Fără categorie

Lamuriri…


Am primit ceva reclamatii referitoare la momentele in care completez cate un articol in acest blog. Timpul meu este exclusiv al bebelului meu. Din cand in cand, ma trazneste inspiratia si, daca am timp, scriu, pur si simplu. Dar nu pe blog. Exista o inventie numita Office, care are accesoriu Word-ul. Articolele zac in asteptarea unei continuari, atunci cand am timp si …inspiratie. Si, abia cand s-a terminat, ii dau verde…pe blog. Desi stiu ca exista si pe blog posibilitatea salvarii ciornelor. L-am folosit si pe acela. S

tiu ca blogul meu este mai…prozaic. Pana la urma nimeni nu doreste opere literare de exceptie, ci lucruri simple…asternute pe un blog personal dar cat mai aproape de sufletul fiecaruia. Si, repet, personal…pentru ca n-am fost inteleasa….scriu pentru mine…si pentru cei care mi-au cerut acest lucru. Cine doreste sa se delecteze cu aceste randuri, n-are decat. Nu ma supara nici posibilitatea in care trebuie sa raspund oricarui comment. Oricum ar fi scris blogul ideea este ca am incercat sa ating subiecte, in afara celor personale, care au ceva de transmis. Acelea pot si, cred eu, trebuie sa fie citite de cei carora le pasa. Defapt de toti. Dar cui nu-i pasa …asta e!!! Mai mult nu pot sa fac.

Dar, ca sa revin la ideea de baza, imi petrec timpul intr-un mod placut alaturi de familie si, mai ales, de buburuza mea. Ca sa ne lamurim, odata pentru totdeauna. Daca am scris ceva, care am dorit sa apara cat mai repede, mi-am asumat niste treburi si mi-am sacrificat somnul, dar asta nu este problema nimanui. Important este ca imi impart timpul cu tot ce este mai de valoare in viata mea: familia.

Sa va fie judecata de valoare!!!!

Fără categorie

Craciunul, ca niciodata…


Probabil ca v-ati saturat, ca in fiecare an, in preajma sarbatorilor, sa cititi aceleasi bloguri despre semnificatia sau obiceiurile de Craciun. Eu una, chiar simt ca ma sufoc de atatea prezentari, copiate unele de la altele, doar pentru a-si face mai usor prezenta bloggerii pe net. Ma rog, acum, cand detin un blog, am capatat aceleasi motivatii ca si ceilalti. Inevitabil, as indrazni sa spun.  Totusi sper ca acest articol despre Craciun, destul de amplu, sa va aduca ceva nou, sa va aminteasca cu drag ceea ce a insemnat cu adevarat pentru fiecare aceasta sarbatoare, bucurie in suflet si sa invatati, odata pentru totdeauna, ce inseamna aceasta sarbatoare, ca si mine, dealtfel.:)) DAR HAI, IN PUII MEI, SA-L FACEM CEVA MAI AMUZANT ACEST CRACIUN!!! NU DOAR AICI, PE BLOG, CI SI IN VIATA NOASTRA. SA FIM, LA NAIBA!!!…OPTIMISTI…TOT RAUL MERGE SPRE BINE, WHAT THE F?

Iar clipul urmator este o dedicatie pentru cei care imi sunt dragi…

.

Se poate detalia subiectul Craciun pe pagini multe insa n-am putea sa prindem esentialul iar eu chiar m-as plictisi sa tot scriu. Craciunul este o istorie, inainte de toate. Si, cum stiti si voi, o istorie scrisa, nu mai are acelasi farmec rescris iarasi si iarasi la infinit. Insa o istorie unde lasi sa zaca lesinate niste concepte si idei personale, reusind sa deschizi cutiuta cu amintiri dragi, are un farmec aparte. Nu-i asa? Pana si la scoala, la lectia de istorie, cine stie…, invatai, numai de drag, cand totul era prezentat ca o poveste.

Si, ca sa purcedem… as incepe sa scriu ca aceasta sarbatoare, de-a lungul scurtei mele vieti, avea ca idee de baza, adunarea  membriilor familiei care, daca nu se intampla in restul anului, macar acum s-ar fi cerut putina decenta… sa fii alaturi si trupeste de cei dragi. Pentru ca, simturile noastre sunt primele care dau verdictul pentru starea de spirit, s-a inventat bradul, dar nu oricare, ci ala de-l impodobesti cu tot felul de obiecte decorative unul mai colorat ca altul, poleiala, vata, stelute din plastic, nelipsita instalatie electrica de lumini, putina zapada artificiala ca sa dea bine la ochii, lacramati oricum de bucuria evenimentului si da-i petrecere. Ma rog, faza e ca, daca ar trebui sa fiu britanic, as apasa accentul pe ideea ca bradul se impodobeste cu…atentie!!!…doar globulete rosii sau obiecte in nuante de rosu. Langa acesta este musai sa se gaseasca cosuletul cu fructe, care mai de care mai gustoase si mai aspectoase, dulciurile sau bomboanele, impachetate in hartii speciale sau folie si agatate in pom, iar alaturi de toate acestea sa fie puse, ordonat si etichetate cu numele fiecarui primitor, cateva pachete cu cadouri. Cadourile sunt bucuria oricui…stim cu totii…

Cand venea timpul de impodobit ma duceam la raftul din biblioteca, unde pastram aceleasi globulete vechi dar inca frumoase, tocmai pentru ca pastrau o anume puritate, sinceritate, pastrau amintirile cele mai frumoase si calde ale anilor ce trecusera. Ma bucuram sa le vad iar prinse in crengile parfumate de brad. Nu era bradul cine stie ce. Imi amintesc ca avea goluri pe ici, pe colo si incercam sa le ascundem. Asezam crengile mai lungi la vedere. Cata bucurie era cand despachetam cutiile prafuite si luam fiecare obiect si-l asezam la locul lui special. In fiecare an mai adaugam cate un glob nou in brad. Nici nu simteam nevoia de ceva nou. Bradul arata ca o sorcova, dar era al nostru. Aveam clopotei, globuri rosii, albastre, poleiala frumos decupata de mama, cateva improvizatii pe care chiar nu le-as fi inlocuit cu altceva. Instalatia electrica trebuia inlocuita mai mereu. Dar pastrasem multi ani in urma una cu tot felul de stelute rosii. Aceea a tinut mult dar…a cedat la un moment dat. Era asa de frumoasa ca o reparam mereu. Mai taiam din fire si le lipeam cu banda izolanta (izolirband, cum zicea tata; se scrie altfel, stiu) ca sa mai salvez ceva din ea. Apoi era traditia cizmulitelor asezate la usa. Trebuia sa le spal si sa le sterg frumos inainte. Apoi plecam in vizita in noaptea de Craciun. Dimineata aveam cizmulitele pline cu dulciuri, hainute si…cam atat. Eram atat de fericita!!!Nu era mult, va spun sincer, dar simteam o bucurie greu de descris. Bineintele ca eram intrebata daca fusesem ascultatoare si i-am ajutat pe parinti de catre Mos Gerila prin intermediul parintilor. Iar tata spunea ca l-a rugat pe mosu’ sa ma ierte daca a aflat ceva rau despre mine si ca promite el ca voi fi cuminte.

Craciunul nu-l petreceam acasa. Mergeam la nasi. Pe atunci era un cult pentru nasi. Sau un resprect mai profund. Nu ma bucuram de bradul de acasa decat a doua zi. Ne duceam la nasi ingreunati de pachete si ne intorceam la fel. Asa trecea fiecare Craciun. Stateam la masa multe rude…ca, de multe ori nici nu aveai loc sa treci. Eram fericiti. Adultii discutau, radeau, urmareau craciunul la televizor, unde, chiar aveai ce sa urmaresti. Erau programele acelea speciale cu bancuri, muzica buna si atmosfera festiva. In casa mirosea a mancare, a brad, a bautura…era un chef pe care nu-l voi uita niciodata. Aveam pe masa tot felul de delicatese, trufandale, pe care nu oricine putea sa le obtina. Sigur prin relatii, pe sub mana. Nasa era profesoara la o scoala. Pe atunci erau parinti darnici iar profesorii…stiau sa-si faca meseria.

Ce am mai retinut a fost ca sarbatoarea, cu atatea povesti care mai de care mai fanteziste, defapt nu facea altceva decat sa-i apropie pe parinti de proprii lor copii. Orice copil, daca realizeaza ca activitatea adultilor pare un munte de ciudatenii, inventeaza povesti si le intretine permanent doar ca sa se simta in siguranta departe de viata agitata a adultilor. Asa am fost si noi…Iar, cand venea zapada si se asternea pe strazi pe ascuns, noaptea tarziu, nu ma puteam gandi decat la faptul ca venea Mosul. Simteam ca Mosul este o fantezie dar imi placea sa cred ca este adevarat, tocmai pentru ca imi putea implini orice dorinta, sau doar pentru ca stiam ca este cineva acolo care ma asculta si ma intelege. Si…surprinzator, chiar stiam ca parintii joaca acest rol de Mos. Imi placea sa cred ca si adultii, adica parintii, reusesc sa se detaseze de viata tumultoasa si sa se integreze perfect in aceasta fantezie, sau, chiar joc imaginativ, reprezentat de Mos Craciun (atunci il stiam de Mos Gerila) care-mi aducea cam tot ce-mi doream. Defapt, la drept vorbind, petrecandu-ti viata in acele vremuri grele, un copil nu era greu de multumit. Asa ca tot ce venea de la Mosul era binevenit oricum. Imi amintesc, ca si azi, cand am primit …banane. Eram contrariata pentru ca nu stiam ce sunt. Tata le-a luat si-a zis ca sunt pentru mai tarziu. Am privit cu tristete cum tata le infasura intr-un ziar si le baga sub pat. Mi-a explicat ca nu sunt coapte si ca trebuie sa mai am rabdare. Am adormit cu gandul la ele. A doua zi n-am mai rabdat…si nu mi-a parut rau. Chiar si azi parca simt nevoia tot putin crude sa le savurez.

N-am inteles de ce se sacrifica porcul in ajunul Craciunului. Pe bune ca-i aiurea din moment ce biblia nu sugereaza astfel de traditie. Bine, bine, nu ma dezic de acestui obicei. Doar am trait, din copilarie, momente magice. O masa plina de bunatati, gatite din porcul sacrificat: caltabos, toba, racituri, carnati si, cireasa de pe tort, sarmalutele. Dar cel mai tare, mi-au bucurat papilele gustative, pomana porcului din carnea frageda, si soriciul, care, infipt in friganele improvizate si invartit la focul sobei, era nemaipomenit. Grasimea, care ramanea pe sorici, venea sa-i dea aroma si gustul de neuitat. Sarea grunjoasa avea si ea un rol important in acest periplu gustativ. Sa nu uitam de jumari, de „tranfadafiri”, adica acei carnati de casa de la bunica, pastrati in untura, aaa…si untura aia fina, pe care o puteai manca pe o felie de paine si cu putina sare…un deliciu. Dar, totusi, de ce s-au pastrat aceste rituri si cum de s-a ajuns la acest fenomen in masa? Adica se cumpara porcusorii la inceput de an si sunt crescuti tocmai pentru a umple masa de Craciun, spre sfarsitul de an si, si nu numai, ba chiar si de Revelion.

Am asistat la taierea porcului. Nu-i un moment prea fericit…pentru animal. Dar, mancarea e buna. Ma uitam cum il infasoara in paie si dau foc. Ramanea un …soric ars. M-am speriat atunci caci credeam ca a fost compromis soricul. Dar s-a curatat cu un cutit. Era trist sa vezi asa ceva dar…what the heck??! …mancam pana la urma din carne.

Imi amintesc de cozonacii facuti la cuptorul din lut. Mama, ce parfum, ce esente aburinde ieseau. In tot satul mirosea a …Craciun. Cand se crapa cozonacul in doua ieseau aburii si te plezneau peste fata… Am facut si eu cozonac anul trecut. Mi-a iesit bun dar cam prea putin dulce. Insa munca…este extenuanta…va zic ca m-a pus in pat juma’ de zi. Trebuie sa amesteci ingredientele si apoi sa plamadesti aluatul, adica sa-l freci cu mainile vreo doua ore. Aveam mainile amortite. Nu mai aveam putere sa fac salata de beouf. Mi-am amintit de bunica, saraca, ce se mai chinuia sa dea cozonacvului fragezimea specifica. Plamadeala mi-a trebuit. Nu puteam eu sa stau linistita?! Mda, azi gasesti sa cumperi aparatele acelea de facut paine. Nuuu, nu e acelasi lucru. Incercat, testat, rezultat: esec. Iese un chec corcit. Asa ca am cedat. Stii…se zice…cel mai destept cedeaza…ei bine…sunt mai desteapta decat un cozonac…na.

Ajungand si  la povestile de Craciun va spun sincer ca nu imi amintesc sa fi auzit vre-unul, care sa sune cum sunt cele de le gasesti cu duiumul pe rafturile gheretelor de ziare. Nu. Aveam totusi o poezie preferata, pe care imi placea sa mi-o citeasca tata in fiecare seara. Luceafarul lui Eminescu. Nu o termina in aceeasi seara pentru ca adormeam. Dar urmatoarea seara continuam de la strofa la care ramasesem cu povestea. Am crescut auzind aceasta poezie. Era o poveste care m-a atras mult pentru ca era atata tristete acolo iar finalul mereu il asteptam sa fie altfel. Ce era oare in mintea mea nici eu nu mai stiu sa spun. Cand m-am facut cu putin mai mare ascultam placile acelea de vinil la pick-up. Si luasem prima poveste despre animalute. Educativa si haiosa. Ga, ga, ga si …alti cativa. Si ofcourse au urmat povestile lui Andersen, care-mi alinau singuratatea. Aveam un gol in stomac cand ascultam vocile unor actori care, azi, multi dintre ei, nu mai sunt printre noi. Ce pacat. Stiau sa te faca sa simti ca esti acolo si traiesti povestea cu personajul odata. Au venit si Povestile din 1001 de nopti. Le gaseai greu pe toate. Acum insa gasesti peste tot filme, dvd-uri, blue-ray-uri, ce nu gasesti?!…si cand ai prea multe de ales… nici nu mai au vreo valoare. Se pierd.

Dar, sa nu uit de traditiile pe care le-am preluat. Americanii, care mediatizeaza tot, orice si oricum, au facut praf istoria europenilor, dandu-ne „cadou” sarbatorile importante ale noastre intr-o alta forma decat cea pe care noi am conservat-o. N-am furat nimic, asa cum scria cineva intr-un blog. Suntem niste „ciorditori” dar aici chiar nu avem nici o vina. Scopul era sa muscam din momeala. Si am muscat. Iar azi, avem si Hallow…si cum i-o mai zice si Valentine’s Day. Ce sa mai spui? Daca esti slab, te napadesc sobolanii……

Colindele reprezinta un alt simbol consacrat al acestei sarbatori. Imi amintesc ca mi se parea stupid sa invat si colindele, pe care azi nu le mai stiu din pacate; mi se parea indeajuns sa invat rugaciunile cerute de bunica,…daaar… cand ma duceam cu sorcova si bateam pe umar pe unul si pe altul, cantand:

Sorcova vesela,
Sa traiti, sa-mbatriniti,
Ca un mar, ca un par,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca sageata,
Tare ca fierul,
Iute ca otelul,

La anu si la multi ani!!!

si primeam dulciuri, covrigi, cozonaci si…bani…ce ma mai bucuram ca invatasem versurile alea…

Dar cel mai cumplit mi se parea postul, pe care nu reuseam sa-l tin; copil fiind nici nu mi se impunea …teoretic …dar …practic…daca aveti bunica ca a mea veti intelege de ce ajungeam sa ma conformez; cumva stereotipul asta al bunicii severe aducea lucruri bune, erai mai atent, mai politicos, invatai sa devii om in toate sensurile, insa atunci imi pasa prea putin si mi se parea ca-mi distruge planurile de a …copilari mai mult…

M-am tot intrebat de ce atatea traditii? De unde le-au scos si in ce scop?

Mai intai sa prezint cateva din simbolurile craciunului si semnificatia acestora:

Lumanarile, flacara: vara, caldura, paradisul, sfarsitul intunericului, Hanuka evreilor
Pomul: viata eterna, copacul din Paradis (simbol pagan)
Merele: marul din Eden
Mos Craciun: Sfantul Nicolae sau o alta zeitate (pagana)
Vascul: pace, sarut
Spiridusii: spirite bune din traditia pagana

Voi continua intr-un alt post…dar va las sa savurati urmatorul clip…

Fără categorie

Colinde from outside


Joy to the world

Joy to the world, the Lord has come!

Let earth receive her King;

Let every heart prepare Him room,

And Heaven and nature sing,

And Heaven and nature sing,

And Heaven, and Heaven, and nature sing.

Joy to the world, the Savior reigns!

Let men their songs employ;

While fields and floods, rocks, hills and plains

Repeat the sounding joy,

Repeat the sounding joy,

Repeat, repeat, the sounding joy.

No more let sins and sorrows grow,

Nor thorns infest the ground;

He comes to make His blessings flow

Far as the curse is found,

Far as the curse is found,

Far as, far as, the curse is found.

He rules the world with truth and grace,

And makes the nations prove

The glories of His righteousness,

And wonders of His love,

And wonders of His love,

And wonders, wonders, of His love.

We wish you a Merry Christmas

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas and a Happy New Year.

Good tidings we bring to you and your kin;

Good tidings for Christmas and a Happy New Year.

Oh, bring us a figgy pudding;

Oh, bring us a figgy pudding;

Oh, bring us a figgy pudding and a cup of good cheer

We won’t go until we get some;

We won’t go until we get some;

We won’t go until we get some, so bring some out here

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas;

We wish you a Merry Christmas and a Happy New Year.

Jingle bells

Dashing through the snow

In a one horse open sleigh

O’er the fields we go

Laughing all the way

Bells on bob tails ring

Making spirits bright

What fun it is to laugh and sing

A sleighing song tonight

Oh, jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

A day or two ago

I thought I’d take a ride

And soon Miss Fanny Bright

Was seated by my side

The horse was lean and lank

Misfortune seemed his lot

We got into a drifted bank

And then we got upsot

Oh, jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh yeah

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Jingle bells, jingle bells

Jingle all the way

Oh, what fun it is to ride

In a one horse open sleigh

Fără categorie

Colinde romanesti


O brad frumos

O, brad frumos, o, brad frumos,

Cu cetina tot verde,

Tu esti copacul credincios,

Ce frunza nu si-o pierde.

O, brad frumos, al lui Hristos,

Verdeata ta imi place,

Oricand o vad sunt bucuros,

Si vesel ea ma face.

O, brad frumos, o, brad frumos,

Cu frunza neschimbata,

Ma mangai si ma faci duios,

Si ma-ntaresti indata.

O, brad frumos, al lui Hristos,

Verdeata ta imi place,

Oricand o vad sunt bucuros,

Si vesel ea ma face.

Cantec de Craciun

Din an in an sosesc mereu,

La geam cu Mos Craciun,

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei strabun.

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei strabun.

Azi cu stramosii cant in cor,

Colindul sfant si bun.

Tot „Mos” era si-n vremea lor,

Batranul Mos Craciun.

Tot „Mos” era si-n vremea lor,

Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc,

In casa ta acum.

Dar sunt bordeie fara foc

Si maine-i Mos Craciun.

Dar sunt bordeie fara foc

Si maine-i Mos Craciun.

Acum te las, fii sanatos,

Si vesel de Craciun.

Dar nu uita, cand esti voios

Romane, sa fii bun!

Dar nu uita, cand esti voios

Romane, sa fii bun!

Nasterea lui Hristos

Veniti, astazi, credinciosi

Sa saltam, sa saltam,

De nasterea lui Hristos

Sa ne bucuram, sa ne bucuram.

Ca el astazi, in Viflaim,

S-a nascut, s-a nascut,

Precum au vestit prorocii,

Mai de mult, mai de mult.

Din Maria Preacurata

S-a nascut, s-a nascut,

Mantuire astazi noua,

Ne-a facut, ne-a facut.

In iesle cu vitele,

S-a culcat, s-a culcat,

Cu un prunc mic, in scutece,

Infasat, infasat.

Cei trei Crai din rasarit

Se ivesc, se ivesc,

Aur, smirna si tamaie

Ii daruiesc, ii daruiesc.

Ingeri si pastori cantare

I-au adus, i-au adus.

Si noi sa-i cantam marire,

Intru cei de sus, intru cei de sus.

Pace si buna-nvoire

Pe pamant, pe pamant,

Ca azi s-a nascut in lume,

Domnul sfant, Domnul sfant.

Mos Craciun

Mos Craciun cu plete dalbe,

A sosit de prin nameti

Si aduce daruri multe

La fetite si baieti.

Mos Craciun, Mos Craciun.

Din batrani se povesteste,

Ca-n toti anii negresit

Mos Craciun pribeag soseste

Niciodata n-a lipsit.

Mos Craciun, Mos Craciun.

Mos Craciun cu plete dalbe,

Incotro vrei sa apuci?

Ti-as canta florile dalbe,

De la noi sa nu te duci.

Mos Craciun, Mos Craciun.

Deschide usa crestine

Deschide usa crestine

Ca venim din nou la tine

Drumu-i lung si-am obosit

De departe am venit.

Si la Viflaeem am fost

Unde s-a nascut Hristos,

Si-am vazut pe a sa mama

Pe care Maria-o cheama.

Cum umbla din casa-n casa

Ca pe fiul ei sa nasca

Umbla-n sus si umbla-n jos

Ca sa nasca pe Hristos!!

umbla-n jos si umbla-n sus

Ca sa nasca pe Iisus,

Mai tarziu casi apoi

Un staul frumos de oi

Si acolo pe fan jos

S-a nascut Domnul Hristos

Cete de ingeri coboara

Staulul de-l inconjoara

Ingerii cu flori in mana

Impletesc mandra cununa

Pe cununa-i scris frumos

Astazi s-a nascut Hristos

Care cu puterea sa

Mantui-va el lumea

Si-de acum pana-n vecie

Mila Domnului sa fie

Tuturor cu bucurïe!!

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ, florile dalbe

Şi ne dă un colăcuţ, florile dalbe

Că mămuca n-o făcut, florile dalbe

Tărâţă n-o fi avut, florile dalbe

Pe când sât-o căpătat, florile dalbe

Covata i s-o crăpat, florile dalbe

L-o sfădit mama pe tata, florile dalbe

De ce s-o crăpat covata, florile dalbe

Când covata o lipit, florile dalbe

Cuptorul li s-o urnit, florile dalbe

Când cuptorul o tomnit, florile dalbe

Anul Nou a şi venit, florile, florïle dalbe

O! ce veste minunata

O! ce veste minunata

In Betleem ni s-arata

Astazi s-a nascut

Cel far de-nceput

Cum au zis proorocii

Ca la Betleem Maria

Savarsind calatoria

Intr-un mic salas

Lang-acel oras

A nascut pe Mesia

Pe Fiul cel din vecie

Ce L-a trimis Tatal mie

Sa se nasca

Si sa creasca

Sa ne mantuïasca

O, ce veste minunata,

O, ce veste minunata,

In Viflaim ni se-arata,

Cerul stralucea,

Ingerul venea,

Pe-o raza curata.

Ca, la Viflaim, Maria,

Savarsind calatoria,

Intr-un mic salas,

Langa-acel oras,

S-a nascut Mesia.

Pastorilor din campie

Le vesteste-o bucurie:

Astazi S-a nascut

Cel far-de-nceput,

Cum au zis proorocii.

In coliba pastoreasca,

Vrut-a Domnul sa se nasca

Fiul Sau cel Sfant,

Noua pe pamant

Sa ne mantuiasca.

Pastorii cum auzira

Spre lacasul sfant pornira,

Unde au aflat

Prunc prealuminat

Si il preamarira.

Pe Fiul in al Sau nume

Pe Fiul in al Sau nume

Sa se nasca

Si sa creasca,

Sa ne mantuïasca.

Domn, Domn sa-naltam

Am plecat sa colindam

Domn, Domn sa-naltam

Cand boierii nu-s acasa

Domn, Domn sa-naltam

Si-au plecat la vanatoare

Domn, Domn sa-naltam

Sa vaneze caprioare

Domn, Domn sa-naltam

Caprioare n-au vanat

Domn, Domn sa-naltam

Si-au vanat un iepuras

Domn, Domn sa-naltam

Sa faca din blana lui

Domn, Domn sa-naltam

Vesmant frumos Domnului.

Domn, Domn sa-naltam

Steaua sus rasare

Steaua sus rasare

Ca o taina mare

Steaua straluceste

Si lumii vesteste

Si lumii vesteste

Ca astazi Curata

Preanevinovata

Fecioara Maria

Naste pe Mesia

Naste pe Mesia

Magii cum zarira

Steaua si pornira

Mergand dupa raza

Pe Hristos sa-l vaza

Pe Hristos sa-l vaza

Si daca pornira

Indata-L gasira

La Dansul intrara

Si se inchinara

Si se inchinara

Cu daruri gatite

Lui Hristos menite

Luand fiecare

Bucurie mare

Bucurie mare

Care bucurie

Si aici sa fie

De la tinerete

Pan-la batranete

Pan-la batranete

Trei pastori

Trei pastori se intalnira

Si asa se sfatuira

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Haideti fratilor, sa mergem

Floricele sa culegem

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Se le culegem cu vita

Sa-mpletim o cununita

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Si sa facem o cununa

S-o impletim cu voie buna

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Sa o ducem lui Hristos

Sa ne fie de folos

Raza soarelui

Floarea Soarelui

Plugusorul

Aho, aho copii si frati,

Stati putin si nu manati,

Langa boi v-alaturati.

Si cuvantul mi-ascultati.

Ia mai msnati, mai, hai, hai…

S-a sculat mai an,

Badica Traian

Si-a-ncalecat pe-un cal invatat,

Cu seaua de aur,

Cu nume de Graur,

Cu frau de matase,

Impletit in sase,

Cat vita de groasa,

El in scari s-a ridicat,

Peste campuri s-a uitat,

Sa aleaga-un loc curat,

De arat si semanat.

Si-a pornit intr-o joi,

Cu un plug cu doispreceze boi.

Boi boureni,

In coada codalbeni,

In frunte tintatei,

Ia mai manati, mai, flacai, hai, hai…

La luna, la saptamana,

Isi umplu cu aur mana.

Si el vru sa vada,

De-i dete Dumnezeu roada.

Era-n spic cat vrabia,

Era-n bob cat trestia.

Ia mai manati, mai, hai, hai…

Traian iute s-a intors

Si din grajd alt cal a scos,

Un alt cal mai nazdravan,

Cum ii place lui Traian,

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.

Cu potcoave de argint,

Ce da sporul la fugit.

Traian iute-a-ncalecat,

La Tinchin a apucat

Si otel a cumparat,

Ca sa faca seceri mari,

Pentru seceratori tari.

Si-altele mai mititele,

Pentru fete ochesele

Si neveste tinerele.

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va-nsera,

Pe aici, pe la dumneavoastra,

Departe de casa noastra.

Si ne-asteapte si-alte case,

Cu bucate mai gustoase,

Cu paine calda pufoasa,

Cu vinul de vita-aleasa,

Cu cotnar de Dragasani,

La anul si la multi ani!

Sus la poarta Raiului

Sus, la poarta raiului

Poarta raiului

Paste turma Tatalui

Turma Tatalui.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Dar la poarta cine sta,

Oare cine sta ?

Sta chiar Maica Precista,

Maica Precista.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Langa ea, un leganel,

Da, un leganel,

Cu un copilas in el,

Copilas in el.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Copilasul cand plangea,

Puiul cand plangea,

Maica Sfanta-l legana,

Maica-l legana.

Linu-i lin si iara lin,

Bate vantul frunza lin,

Lin si iara lin.

Sculati, sculati, boieri mari

Sculati, sculati, boieri mari

Sculati voi, romani plugari

Ca va vin colindatori

Noaptea pe la cantatori

Si v’aduc pe Dumnezeu

Sa va mantuie de rau

Dumnezeu Cel nou-nascut

Cu flori de crin invascut

Dumnezeu adevarat

Soare’n raze luminat

Sculati, sculati, boieri mari

Sculati voi, romani plugari

Ca pe cer s-a aratat

Un luceafar de’mparat

Stea comata, stralucita

Pentru fericiri menita

El va zice sa traiti

Intru multi ani fericiti

Si ca pomii sa’nfloriti

Si ca ei sa’mbatraniti.

Iată, vin colindători

Iată, vin colindători,

florile dalbe,

Noaptea pe la cântători,

florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,

florile dalbe,

Şi-L aduc pe Dumnezeu

florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu

florile dalbe,

Să vă vă mântuie de rău

florile dalbe.

Inima să întărrească,

florile dalbe,

Oamenii să înfrăţească,

florile dalbe.

Că pe cer s-a arătat

florile dalbe,

Un luceafăr minunat

florile dalbe.

Noi vă zicem să trăiţi,

florile dalbe,

Întru mulţi ani fericiţi,

florile dalbe.

Şi ca pomii să-nfloriţi,

florile dalbe,

Şi ca ei să-mbătrâniţi,

florile dalbe.

Buna dimineata

Buna dimineata

La Mos Ajun,

La Mos Ajun

Ne dati, ne dati,

Ne dati ori nu ne dati,

Ne dati, ne dati,

Ne dati ori nu ne dati.

Buna dimineata La Mos Ajun

Ne dati ori nu ne dati,

Ne dati ori nu ne dati.

Am venit si noi odata

La un an cu sanatate,

Domnul sus sa ne ajute

La covrigi si la nuci multe.

Din an în an

Din an în an sosesc la noi

La geam cu Moş Ajun,

E ger cumplit şi drumu-i greu

Dar e-obicei străbun.

E sărbătoare şi e joc

În casa ta acum

Mai sunt bordeie fără foc

Dar vine un an mai bun.

E veselie şi e cânt

În casa ta acum,

Dar nu uita când eşti voios,

Române, să fii bun!

Veniţi, veniţi de sărbători

Veniţi, veniţi cântând

Să fie rodnic Anul Nou

Şi pace pe pământ!

Să fie pruncii sănătoşi,

Să crească năzdrăvani,

Voi oameni buni şi trecători

Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani!

Sculati plugari

Sculati plugari nu mai dormiti

Hai lerui ler

Vremea e sa va gatiti [bis]

Casa sa va maturati

Şi masa sa va-ncarcati.

Noi umblam si colindam

Şi pe Domnul laudam

Din seara ajunului

Pana-n cea-a Craciunului.

Nu va fie cu banat

C-am venit la colindat,

Sa fie cu multumire

C-am ajuns aceste zile.