Deci, cum spuneam, un subiect de interes scazut. A fost o incercare, prima rabufnire a mea, de a descoperi cati se intereseaza de acest titlu. Putini. Nu ma asteptam la mai multi. Insa totusi…

Sunteti pusi adesea in situatia de a alege. Intre dreapta si stanga, ca sa fiu in spiritul alegerilor. Sau calea de mijloc, daca exista. Dar ca sa alegeti trebuie sa fiti informati. Informatia vine in multe forme, care mai de care mai socante sau revelatoare. Insa…oamenii aleg, adesea, calea cea mai usoara. Si, din pacate, cea gresita. Mergem direct spre Mecca si nu ocolim pentru ca, avem impresia caci calea aleasa este cea mai dreapta, mai sigura si…mai rapida. Ma gandesc ca fiecare are o scuza: oboseala cotidianului. Been there, done that!!! Si inteleg pentru ca stiu cum e sa te sacrifici pe altarul nerecunostiintei, sa dai pe tava totul si sa primesti…nada. Da, cu totii traim aceasta tragedie. Insa o clipa, din timpul vostru, de la toaleta pana la masa, puteti sa cautati si, nu trebuie sa veniti pe acest blog, doar sa va aruncati o privire peste aberatiile care s-au afisat nerusinat pe un site de referinta. Dati-va timp sa deschideti ochii. Nu stiti cand va veni o zi cand veti avea de infruntat momentul in care trebuie sa alegeti. Vreti sa regretati sau sa va bucurati? Asta va intreb…

Inteleg ca veniti de la job sleiti de puteri. Inteleg ca trebuie sa hraniti copilu’, sa va ghiftuiti si voi, sa faceti baie copilului, sa-l ajutati cu lectiile, sa-l pregatiti pentru scoala, sa faceti tot ca si cand ati fi stat acasa la odihna. Aveti timp, in schimb, de campionate pe jocuri de „societate”, observ din ce in ce mai des. De ce nu si pentru un briefing?

Abia cand va treziti aruncati intr-o situatie de neiesit va dati cu capul de pereti pentru ca n-ati dat importanta atunci cand a fost cazul. Nu e pacat?

Am presupus corect ca nu exista timp si rabdare pentru a citi tot manunchiul ala de detalii despre ADHD.

Asa ca m-am gandit sa continui prin a enumera cele cateva simptome, daca nu s-au inteles din primul articol.

Inainte voi posta cateva filmulete…

pentru adulti….

.

pentru adulti si copiii…

.

Si ceva pentru parintii inconstienti…o educatoare care trage un semnal de alarma referitor la pastile…Strattera, dar pe langa care mai exista si altele la fel de daunatoare.

.

N-am apucat insa sa discut despre faptul ca aceasta boala exista. Dar este prost inteleasa, ca si tratarea acesteia.

Asa ca am atasat aceste filmulete to get to the point!! Pentru cei care nu inteleg mare lucru de engleza am sa fac un rezumat. Se pare ca aceasta boala isi are un inceput prin 1902, cand a fost identificata ca o dereglare grava a creierului, dar ca nu s-au dovedit cauzele aparitiei acesteia. Ceea ce se cunoaste este ca ADHD este legat de factori biologici ca desitatea si grosimea  diferitelor structuri ale creierului, si de modalitatea in care reactiile chimice se desfasoara. S-a constatat ca, la copiii cu ADHD, cortexul (partea care se ocupa de gandire si reactii) are dimensiuni mai mici decat normale. Dar cea mai importanta partea acestuia este lobul frontal (si aici ajungem la partea care distinge clar disfunctiile caracteristice ADHD) care se ocupa de: controlul reactiilor impulsive, socializare, ratiune si judecata. De unde s-a ajuns la concluzia ca multi copii cu ADHD au rabufniri necontrolate, o iau razna brusc si dintr-o data si, mai ales, au o judecata slaba asupra realitatii. Cercetarile s-au mai concentrat si pe tesutul nervos al diferitelor parti ale creierului, si in cazul acestei boli acesta ar fi mai mic sau mai subtire, ceea ce are ca efecte imediate: deficitul de atentie si reactiile necontrolate. In ceea ce priveste dopamina aceasta este defapt un buchet de neurotrasmitatori, iar in cazul ADHD, acestia sunt putini si nu reusesc sa transfere informatii catre si de la celulele nevoase, efect imediat asupra concentrarii si atentiei. Asa ca solutia este fabricarea unei pastile care sa mareasca nivelul dopaminei pentru o mai buna functionare a cortexului.

Solutia pastilei am dezvoltat-o in prima parte. Exista desigur si alte medicamente „salvatoare”, cum ar fi Carbamazepină şi Eglonyl (eficiente pentru hiperactivitate), Ritalin (prescris copiilor) si Adderall (prescris adultilor), ultimele doua nefiind nici macar autorizate pentru comercializare. Asa ca s-a ajuns la concluzia ca Strattera face „minuni”.

Hai sa asez pe „foaie” o clasificare a simptomelor. In acest sens am postat si filmul realizat de PIXAR…

Simptomele de neatenţie

• Adeseori ignoră detaliile; greşeşte din neglijenţă.

• Adeseori îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă.

• Adeseori pare să nu asculte atunci când cineva i se adresează direct.

• Adeseori nu respectă instrucţiunile; nu termină ceea ce a început.

• Adeseori are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile.

• Adeseori evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut.

• Adeseori pierde lucruri de care are nevoie.

• Adeseori este distras de zgomote exterioare.

• Adeseori este uituc în activităţile cotidiene.

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate

Hiperactivitatea

• Adeseori se agită sau se foieşte.

• Adeseori trebuie să se ridice de pe scaun.

• Adeseori aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui.

• Adeseori are dificultăţi în a se juca sau în a se angaja în activităţi în linişte.

• Adeseori este în mişcare, parcă ar fi animat de un motor.

• Adeseori vorbeşte excesiv.

Impulsivitatea

• Adeseori răspunde înainte ca întrebările să fie complete.

• Adeseori are dificultăţi în a-şi aştepta rândul.

• Adeseori întrerupe sau deranjează alte persoane.

Se pare ca sugestia acestor oameni de „bine” este ca tratamentul sa fie doar medicamentos pentru ca…doamne ajuta-ne!!!!….este singura solutie.

Daca vin sa dea verdictul astfel unor mame, prea ocupate sa aduca painea pe masa, va imaginati in ce hal am ajuns. Si, mai mult, ele sunt dezinteresate sa afle solutiile, care sunt gramada pe net. Unele nu sunt costisitoare, altele chiar sunt gratuite.

Pe net am gasit cel de-al treilea film…in care…

Sarina Grosswald, Ed.D., prezinta cateva concluzii la care a juns dupa ani de cercetari asupra ADHD. Sunt aduse in prim plan cateva interviuri luate catorva copii care sufera de acesta boala. S-au tratat prin meditatie transcedentala la Universitatea Maharashi.

Long story, short…ideea este ca aceasta doamna refuza sa creada ca medicamentatia este solutia, mai ales ca, asa cum am scris si data trecuta, efectele secundare sunt cu duiumul, mai multe de o sute de ori decat efectele pozitive. Asa ca se impune o masura mai blanda si anume, aceea a meditatiei. Nu inteleg cum ar putea sa ajute, sincer, dar probabil ca buddhistii stiau mai bine.

In ceea ce priveste recentele cercetari referitoare la cauzele aparitiei acestei boli, s-au purtat discutii cum ca fumatul si obiectele din plumb ar avea un mare rol. Daca inainte de sarcina ai continuat sa fumezi sau n-ai constientizat sarcina, pur si simplu, efectele nocive s-au transferat la copil. Alcoolul, drogurile şi alte substanţe neurotoxice, precum si anumite substante gasite in alimente, ca salicilati si conservanti, ar creste considerabil riscul de aparitie a bolii. Consumul excesiv de bauturi pe baza de cafeina, dar si factorul ereditar pot avea o influenta negativa asupra functiilor creierului.

Deci, trag un semnal de alarma inca o data!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Aceasta boala n-a fost cunoscuta si, implicit, recunoscuta, de nimeni pana de curand. Imi imaginez gradinite cu educatoare, care se confrunta cu aceasta boala, dar…atentie…pentru ca nu au avut alta alternativa…si pentru ca au avut suficient interes (emotional sau financiar) de a se implica, acesti copii s-au tratat, acesti copii suntem noi, cei de azi. Am studiat, am interactionat, ne-am casatorit si acum avem copiii nostri. Ce ma face sa cred ca astazi nu se poate proceda la fel? Lipsa cadrelor didactice cu experienta, cu nici un dram de compasiune, care gasesc o scuza pentru incompetenta lor si pentru dragostea de bani, care nu au nimic uman si nu se pot atasa de aceste fiinte dragalase, care au ceva bun de oferit, daca sunt iubite si intelese. Si se ajunge la haos. In gradinite, in scoli exista copii cu aceasta boala, nu atat de multi cum s-au numarat la punerea diagnosticului…pentru ca va spun sincer…chiar si doctorii sunt vinovati pentru ca nu sunt pregatiti suficienti si, mai ales, stimulati….si acesti copii sunt tratati mizerabil, parintii sunt pusi in situatia de a da explicatii celor de la Protectia Copilului, sunt in pozitia de a se apara de o gasca de incompetenti. Ajungi sa plangi pe la colturi pentru ca nu intelege propria familie ce haos s-a creat din cauza mediatizarii prost indrumata a medicamentelor miraculoase, dar care pot fi fatale….atentie ….FATALE. Si te arunci in bratele „progresului”…de ce? Ca sa castigi respectul celorlalti. Ca sa fii in rand cu lumea. Merita sa risti viata ta si a copilului tau pentru asta?????