Risen, joc cu mare priza…

De plictiseala, de relaxare, din orice motiv vrei tu sa numesti procesul, care precede nebunia atractiei catre jocurile de orice fel de pe calculator sau consola, m-am adancit intr-o calatorie, interesanta si plina de mister la inceput, dintr-un Adventure, numit simplu Risen. Denumirea se trage probabil de la ideea jocului, care insinueaza  „rasaritul” sau aparititia de niciunde a unei noi lumi, marcata de o aparenta fizica deosebita. Par periculosi si extrem de avansati la nivel de orice. Insa problema sta la personajul pe care il manevrez cu atata gratie. El are nevoie de „up-grade”-uri la greu, tata.

Am inceput, ca orice om normal la cap, sa joc „curat”, adica, cum s-ar zice, fara sa trisez. Am cercetat locurile, am indeplinit sarcinile, caci pe unde ma duceam sau pe cine intalneam, ma impovaram cu cate un „comision” de rezolvat, si asta pentru ca, fiecare gest de „prietenie”, era compensat, iar compensatiile insemnau un „level-up”, am cules toate plantele pe care le-am gasit pe carararile insulei, am ucis animalutele alea „dragalase”, am capatat experienta, am marit puterea la bicepsi, am dat si de ceva talente ascunse in ale alchemiei, insa nu de ajuns, si, dupa lungi eforturi, am ramas blocata la o salvare automata, intr-un spatiu stramt, de unde nu mai puteam sa ma intorc nicicum. N-am precizat ca indelunga mea escaladare de situatii a fost salvata si autosalvata intr-un singur fisier pentru ca n-am sesizat cum as putea sa fac o alta salvare a jocului. Pretty stupid, ha!!!! Faza e ca mi-s blonda uneori iar posibilitatea efectuarii de salvari multiple nu seamana cu nimic cunoscut. Este chestie de atentie.

Si chiar eram pe punctulde a-I pomeni extrem de verbal pe cei de la Piranha cand am incetat sa mai lucrez „curat” si m-am aruncat intr-un cheat de mi-a terminat toate quest-urile. Probabil, pentru cei care au jucat Risen, nu este un mister ce am facut ca sa obtin asa tratament.

Asa ca am luat-o de la capat, dupa o pauza de „The Black Mirror”, de 3 sau 4 zile, nu mai mult. Cik eram mai inteleapta. Am reusit sa ma aliez gastii din „mlastina” si da-I joaca pe profil de „god”, ca altfel n-aveam nici o sansa sa dau bice la nemuriciul asta de joc. Dar iata-ma iar in incurcatura. Si ce incurcatura!!! Sa dea naiba daca nu-mi vine sa trec cu trenul peste ecran…As da cateva sfaturi amatorilor de Risen dar nici nu stiu cu ce sa incep. E mult de comentat si prea putina „hartie”. Nici nu m-a mirat, cand am cautat pe net, ca n-am gasit un walkthrough complet. Si ala, care era, avea ceva probleme de „forward”. Asa ca sunt in situatia de a ma da batuta.

N-am avut niciodata dorinta de a ma juca cu acele „cheat-uri”, care-ti dau posibilitatea de a depasi niste etape normale ale jocului. La Risen le depaseti de-a binelea. Adica te trezesti ca n-ai terminat vreo etapa si asta e, mai departe, o mare consecinta la deciziile de continuare a jocului. Se schimba toata schema dintr-un singur click. Waw. E traznet jocul!!! Si totusi cum naiba trec de nivelul asta? Sunt, se pare la capitolul 3 si ar trebui sa ma transform in Titan ca sa subjug un alt Titan. Problema este ca doar Zeii ma pot ajuta dar nu ma mai indruma nimeni cum si ce sa fac. Nea Caisa ala, sef al Inchizitiei, Mendoza ii zice, pare-se  ca se incuie in incaperea in care a fost incatusat Titanul. Si eu trebuie sa ajung acolo sa il salvez si pe nea Caisa, si pe restul. Adica nu doar insula pe care am schema de joc. Dar cum naiba ajung acolo? Cum devin Titan? Ca armura o am…p-aia a lui Ursegor, un alt Titan, care sta cu mainile in san, la propriu, si-mi ma tot intreba daca nu am si altceva de facut…

Orice ar fi trebuie sa vii inarmat cu o serie de virtuti, printre care, cea mai importanta, ar fi rabdarea. Sa alergi ca nebunu’ de colo-colo, sa vorbesti cu toti pe care-I stii. Si sa ii tragi in tzeapa pe cei care se opun tie. Vai si chiar tre sa fii atent sa nu furi nimic cand se uita la tine ca ai pus-o, ca sa zic asa. Iti dau aia cate o mama de bataie de nu-ti mai arde de nimic. Si, ca sa vezi, te trezesti ca nu mai poti sa continui pentru ca nu mai vor sa-ti vorbeasca deoarece i-ai calcat rau pe bataturi. Dar…”exista o explicatie, Costele!!!”. Defapt o solutie… acel Joke Scroll, care vrajeste pe nenea, sau pe tanti si, dupa ce se amuza o vreme de nu’s ce banc am spus, pare-se ca revine la sentimente mai bune. Dar nu merge intotdeauna. Unii sunt mai incapatanati sau chiar nu au nimic sa spuna. Cine stie?!!!

Poate ca o sa-mi fac timp sa descriu zapaceala din jocul asta dar dupa ce il voi termina. Daca il voi termina vre-odata.

In orice caz, vai de copiii aia care n-au altceva de facut decat sa isi prinda urechile in misterele acestei insule. Viata sociala …bye, bye.

Nu-mi ramane de zis decat ca sunt epuizata. Aaa, este posibil ca viata de mama si de casnica sa ma fi epuizat atat de tare incat sa imi scape multe la jocul asta sau oricare altul. In orice caz nu trebuie sa uitam ca aceste jocuri sunt pentru pura relaxare nu exagerare.