Lamuriri…

Am primit ceva reclamatii referitoare la momentele in care completez cate un articol in acest blog. Timpul meu este exclusiv al bebelului meu. Din cand in cand, ma trazneste inspiratia si, daca am timp, scriu, pur si simplu. Dar nu pe blog. Exista o inventie numita Office, care are accesoriu Word-ul. Articolele zac in asteptarea unei continuari, atunci cand am timp si …inspiratie. Si, abia cand s-a terminat, ii dau verde…pe blog. Desi stiu ca exista si pe blog posibilitatea salvarii ciornelor. L-am folosit si pe acela. S

tiu ca blogul meu este mai…prozaic. Pana la urma nimeni nu doreste opere literare de exceptie, ci lucruri simple…asternute pe un blog personal dar cat mai aproape de sufletul fiecaruia. Si, repet, personal…pentru ca n-am fost inteleasa….scriu pentru mine…si pentru cei care mi-au cerut acest lucru. Cine doreste sa se delecteze cu aceste randuri, n-are decat. Nu ma supara nici posibilitatea in care trebuie sa raspund oricarui comment. Oricum ar fi scris blogul ideea este ca am incercat sa ating subiecte, in afara celor personale, care au ceva de transmis. Acelea pot si, cred eu, trebuie sa fie citite de cei carora le pasa. Defapt de toti. Dar cui nu-i pasa …asta e!!! Mai mult nu pot sa fac.

Dar, ca sa revin la ideea de baza, imi petrec timpul intr-un mod placut alaturi de familie si, mai ales, de buburuza mea. Ca sa ne lamurim, odata pentru totdeauna. Daca am scris ceva, care am dorit sa apara cat mai repede, mi-am asumat niste treburi si mi-am sacrificat somnul, dar asta nu este problema nimanui. Important este ca imi impart timpul cu tot ce este mai de valoare in viata mea: familia.

Sa va fie judecata de valoare!!!!