insa, ca si in ultimii ani, a fi potentialii alegatori. Au simtit ca deciziile din trecut au fost atat de proaste incat azi s-au hotarat sa chiuleasca de la vot. Rezultatul nu este si nu va fi cel real atata timp cat votul este reprezentat de jumatate din populatie, respectiv cativa mai harnici sau mai bine determinati. Nu spun ca-i blamez pe cei care au lipsit, din contra, ii incurajez sa faca la fel si in urmatorii ani de alegeri. De ce? Pentru ca, oricine ar iesi Presedinte, vom primi acelasi tratament. Schimbarile vor fi pe alocuri, adica in zonele mai putin esentiale, sesizabile doar ochiului critic. Va fi aceeasi Marie cu alta palarie. Pai cum altfel?!! Aveti impresia ca „ne puneam pe treaba”, cum a zis Geoana? Ce vorbesti?!!Adica, vrea sa-mi spuna el mie ca, cu foamea-n glanda, se gandea tot la binele nostru?!!!Hai sa fim seriosi!!!Si pana la urma intrebarea este: cat de periculos e Basescu? Si pe cele cateva specii pe cale de disparitie din ograda lui, cat credeti ca o sa le mai poate hrani din hambarul public?Aaa…si mi-am adus aminte…ca tot se opun negocierilor cu Basescu…normal ca trebuie sa se lase mai greu…Ce v-ati fi asteptat? sa zica da?!!vorba cantecului…nu ceda din prima seara…Asa ca ma astept ca, peste 3 luni, ca cam asa rabda si baietii la fete, sa faca aliante, sa se tina de maini, sa se pupe si …cu Dzeu inainte…pentru noi…ca ei au toate talismanele norocoase, pe care noi le-am pierdut in invalmaseala asta, numita viata…

Va spun cat de sincer posibil…NU m-am dus sa votez pentru ca n-am avut ce sa aleg. Dar daca ar fi trebuit musai sa aleg as fi ales raul cel mai mic. Cine? Ganditi-va voi! Voi ati ales.

Insa timpul de votare l-am petrecut la maxim cu familia. De ce? Pentru ca nu stii niciodata ce va fi maine. Azi e important. Si e bine pentru tine sa fii  alaturi de familie, sa te simti in largul tau, sa te bucuri de fiecare minut, sa uiti de griji si sa nu te gandesti la ziua de maine pentru ca ai destul timp ca maine sa te gandesti la ziua de poimaine…

Fără categorie

Valentine’s Day


Iata ce astept sa apara:

Valentine’s Day

.

Distributie de 5 stele:

Jessica Alba

Jessica Biel

Bradley Cooper

Eric Dane

Patrick Dempsey

Jamie Foxx

Jenifer Gardner

Anne Hathaway

Ashton Kutcher

Shirley MacLaine

Queen Latifah

Emma Roberts

Julia Roberts

Un subiect usor, deci digerabil. In orice caz, cu acest aranjament la piesele de sah, sunt convinsa ca spectatorii vor primi un mat elegant.

Eu stau ca pe ghimpi…astept cu nerabdare sa vad ce se poate realiza dintr-o distributie ca aceasta.

Fără categorie

Reclame prea subtile…sa incepem cu Apple Macintosh – 1984


Reclama din 1984 a cunoscutului Apple Macintosh

.

Pentru cei care n-au citit sau n-au auzit de cartea celebra a lui George Orwell, „1984”, aceasta reclama nu spune nimic . Sa lamurim…

„1984” este un roman politic care prezinta un viitor distopic, reprezentat de cateva figuri „istorice”. Acestea chiar par a se materializa cumva in zilele contemporane. „Fratele cel Mare”, cel care iti monitorizeaza miscarile si-ti controleaza viata pana la cel mai mic amanunt, Winston Smith, care simbolizeaza constiinta necorupta a sistemului, Emanuel Goldstein, cel care reprezinta motivul pentru care masele urasc tot ceea ce inseamna orice altceva decat „Fratele cel Mare” (exista un capitol care descrie functionalitatea acestui sistem, si, aici, gasim detaliile unui proces de „spalare de creiere”, cand toti oamenii isi intrerup activitatile pentru a participa la „cele doua minute de ura”, unde un ecran imens este invadat de imagini cu acest personaj; aflam spre final ca acest personaj era fictiv, precum si actiunile acestuia impotriva sistemului, care l-au facut asa „celebru”), O’Brian, cel care slujeste „Fratele cel Mare”, care il „ajuta” pe Winston sa devina parte din ideologia „Partidului”, cu alte cuvinte, sa se vindece si sa fie eliberat. Ceea ce se si intampla la final. Winston, dupa lungi procese de constiinta si lupta cu acceptarea mentalitatii maselor corupte, invata sa „accepte” si sa „imbratiseze” ceea ce a suspectat a fi impotriva firii.

Interesant, nu? Parca nu mai este asa subtila aceasta reclama…

O femeie, imbracata nonconformist, alearga pe niste culoare, cu un ciocan imens, decisa sa distruga ecranul, care-l arata pe Inamicul Public Nr. 1, Goldstein. Arunca ciocanul…tele-ecranul se sparge. Oamenii sunt brusc „revitalizati”.

Cu alte cuvinte Apple a aparut in anul in care ar fi trebuit ca schimbarea sa aiba numele de „Fratele cel Mare”, sinonim cu lobotomizarea maselor, insa viitorul, vazut de Orwell, a fost modificat complet datorita crearii Apple. 1984 nu va mai fi 1984. Nu e minunat ce a facut Steve Jobs pentru noi?

Nu contest, Mac-urile sunt the best, sunt stabile, sunt tot ce vrei, dar ce faci cand aplicatiile, care te-ai obisnuit sa ruleze in Windows, nu sunt compatibile cu acestea? Hmm? Naspa!!!

Fără categorie

Luna de miere…pe capitole


Am facut o compilatie draguta cu poze si filmulete din luna noastra de miere, petrecuta, nu demult, in Europa. O perioada plina de surprize placute, azi un vis frumos, care s-a dus odata cu razele calde de dimineata. M-am trezit. Si nu mai simt nici macar mireasma acelui timp trecut. Doar ochii mei se mai pot bucura de aceste amintiri.

Acesta este primul capitol dintr-un mare film.

Pe „cararile” Romaniei, in alb si negru. Culorile prind viata pe parcurs ce traversam tarisoara noastra. Cel putin asa am perceput noi realitatea atunci. :))

Enjoy!!

Dupa lungi incercari de editare cu diferite programe cunoscute am tras linie si am ajuns la concluzia ca Pinnacle este leader la editare video.

Fără categorie

Un nou film despre injustitie?


De cate ori n-ati fost victima unor atacuri nejuste (de orice natura, vreau sa zic)? Si legea nu v-a aparat? Cunosc un caz simplu de mizerie legala. Intr-o oarecare piata deschisa din Bucuresti s-au efectuat, ca la carte, cateva furturi. Ca la carte a fost operarea magazinelor din piata, dar in rest s-au sustras cateva produse de valoare mare si multe de toata jena. Gainari!! Asa ne place noua sa le zicem.

La un moment dat politia romana a prins faptasii. Ca i-a prins ea sau au cazut aiurea, faptasii, pe mana politistilor, este vesnica dilema pentru mine. Asadar, declaratiile date de victime, aveau nevoie de cateva up-date-uri, asa ca s-au deplasat la locul faptei. Au constatat ca un magazin nu avea alarma montata. Amenda! Cum asa? Legea spune ca un comerciant, care nu are alarma montata, este bun de plata. Adica legea nu ma protejeaza de infractori, si daca-i prinde, pot sa zic doar „multumesc” pentru ca nu vor mai fura inca o data, sa cad de prost iar, dar nema paguba recuperata, si vine politistul sa ma scape si de maruntisul cu care am mai ramas dupa ce m-au „curatat” la buzunar infractorii? Nu trebuie sa mai mentionez ca trebuie cumparata si alarma in discutie…

Apropos aici ar fi de povestit o alta „anecdota” legata de prietenia legata intre hoti si politisti. E asa o treaba dragalasa care te face sa-ti apleci capu’ si sa-ti dai afara matele.

Povestea continua. Printre victime era un individ, care s-a securizat conform legii si inca pe atat,  caruia i s-au furat cantitati substantiale de produse. A fost cel mai pagubit.  Auzi tu?!!! Si cu ce l-a ajutat? Asa ma revolta situatia ridicola, chiar nesimtita, in care se afla adesea pagubitii… Pentru ca legea este focalizata pe cuantumul amenzii in cazul in care tu, victima, nu ai alarma, dar pe politisti…pe domnii astia, care par intangibili,  nu-i amendeaza nimeni daca nu-si fac meseria.

Legi care sa stabileasca perioada mai mare de intemnitare pentru infractori nu reusesc sa dezbata? Dar sistemul sanitar, care este la pamant, cand va avea atentia necesara miscarii mai vioaie si eficiente a cadrelor medicale? Sau invatamantul? Cand se va realiza ca este undeva, ingropat adanc, sub pamant? Si are nevoie de oxigen urgent? Dar, inainte de toate, problema este ca nu ne preocupa pe noi, oamenii de rand sa schimbam ceva. Am fost invatati sa suferim, sa adunam toata durerea si sa o acoperim cu paturi groase, am fost indoctrinati ca legea nu apara pe cei slabi, ca trebuie sa nu ne impotrivim destinului si sa mergem inainte cu Dumnezeu.

Ce ne asteapta, oare, in viitor?

Anyway avem nevoie de oameni capabili, asemeni acestui personaj din film. Avem nevoie de interesul tuturor concentrat si concretizat. Dar…

Fără categorie

Foiletonul cu vecinii…ca o casnicie


Sunt sigura ca, cei ce locuiesc la bloc, au trait experienta cu vecinii nemultumiti…exista, printre ei, unul mai „tare” decat ceilalti, care nu are ce face cat e ziulica de lunga, si gaseste mereu resurse pentru a enerva restul de locatari. Pe acestia nu-i poti evacua dar nici suporta la nesfarsit. Si, pentru a beneficia de liniste, cea mai la indemana solutie, este tratamentul fix identic sau cel putin ca al acestuia, aplicat … chiar lui. Iar, cea mai eficienta metoda, este cea a izolarii.

Dar avem si vecinul care aude numai ce vrea si se comporta enigmatic. Acesta are tendinta, dupa discutii lungi si concludente, sa iti trimita biletele ca sa te avertizeze ca ai incalcat legile acestuia desi discutia, pe care ai avut-o cu ceva timp in urma, a fost pe aceasta tema si te-ai conformat intocmai chiar dinainte de acest moment zero, doar doar sa nu ai discutii sau sa superi. Acesta nu are niciodata curajul sa-si exprime parerea atunci cand il confrunti si se ajunge la vremea la care ai sansa sa te intorci in timp la biletelele celebre din liceu, ascunse prin nisele bancilor. Asta nu inseamna ca nu are intentii bune sau ca este un om rau. Este doar antisocial.

Apoi apare, din cand in cand, cand te prinde, vecinul care te informeaza, fara a-i da vreun semn ca te intereseaza, ce a mancat si ce a eliminat prin orificiile special amenajate, nu’s ce vecin de pe palier sau de la alte etaje. Acesta este dornic sa poarte o conversatie din care sa reiasa ca el are dreptate si, face tot posibilul, sa acopere propriile neajunsuri evidente prin dezvaluirea unor evenimente revoltatoare care, desigur, implica pe ceilalti amarati din bloc.

Mai este si vecinul care incearca sa se implice in toate evenimentele neplacute din bloc, respectiv sa le solutioneze laolalta cu administratorul. Acesta, de regula, este mai tanar si, se presupune, ca detine o suita de valori ordonata si buna de luat in seama.

Avem vecinul, fost si actual comunist, care, candva era administrator la bloc, si care inca nu se considera altfel. Oamenii din fosta garda, din bloc, inca il respecta si il vorbesc doar de bine, desi ar fi cateva chestiuni de comentat intotdeauna. Acesta stie sa manevreze lucrurile intr-un mod cel putin defavorabil blocului. Stie ca trebuie sa dea explicatie pentru banii pe care ii cheltuie blocul si face investitiile cele mai ridicole posibil, ca sa nu zic cele mai ieftine dar opulente. Are la indemana un bagaj de politete asemeni unui politician si te bombardeaza cu complimente din cele mai dragalase si siropoase.

Mai avem si vecinul, iubitor si militant al drepturilor animalelor. Detine in apartament cateva specii de animalute. La noi la bloc se utilizeaza gradina pe post de adapost pentru cativa caini.

Dar lista e lunga si m-as trezi dimineata urmatoare ca l-am terminat.

Asa ca voi vorbi despre vecinul de la al doilea paragraf.

Am primit deunazi un biletel, scris la masina sau calculator, cu litere mari si rosii, asa ca sa vad si sa retin mesajul…

„Dragilor mei vecini de la ap. 23 si ap. 24…

Incepand de azi, parcarea masinilor ns. se va face (eu asa voi face.) cf. principiului ‘primul venit…primul servit’.

Deci, daca nu gasiti locul preferat de pana acum…optati pentru un altul sau pentru locul pe care-l folosesc eu in mod obisnuit cu Loganul meu.

Asta se intampla deoarece eu, care mereu fac manevre cu spatele, ieri, era sa calc o persoana si poaet ca acum eram la puscarie. Cu ce-am gresit eu sa am mereu atatea emotii, la 74 de ani…?

In rest sa auzin ”numa’ de bineeeeeeeee”……

Vecinu’ de la ap. 20, azi 24 nov. a.c. orele 13.15″

Si aici se incheie biletelul.

Eu am luat o hartie, un pix si da-i cu scrisu’ ca doar nu era sa ma duc sa-i bat la usa sa discutam fata in fata daca el n-a avut curajul s-o faca de la bun inceput?! Nu doream sa-i zdruncin universul asa ca solutia imediata a fost scrisoarea lunga si cuprinzatoare, pe care am trimis-o a doua zi.

Si iata ce scriam:

„Dragul nostru vecin de la apartamentul 20,

Incepand de cand, nici nu mai stiu , am convenit sa parcam pe principiul pe care l-ati enuntat asa ca ne-am conformat, atat eu cat si sotul. O buna maniera de a restaura buna intelegere intre vecini. Multumim pentru ca ati precizat si de posibilitatea parcarii in locul Dstra. In ceea ce ma priveste numai vorbe de bine. Nu m-am impotrivit acestui sistem. Asadar aveti tot sprijinul nostru. Ca si pana acum.

In ceea ce priveste nefericitul eveniment, care nu s-a petrecut, ne pare rau ca ati avut de trecut testul nervilor si emotiilor la frumoasa Dstra. varsta. Testul acesta este un foileton pe care il traim chiar si noi de atatea ori intr-o singura zi; nu am degete sa numar de cate ori. Dar sunt informata ca sunteti sofer profesionist si recent, din relatarea Dstra., am realizat ca aveti inca puterea sa evitati si sa depasiti aceste momente neplacute. Asta este un lucru bun pentru ca ne putem simti in siguranta cu Dstra. langa noi. Va multumim. Ca sa raman in acelasi perimentru de idei as adauga ca astfel de accidente se pot provoca involuntar (din fericire chiar evita) in cazul in care va aflati in vizita undeva…cu restul decorului. Ideea este ca oriunde ati fi trebuie sa va pastrati concentrarea si sa faceti, pe cat posibil, sa conduceti prudent. Doar Dstra., cel de la volan, aveti puterea sa schimbati directia sau sa franati, nu eu si nici vecinul de la apartamentul 23.

Am avut surpriza sa constat ca sunt factorul principal al problemelor altora, desi, din cate imi amintesc, am incercat pe cat posibil, sa mentin un profil aproape invizibil, pentru a evita discutiile cu vecinii. Dar nu reusesc. Oare de ce? Am un sarm aparte? Sau unii oamenii se plictisesc?

Daca extrapolez, pornind de la precizarea Dstra., acum ma gandesc ca sunt responsabila pentru bomba de la Hiroshima, sigur am provocat infometarea din lumea a treia, subtierea ozonului este tot vina mea, ca sa nu mai zic de criza economica…

As face totusi cateva remarci pertinente (lista de reclamatii):

–         Am ocupat un loc de parcare chiar la intrarea blocului, care, de cele mai multe ori, a fost liber; daca nu a fost liber am parcat langa unitatea militara, chiar si in zonele marcate corespunzator cu “stationare interzisa”; mi-am asumat riscul; nu am dat vina pe nimeni;

–         Locul de parcare de langa bloc nu constituie o oaza de liniste iar iesirea,  cat si intrarea, sunt fenomene aproape mistice; reusita este traita intens;

–         Acest loc de parcare mi-a adus ceva “fericire” in sensul in care, o vecina cu multa “bunavointa”, a considerat necesar sa vopseasca gardul fara a ma anunta in vederea luarii masurilor necesare; asadar masina mea este amprentata corespunzator cu vopsea verde pe una din laterale;

–         Mi-am gasit stergatorul rupt, dar nu oricum; toata treaba a insemnat sa fac comanda speciala si sa fie montat stergatorul prin scoaterea bordului de la masina; de ce am fost nevoita sa suport efortul asta la timpul pe care il am? De ce?; Si pe cine sa fac responsabil? Mai corect spus cum sa ma infig in beregata celui care m-a “rezolvat” elegant cand bunul meu simt imi spune ca e mai intelept sa fac bine decat rau si sa las lucrurile sa se “aseze”? In conditiile in care cunosc faptasul…

–         De curand, respectiv ieri, am fost la service cu masina, care, de cateva saptamani, avea un zgomot ciudat si greu de identificat, si mecanicul a constatat, cu stupoare (pentru ca am circulat, din fericire, de 2 ori cu masina pe o distanta scurta), ca una din roti mergea intr-un singur surub; unde sunt celelalte? Nu-mi spuneti ca au fost montate prost, erau puse la un service specializat; pentru ce anume trebuie sa suport asemenea emotii la varsta mea?;

–         Sotului meu au incercat sa-I fure masina din fata blocului in plina zi; dar a pornit alarma cand a dat contact; asa ca, pana seara, s-a descarcat bacteria; exista justitie?

–         Nu mai vorbesc de miile de lovituri sau zgarieturi pe care le gasesc pe masina;

Ati auzit sa ma fi plans la cineva de toate neplacerile pe care le-am suportat? Nu. Si sunt multe si multe altele. Unele d-ale mele, cele mai multe ale “Lor”. Problemele provocate de mine le-am rezolvat imediat sau la momentul la care am avut posibilitatea tocmai pentru a evita disensiunile. Dar a fost cineva intelegator? Eu sunt intotdeauna…

Cate bubuituri si zdranganeli mai trebuie sa aud pana voi avea liniste?

Am constatat un aspect tare greu de digerat. De cand m-am mutat toata lumea a incercat sa ma indrume si ma indrepte. Le-am apreciat efortul dar, in timp, am constatat reavointa in aceste intentii. Ceea ce imi cereau mie sa fac ei niciodata nu respectau. Ba chiar se ajungea la nivelul de nesimtire. Dar am zis sa nu ma bag ca nu-I stilul meu sa fac scandaluri. Am alte probleme.

Si acum ma trezesc din visul meu, in care credeam ca s-a terminat cu divergentele cu vecinii, si descopar ca am starnit alte suparari. Ce anume s-a ales de lumea in care traim? Nu stiu dar important este ca ma doare sufletul pentru ca, in loc sa ne cunoastem mai bine unii pe altii, ne distrugem orice urma de bun simt prin vendete fara rost si indreptate prost.

Si, intr-adevar, chiar as vrea sa aud de bine de acum incolo.  Daca tot va place sa scrieti (pentru ca nu e prima data) macar sa va exprimati si fericirea sau placerea de a avea macar un vecin pe sufletul Dstra. in acest bloc.

Multa sanatate si sarbatori calde.

Familia …. de la apartamentul 24”

Reclamatiile sunt chiar adevarate si toata scrisoarea cat se poate de nervos scrisa. Aveam un gust amar datorita incidentului vecinului, care poate sa devina parte din viata noastra, a fiecaruia, insa amareala era mai pregnanta la insistenta domnului vecin sa ma informeze acest aspect ca si cand as fi avut vreo vina in vreun fel anume. Este cel putin ridicol sa ma prezint cu biletele la unii din vecini ca sa imi exprim neplacerile pe care le indur in fiecare zi. Oricine, intreg la cap, ar deduce ca astfel de manifestari sunt efect al ideii ca respectivul, care primeste biletul, este responsabil de neplacerea respectiva. Daca sunt probleme pe care le ai de ceva timp si simti nevoia sa le comunici cuiva este civilizat sa te duci sa vorbesti cu cei care consideri ca ar putea sa te ajute. Nu biletelele rezolva situatia ci o inrautateste. Arata jignire, lipsa de respect si reavointa, poate, uneori, chiar fara aceasta intentie in realitate. Pentru un domn la 74 de ani pretentiile sunt „really high”. De la mine ce pretentii sa aiba cineva daca el se comporta ca un scolar?!

Continuarea foiletonului este alt biletel, in care isi exprima dorinta sa vorbim fata in fata si nu prin scrisorele. Serios? NU pot sa cred ca am si aceasta optiune!!! Am capul-n nori. Ce pot sa mai zic? Decat ca, unii, daca nu au probleme, isi creeaza. Iar, noi ceilalti, avem nesansa sa ne confruntam cu ele. Nerezolvate duc la alte neplaceri pe care nu ti le doresti. E ca in casnicie…viata langa vecini.

Fără categorie

veverite vs. sobolani


video
Iata o veverita pe care, cu inversunare, o urmaream doar ca sa imi improspatez memoria de cate ori voi avea nevoie(din pacate filmul nu poate sa ruleze decat pe http://alexdana.blogspot.com/). Mi se pare un animalut interesant. O inventie inutila dar interesanta asa cum este si cincila sau ornitorincul. Are o agilitate demna de admirat.
Privind la film mi-am dat seama ca Dumnezeu (entitatea superioara care se va numi scurt D) a creat veverita, pe de o parte, si sobolanul, pe de alta, si a inceput sa rada in hohote. Si inca mai rade daca nu s-a saturat inca de ipocrizia de care dam dovada constant. Apreciem si ocrotin un sobolan cu blana si omoram pe celalalt, pentru ca nu este la fel de frumos. Da. Frumos. Frumusetea este un criteriu de selectare. Mai bine ca suntem limitati…Ajung la concluzia ca omul este superficial intru totul. Am mereu aceeasi conversatie cu „jumatatea mea” (a se citi sotul). „De ce iti plac animalutele alea urate? Sperie pe oricine cand le vad si tu te topesti dupa ele”, eu raspund „dar sunt totusi frumoase in felul lor”. Si chiar sunt. Au cate ceva care te surprinde daca esti atent. De cele mai multe ori imi par defapt neajutorate si parca as vrea sa le ajut cu ceva dar primavara nu se face cu o floare. Totusi sa nu credeti ca sunt vreun militant al drepturilor animalelor. Nu vreau sa fiu ipocrita. Fara carne pe masa n-as fi supravietuit, cel putin asa vad eu lucrurile din unghiul in care stau, si nici n-as fi putut sa folosesc atatea produse cosmetice fara sacrificarea unor specii de animale. Insa, daca stam sa privim din afara, fiecare vietate este supusa legii echilibrului natural. Exista o balanta a lucrurilor pe care noi nu o vedem. Pentru fiecare ban dat vine altul inapoi. Sau pentru fiecare banut luat trebuie sa dai altul inapoi. Si nu ma refer la propriu. Asa ca mereu va exista legea talionului care va echilibra starea de fapt iar noi vom fi sclavii ei oricand si oriunde.
Ca sa continui incursiunea in universul veveritelor citeam undeva ca acestea sunt in pericol mereu de a ajunge sub rotile masinilor, si aici vorbim de acelea care s-au adapostit de ceva timp in parcurile nationale. Really? Si cand vedem vreun sobolan mort in mijlocul drumului: „Ce bine ca a mai murit unul!”. Cum poti sa te preocupi de soarta bulgarasilor aramii (ca sa fac o ironie) din coniferele parcului si sa renegi fiintele alea inteligente (dar uratele prin natura cuvantului), pe care le numim sobolani.


A citit cineva „Cel mai iubit dintre pamanteni”?. O carte care te lasa mut de uimire si-ti schimba perspectiva total. Marin Preda vorbea despre ceva real si nu se compara cu ce vezi prin filmele de la Mall unde realitatea devine fictiune; tot ce stiai tu ca este „pe bune” in film e „cool” sau „waw”, ca sa citez din argoul clasic de Bamboo.
Ei bine ar fi si altele de comentat. De exemplu faptul ca sobolanii au adus ciuma…da si ce vremuri. Veveritele, dintr-o proasta informare, par sa fie in regula. N-au nimic, sunt cu analizele la zi, afisate pe panoul de la intrarea in parc. Mami si tati merg cu bebe de mana si ii arata veverita, il ajuta sa se apropie, poate poate reuseste macar sa o atinga pe blanita. E o imagine de vis, de poveste. Dar ce te faci cand realizezi ca acea chimie dintre copil si veverita este defapt un cosmar? Hmm? Pentru ca minunata fiinta care topaie toata ziua si distreaza cascatii este purtatoare a multor boli (de exemplu: trichineloza, leptospiroza, bruceloza, febra aftoasa, gastroenterita virotica, boala Lyme, antraxul, turbarea, toxiinfectiile alimentare s.a.m.d.). Iar ciuma, ciuma o transmite si veverita. Ca doar n-o fi mai fraiera.
Asa ca ganditi-va de doua ori cand va decideti sa le dati mancare din palma. Sau cand vreti sa admirati cu copilul animalutul si mai apoi sa ii permiteti sa il atinga pentru ca nu puteti sa-i refuzati nimic micutului. Si mai mult trebuie sa judecati atunci cand va expuneti copilul la bolile pe care le transmit papagalii. Alea sunt cel putin fatale!!!!!Dar asta e alt topic.

Fără categorie

Fumatul, o utilitate?


Uite un subiect care m-a atras foarte tare inca de mic copil. Nu m-am apucat sa fumez atunci dar mai tarziu am savurat acest viciu pana la a ajunge sa trag cateva concluzii. Bineinteles ca voi enunta cateva din marile dezavantaje ale fumatului (aviz adolescentilor) si chiar voi povesti fragmente din tineretea mea alaturi de prietena mea cea mai buna, tigara (unii ar comenta „get a life, lunatic woman!!!”. Da, stiu ca fac reclama dar nu este asa. Tinerii si adultii au dreptul de a alege, singurii care nu au acest drept sunt copiii pana in 18 ani, in unele tari chiar pana la 21. Deci, inainte de a le lasa mana libera trebuie sa cunoasca efectele nocive ale fumatului. Si pentru asta exista informatii la alegere pe internet, un alt viciu periculos. Apoi pot alege. Inainte de orice trebuie sa stie ca echilibrul trebuie sa fie principala lor preocupare in orice lucru pe care se decid sa-l aduca in viata lor. Fumatul poate sa fie extrem de nociv dar e intelept sa alegi calea cel mai putin daunatoare de a-l integra in obiceiurile tale. Francezii, care sunt maestri la acest capitol, au recunoscut pericolul la care se expun, si au inceput fumeze tigari usoare (gudron si nicotina la nivele cat mai scazute). Interesant este ca organismul ficaruia reactioneaza diferit la acest viciu. Unii nu vor avea de suferit, in timp ce altii vor dezvolta diferite afectiuni de la usoare la foarte grave, chiar fatale. De aceea iar trag un semnal de alarma pentru cei care vor sa experiemnteze sau deja sunt prinsi in acest cerc vicios (oamenii care lucreaza, in genere, au tendinta sa se apuce de fumat si sa mentina acest obicei nesanatos datorita mediului de lucru sau mediului colegial care isi pune foarte usor amprenta asupra personalitatii lor) si le sugerez sa isi urmareasca starile care apar ca urmare a fumatului si sa constate daca acest viciu ii afecteaza intr-un fel sau altul, chiar si pe termen scurt. Exista posibilitatea sa poti sa controlezi aceste reactii adverse renuntand cat mai repede la fumat. Pe termen lung fumatul poate sa fie foarte greu de eliminat din sistem. Pentru tineri este la indemana sa faca aceste constatari. Tinerii pot sa descopere ca fumatul nu le creaza starea de euforie pe care o cauta si atunci poate sa fie chiar un semnal de alarma. Apoi sunt durerile de cap sau ameteala pana la lesin chiar si dupa mai multe „sedinte” de fumat. Asta defapt iti sugereaza ca organismul nu se poate adapta usor la acest „intrus”. Pentru cei care au inceput sa fumeze si starile acestea au fost imediate si au disparut la fel de repede nu ar putea sa le afecteze sanatatea decat printr-o rata medie a vietii mai scurte, dupa unele statistici, cu aproximativ 14 ani.


Ma confrunt cu o problema legata renuntarea la fumat. Ca multi fumatori imi doresc sa ma las. Motivatia exista insa traiesc, pentru ca aici am vrut sa ajung, o dilema. Motivatia este mult mai puternica. Dar totusi fumatul m-a ajutat atunci cand credeam ca nimic altceva nu a putut. Iata ce vreau sa spun: am constatat ca procesul de inhalare poate sa accelereze starea in care te afli la momentul respectiv. Undeva scria ca e legat de faptul ca mintea este odihnita (de regula dimineata) si atunci, paradoxal, este un stimulent pentru diversele activitati. Daca te rapune oboseala tigara te moleseste mai rau. Deci, cum spuneam, tigara te ajuta sa te concentrezi daca esti intr-o activitate care presupune acest lucru (invatatul, jocurile logice sau chiar la munca), te ajuta sa te relaxezi atunci cand dai organismului tau „comanda” de a se destinde. Daca esti nervos si crezi ca tigara te calmeaza este doar autosugestie, in realitate simturile tale sunt exacerbate si poti sa devii un pericol pentru tine si pentru ceilalti, in cazul in care nu poti sau nu stii cum sa controlezi aceste stari. Daca esti suparat se poate chiar sa dai in depresie. Daca se intampla sa ai rezultat bun la suparare sau nervi asta este doar puterea gandului, despre care am discutat intr-un alt blog. Si toate astea le-am observat acest timp lung in care am tot fumat. Puterea observatiei este foarte importanta. Pe mine m-a ajutat sa realizez ca ceea ce faceam rau defapt, intr-un fel sau altul, poate sa fie si benefic, daca stii cum sa lucrezi cu asemenea treburi. Asa iti dai seama cand trebuie sa eviti a folosi tigara ca adjutant sau nu.

Pe de alta parte tigara imi mananca mult din timp. Nu mai fac sport cum faceam alta data. Nu mai mananc asa sanatos ca inainte. Somnul este precedat, uneori, de dureri de cap, pe care le contraatac cu cele mai bune pastile (cel putin petru mine), Saridon. Numai lucruri rele se intampla daca nu stii cum sa le combati.

Ca sa fac o paranteza (fara paranteze) as putea sa scriu ceva despre mine. M-am ghidat dupa un principiu pe care, fara sa vreau, l-am integrat perfect in viata mea, si anume cel al dualitatii, frumos descris de chinezi, cand au enuntat cele doua concepte religioase, yin si yang, la noi a fost Caragiale, care a dat viata oximoronului prin simplul „curat, murdar”. Am ales prietenii care mi-au fost si dusmani totodata. Chiar si azi, cand ma gandesc, la fel procedez, si cred ca inconstient. Ca si cand mi-ar fi intrat in sistem, in sange aceasta batalie intre bine si rau, simt nevoia sa o alimentez constant. Asa se intampla cu tigara, prieten si dusman in acelasi timp. Vreau sa-l scot din sistem dar fara el nu as fi cea care a adus asa mult aport in multele activitati pe care le-am realizat. Totusi se poate trai si asa daca, asa cum spuneam, stii sa controlezi in favoarea ta.

Fără categorie

Risen, joc cu mare priza…


De plictiseala, de relaxare, din orice motiv vrei tu sa numesti procesul, care precede nebunia atractiei catre jocurile de orice fel de pe calculator sau consola, m-am adancit intr-o calatorie, interesanta si plina de mister la inceput, dintr-un Adventure, numit simplu Risen. Denumirea se trage probabil de la ideea jocului, care insinueaza  „rasaritul” sau aparititia de niciunde a unei noi lumi, marcata de o aparenta fizica deosebita. Par periculosi si extrem de avansati la nivel de orice. Insa problema sta la personajul pe care il manevrez cu atata gratie. El are nevoie de „up-grade”-uri la greu, tata.

Am inceput, ca orice om normal la cap, sa joc „curat”, adica, cum s-ar zice, fara sa trisez. Am cercetat locurile, am indeplinit sarcinile, caci pe unde ma duceam sau pe cine intalneam, ma impovaram cu cate un „comision” de rezolvat, si asta pentru ca, fiecare gest de „prietenie”, era compensat, iar compensatiile insemnau un „level-up”, am cules toate plantele pe care le-am gasit pe carararile insulei, am ucis animalutele alea „dragalase”, am capatat experienta, am marit puterea la bicepsi, am dat si de ceva talente ascunse in ale alchemiei, insa nu de ajuns, si, dupa lungi eforturi, am ramas blocata la o salvare automata, intr-un spatiu stramt, de unde nu mai puteam sa ma intorc nicicum. N-am precizat ca indelunga mea escaladare de situatii a fost salvata si autosalvata intr-un singur fisier pentru ca n-am sesizat cum as putea sa fac o alta salvare a jocului. Pretty stupid, ha!!!! Faza e ca mi-s blonda uneori iar posibilitatea efectuarii de salvari multiple nu seamana cu nimic cunoscut. Este chestie de atentie.

Si chiar eram pe punctulde a-I pomeni extrem de verbal pe cei de la Piranha cand am incetat sa mai lucrez „curat” si m-am aruncat intr-un cheat de mi-a terminat toate quest-urile. Probabil, pentru cei care au jucat Risen, nu este un mister ce am facut ca sa obtin asa tratament.

Asa ca am luat-o de la capat, dupa o pauza de „The Black Mirror”, de 3 sau 4 zile, nu mai mult. Cik eram mai inteleapta. Am reusit sa ma aliez gastii din „mlastina” si da-I joaca pe profil de „god”, ca altfel n-aveam nici o sansa sa dau bice la nemuriciul asta de joc. Dar iata-ma iar in incurcatura. Si ce incurcatura!!! Sa dea naiba daca nu-mi vine sa trec cu trenul peste ecran…As da cateva sfaturi amatorilor de Risen dar nici nu stiu cu ce sa incep. E mult de comentat si prea putina „hartie”. Nici nu m-a mirat, cand am cautat pe net, ca n-am gasit un walkthrough complet. Si ala, care era, avea ceva probleme de „forward”. Asa ca sunt in situatia de a ma da batuta.

N-am avut niciodata dorinta de a ma juca cu acele „cheat-uri”, care-ti dau posibilitatea de a depasi niste etape normale ale jocului. La Risen le depaseti de-a binelea. Adica te trezesti ca n-ai terminat vreo etapa si asta e, mai departe, o mare consecinta la deciziile de continuare a jocului. Se schimba toata schema dintr-un singur click. Waw. E traznet jocul!!! Si totusi cum naiba trec de nivelul asta? Sunt, se pare la capitolul 3 si ar trebui sa ma transform in Titan ca sa subjug un alt Titan. Problema este ca doar Zeii ma pot ajuta dar nu ma mai indruma nimeni cum si ce sa fac. Nea Caisa ala, sef al Inchizitiei, Mendoza ii zice, pare-se  ca se incuie in incaperea in care a fost incatusat Titanul. Si eu trebuie sa ajung acolo sa il salvez si pe nea Caisa, si pe restul. Adica nu doar insula pe care am schema de joc. Dar cum naiba ajung acolo? Cum devin Titan? Ca armura o am…p-aia a lui Ursegor, un alt Titan, care sta cu mainile in san, la propriu, si-mi ma tot intreba daca nu am si altceva de facut…

Orice ar fi trebuie sa vii inarmat cu o serie de virtuti, printre care, cea mai importanta, ar fi rabdarea. Sa alergi ca nebunu’ de colo-colo, sa vorbesti cu toti pe care-I stii. Si sa ii tragi in tzeapa pe cei care se opun tie. Vai si chiar tre sa fii atent sa nu furi nimic cand se uita la tine ca ai pus-o, ca sa zic asa. Iti dau aia cate o mama de bataie de nu-ti mai arde de nimic. Si, ca sa vezi, te trezesti ca nu mai poti sa continui pentru ca nu mai vor sa-ti vorbeasca deoarece i-ai calcat rau pe bataturi. Dar…”exista o explicatie, Costele!!!”. Defapt o solutie… acel Joke Scroll, care vrajeste pe nenea, sau pe tanti si, dupa ce se amuza o vreme de nu’s ce banc am spus, pare-se ca revine la sentimente mai bune. Dar nu merge intotdeauna. Unii sunt mai incapatanati sau chiar nu au nimic sa spuna. Cine stie?!!!

Poate ca o sa-mi fac timp sa descriu zapaceala din jocul asta dar dupa ce il voi termina. Daca il voi termina vre-odata.

In orice caz, vai de copiii aia care n-au altceva de facut decat sa isi prinda urechile in misterele acestei insule. Viata sociala …bye, bye.

Nu-mi ramane de zis decat ca sunt epuizata. Aaa, este posibil ca viata de mama si de casnica sa ma fi epuizat atat de tare incat sa imi scape multe la jocul asta sau oricare altul. In orice caz nu trebuie sa uitam ca aceste jocuri sunt pentru pura relaxare nu exagerare.