Slalom printre cuvinte's Blog
pe internet legate de subiectul Geoana Vs. Basescu. Comentarii mai mult contra decat pro Basescu. Faza e ca astia scriu coerent si foarte literar, starnindu-mi admiratia, nu ca mine, care mi-s noua in bransa…si ma straduiesc prea tare, recunosc…dar le-as spune totusi o vorba de duh, pe care mi-a spus-o si mie tata, si tata a primit sfatul asta de la tatal lui, si tatal tatalui meu….bla bla bla…cand bufnita va canta pe casa ta, abia atunci sa-ti faci cosciug…
Pana atunci, numa’ bine…
Cautam deunazi, prin arhivele de filme de prin anii ’80 – ’90, chiar si dupa, cateva secvente, care mi-au marcat simtul vizual. Nu, nu, in sens pozitiv. Imi amintesc ca una din scene se petrecea undeva pe un bulevard, aflat pe o colina, marginit de copaci verzi, intr-un calm si o liniste de vis, care se intersecteaza armonios, cumva campul vizual o plaseaza in spate, cu o faleza; secventa se continua cu imaginea unei tinere, care urca scarile unei vile cu doua etaje, se indreapta spre apartamentul acesteia, simplu decorat, insa elegant si de bun gust, placut impresionabil oricarui ochi, parca sa zic ca avea o mica sera intr-un colt al camerei de zi. Posibil ca amintirile sa se suprapuna cu secvente din multitudinea de filme pe care le-am vazut si revazut de-a lungul vietii. Dar cam asta ar fi esentialul,respectiv visul, care m-a determinat sa concretizez, intr-un filmulet, aceste secvente. Obsesia realizarii acestui film m-a urmarit cativa ani buni. Nu stiu cand a inceput, nu stiu cand se va opri, dar ceva imi spune ca acela este locul pe care trebuie sa-l gasesc. Vibreaza in mine ideea ca aceea este zona mea de protectie. Am stiut dintotdeauna ca visurile, care ma obosesc atat de tare peste noapte, au un sens pe care, cu importanta data primelor impulsuri, ele pot sa-ti deschida calea spre raspunsurile pe care le astepti. Visurile pot sa reprezinte trairile intense ale unor dorinte, pe care le-am cunoscut alta data (deja-vu), sau avertismente subtile ale universului (conservarea naturala). Orice ar fi am refuzat intotdeauna sa cred ca ar reprezenta doar o simpla dorinta, transpusa, intr-o forma sau alta, fara o logica anume, in spatiul transcedental, cum imi place sa spun despre momentul visarii.
Tot incercand sa dau de aceste secvente, am retrait acele senzatii din copilarie, pe care le uitasem, de stare de bine, de multumire sufleteasca, cand stii ca nimic nu te atinge. Prefer filmele vechi decat pe cele de azi, pentru ca, actiunea, subiectul cat si personajele, erau atat de bine incadrate de peisajele de vis din diversele locatii. Ma refer la filmele care nu-si aveau actiunea in cadru fictiv, ci la cele care spun ceva despre viata, despre familie, cele al caror tablou nu se departa de realitatea cunoscuta si concretul subiectului.
Cate filme sunt de vazut si, pe care generatiile, ce vin, nu vor avea bucuria sa le cunoasca asa cum am facut-o noi…sa le inteleaga, sa le aprecieze valoarea. Vor aparea filme cu intelesuri clare, fara substanta, directe si cretine, doar pentru ca publicul le cere ca pe banda. Gustul placut care-ti incanta chiar si azi papilele, de catre aceste filme „vechi”, va fi inlocuit de altceva…sa zic un gust amar?? sa nu dramatizez totusi…dar nu sunt departe de adevar. Comediile parca-s thriller-e, iar filmele horror sunt comedii. Revedeam „The Money Pit” si radeam cu sughituri, fratilor. Si, cand mi-am revenit, am realizat ca nu am mai ras asa de cand …nici nu mai tin minte. M-am uitat la 48 de ore cu Eddie Murphy si Nick Nolte. Doamne, ce film…actiunea dementiala. Ce mai am? Aaa…Cei trei fugari (Three Fugitives), deci asta m-a lasat in lacrimi si cu gura stramba de ras. Astea erau filme… caterinca, tata. Nu lesinaturile astea din zilele contemporane!!!! Dar, m-am decis, apropos de comedii, sa mai dau o sansa filmelor romanesti. Astept cu nerabdare Amintirile din epoca de aur. Mungiu, mama, te-ai facut cu un fan daca ma faci sa lesin de ras. Dar, daca ma faci sa si plang dupa vremea aia, esti si mai iubit.
Iata aici o lista cu ce am reusit sa adun in arhiva de filme vechi:
Anyway, sanatate celor care s-au preocupat sa dea valoare artei cinematografiei…iar celor, care nu mai sunt printre noi, sa le fie tarana usoara si …multumim ca nu ne-ati lasat sa uitam ce-a fost frumoas odata… Continuă lectura „Dorinte…”
As fi vrut, din toata inima, sa nu vorbesc despre politica in acest blog insa ma indeamna nebunia alegerilor care tocmai s-a pornit intr-un iures de film de groaza.
Multa lume se simte frustrata si pe buna dreptate. Basescu n-a adus nimic nou si, mai mult, ne-a jucat pe degete, in timp ce aghiotantii lui au inflorit financiar, inclusiv acesta.
Nedreptati s-au facut si, sunt convinsa, ca ambii candidati sunt la fel de vinovati de rezultatul alegerilor. Cei care striga mai tare sunt cei infranti, ca este si normal, adica Geoana si compania. Basescu ar fi facut la fel, orice ar zice oricine apare la televizor sa apere interesele acestuia. Insa cei mai vinovati s-au dovedit insa, ca si in ultimii ani, a fi potentialii alegatori. Au simtit ca deciziile din trecut au fost atat de proaste incat azi s-au hotarat sa chiuleasca de la vot. Rezultatul nu este si nu va fi cel real atata timp cat votul este reprezentat de jumatate din populatie, respectiv cativa mai harnici sau mai bine determinati. Nu spun ca-i blamez pe cei care au lipsit, din contra, ii incurajez sa faca la fel si in urmatorii ani de alegeri. De ce? Pentru ca, oricine ar iesi Presedinte, vom primi acelasi tratament. Schimbarile vor fi pe alocuri, adica in zonele mai putin esentiale, sesizabile doar ochiului critic. Va fi aceeasi Marie cu alta palarie. Pai cum altfel?!! Aveti impresia ca „ne puneam pe treaba”, cum a zis Geoana? Ce vorbesti?!!Adica, vrea sa-mi spuna el mie ca, cu foamea-n glanda, se gandea tot la binele nostru?!!!Hai sa fim seriosi!!!Si pana la urma intrebarea este: cat de periculos e Basescu? Si pe cele cateva specii pe cale de disparitie din ograda lui, cat credeti ca o sa le mai poate hrani din hambarul public?Aaa…si mi-am adus aminte…ca tot se opun negocierilor cu Basescu…normal ca trebuie sa se lase mai greu…Ce v-ati fi asteptat? sa zica da?!!vorba cantecului…nu ceda din prima seara…Asa ca ma astept ca, peste 3 luni, ca cam asa rabda si baietii la fete, sa faca aliante, sa se tina de maini, sa se pupe si …cu Dzeu inainte…pentru noi…ca ei au toate talismanele norocoase, pe care noi le-am pierdut in invalmaseala asta, numita viata…
Va spun cat de sincer posibil…NU m-am dus sa votez pentru ca n-am avut ce sa aleg. Dar daca ar fi trebuit musai sa aleg as fi ales raul cel mai mic. Cine? Ganditi-va voi! Voi ati ales.
Insa timpul de votare l-am petrecut la maxim cu familia. De ce? Pentru ca nu stii niciodata ce va fi maine. Azi e important. Si e bine pentru tine sa fii alaturi de familie, sa te simti in largul tau, sa te bucuri de fiecare minut, sa uiti de griji si sa nu te gandesti la ziua de maine pentru ca ai destul timp ca maine sa te gandesti la ziua de poimaine…
Alexandrescu Daniela 