Fără categorie

Oare am uitat sa iubim?

alexandrescudaniela

Intr-o dimineata stateam la o ceasca de ceai cu mireasma de fructe exotice si savuram cu placere micile giumbuslucuri dragalase ale sufletelului meu, Stefanut. In surdina se auzeau stirile zilei. Deodata gandurile mi-au fost tulburate de o stire. Am dat sonorul mai tare. Un anume Leonard Lauder, de care auzeam prima data, afirma ca Romania este singura tara din lume care are o importanta deosebita pentru viitor. Daca reporterul n-ar fi continuat sa imi dea detalii despre acest om as fi inchis televizorul. Nu pentru ca imi trezea suspiciuni varsta pe care chipul si vorba i-o tradau acestui om, nu pentru ca aceasta afirmatie, cam deplasata, vine intr-un moment in care totul se destrama in jurul nostru, ci, pentru ca viata m-a invatat ca nimic nu este intamplator.

Am citit, nu demult, cateva articole interesante despre profetiile lui Sundar Singh (http://ro.j-lorber.com/profetii/Sundar/sundar.html), care descriu, in mare detaliu, ideea conform careia Romania se va afla printre tarile ferite de un mare dezastru si, mai mult, aceasta va insufleti si gazdui centrul spiritualitatii.

Daca faci urechile palnie vei auzi, din diverse directii, cum ca sfarsitul pare sa vina intr-un mod brutal si fatalist. Ba un meteorit, ba o bomba chimica, nucleara, ba vine pur si simplu. Putini insa au reflectat asupra acest “dezastru” ca fiind o desfasurare, pe termen lung, de evenimente triste si dureroase, reflexie a frustrarilor si ignorantei noastre, o cutie a Pandorei, din care toate nenorocirile prind viata incetul cu incetul.

Iata o idee…istoria care se repeta. Si mai interesant, daca as da curs imaginatiei, as crede, cu si mai multa tarie, ca exista un ciclu repetitiv de intamplari, care se precipita spre haos si autodistrugere, dar care lasa in urma samanta ce va da nastere unei noi vieti. Aceasta viata va evolua si va construi pana la momentul la care ….iar se va lua totul de la capat. Defapt, daca putem presupune ca exista un Dumnezeu, o entitate superioara, care ne monitorizeaza in permanenta, putem presupune si faptul ca acest ciclu este un proces gandit logic de acesta. Fiecare perioada a timpului a fost marcata de un ascendent, apoi de un descendent, si aproape imediat, de disparitie sau extinctie. Nimic din ce facem nu este chiar liber-arbitru. Activitatile sau gandurile ne sunt dirijate total sau partial de aceasta forta. Daca inventam becul, electricitatea, calculatorul, masina timpului, nu se intampla decat daca ne este permis. Poezia, muzica, dansul din noi ne sunt daruite inca dinainte sa ne nastem pentru ca trebuie sa le exploatam in a vindeca sufletele ranite. Matematica, fizica chimia ne-au fost date pentru a ne dezvolta de la nevoile primare la, ceea ce numim azi, hi-tech. Cand simtim ca avem o sclipire de geniu este defapt un bilet de trecere catre o etapa superioara, pe care il avem doar pentru ca, acea Fiinta Inteligenta, ni l-a daruit. Deci ni s-a permis sa mergem o treapta mai sus. De ce nu putem sa ne folosim capacitatea creierului mai mult de 10%? Pentru ca nu avem dezvoltat simtul „binelui”. Va amintiti de Nobel? A inventat dinamita intr-un alt scop decat cel pentru care a fost utilizat ulterior. Si a facut bine? El a realizat totusi ce greseala a facut dar prea tarziu. Stim noi sa discernem inca? Consider ca nici materializarea acestui Dumnezeu nu ar fi un lucru benefic. Ar aduce si mai multa dezorientare si anarhie. Atata timp cat trebuie sa stim sa credem ca El exista, „fara sa cercetam”, se presupune ca ne va fi bine. Este posibil sa fie doar autosugestia care ne dirijeaza hotararile sau credinta dar, daca n-ar fi atatia preoti, slujitori ai Domnului, care, dintr-o iubire de biserica si tot ce reprezinta aceasta, n-ar fi reusit sa descifreze sau sa vada in viitor, as fi jurat ca exista liber-arbitru si, mai ales, autosugestie in tot ceea ce facem. E scris de mult timp sa venim pe lume cu un destin. Fie ca murim tineri, fie ca murim de batranete sau intr-un mod stupid sau eroic, fie ca aducem bucurie oamenilor, fie ca ii intristam, este scris undeva. Se urmeaza doar un traseu definit in linii mari. Poti sa zici ca exista liber-arbitru, dar in lucruri, poate, marunte, sau, mai exact, cele care nu iti deviaza linia vietii. Si, orice ai face, tot la acelasi punct vei ajunge, acel punct care stabileste cine esti si ce rol ai mai departe. Am vrut sa cred ca exista extraterestri si chiar parea o idee indrazneata. Nu mai pot sa spun azi ca asa ceva se poate sa existe. Ei sunt doar o nascocire a unui nebun, care si-a dorit ca lumea sa creada in altceva decat Dzeu, ceva care se materializeaza si, mai tare decat atat, ca este o entitate mult mai evoluata si mai inteligenta decat noi. De ce nu una inferioara? Pentru ca, ar explica marii savanti, n-ar fi putut sa ne viziteze planeta decat daca ar fi avut craniul capului diproportionat fata de trunchiul corpului si ar fi avut sangele verde, in mare, daca n-ar fi mai inteligente decat noi. De unde vin aceste idei? Tot acest Dumnezeu a permis. Pentru a ne face sa credem si mai tare ca El exista. Illuminati, ca tot am vazut niste filmulete interesante, care circula de colo colo pe internet, exista, nu pentru ca si-a bagat ala deocheat coada, ci tot pentru ca li s-a permis. Acesti Illuminati, daca intr-adevar exista, vor da tonul la ceea ce s-a tot scris in Noul Testament si ce-a prezis chiar Nostradamus. Mai mult ca sigur trebuia sa fie cineva care lasa farfuriile murdare in bucatarie. Si, daca nu sunt ei, vor fi altii. Insa, cu atata putere ce s-au adunat, ei vor reusi sa duca planul mai departe. Sunt si ei, ca si noi pentru ei, niste marionete.

Leonard Lauder sigur nu a facut acest drum doar pentru ca, acele cateva calcule geografice, economice si, probabil, politice, l-au manat aici. A ales Romania in pofida tuturor si asta va atarna talerul balantei in favoarea noastra. Pentru ca, s-ar povesti prin targ, acest personaj are un cuvant greu de spus in multe comunitati. Deci, s-ar zice, nu ne-a imbratisat oricine. Sa fie doar o intamplare? Desigur ca nu. Daca destinul ne este scris atunci acest domn are un rol semnificativ in revenirea noastra pe marea scena a lumii.

Dar de ce Romania? Sundar Singh a descris atat de insufletitor natia noastra incat nu ramane decat sa trag linie si sa spun ca noi, dintre toate rasele, nu am uitat si nu vom uita sa iubim. Cineva cunoscut, pe blogul personal, scria despre iubirea pentru ceea ce facem, pentru ceea ce ne defineste ca oameni. Si-ar fi ales, intr-un moment al vietii, sa ridice constructii, desi el deja isi dadea sufletul pe portativ (si chiar o face bine). Fiecare dintre noi am fost inzestrati cu un talent, ni s-a incredintat o misiune sufleteasca, spirituala sau materiala, fiecare dintre noi am fost predestinati sa transmitem iubirea sau sa o simtim in ceea ce stim, de dinainte sa ne nastem, sa facem cel mai bine. Asa ca, draga artist, incanta-ne, ca si pana acum, cu vocea si poezia cu care ai fost insufletit. Acolo este puterea ta.

Si, cum se jucau aceste ganduri cu mintea mea, mi-am amintit de Bucuresti. Bineinteles in acelasi context. Si m-am intrebat: este oare posibil ca un oras asa de gri, cum este capitala, sa prinda culoare? Cu o floare insa nu se face primavara. Si cum gandesc eu, multi, ca mine, judeca. De ce as ridica un deget cand gestul meu nu ar misca macar o frunza? De ce sa ajung sa fiu zdrobit de aceasta gigantica masina a nesimtirii? As scoate sabia eroic, asemeni lui Don Quijote, si-as spinteca iluzii pentru a salva tot o iluzie.

Poate totusi va razbi, asemeni primilor ghiocei, care se agita, printre oglinzile de gheata, ce iarna le-a lasat, sa iasa afara la lumina.

Dar, daca privesti de-aproape, vei jura ca doua lumi total diferite si-au strans armatele si au pornit intr-o ultima batalie, dand nastere acestui haos, in care sufletele noastre par sa piarda teren.

Ce asculti mereu la televizor? O stire despre un accident grav petrecut pe o autostrada, o alta despre o sinucidere, apoi un viol, inca un incest si iar un accident, si tot asa. Insa, din cand in cand, aud o soapta care imi suna a ceva diferit de ceea ce m-am obisnuit.

Doi arhitecti „au propus un traseu alternativ, pentru pietoni si biciclisti, care sa lege toate locurile frumoase din oras. Pentru asta sunt dispusi sa lupte cu sistemul”. Proiectul lor are si un nume: TUB – Transcentral Urban Bucuresti. Eu as propune o alta denumire pentru acest proiect: „stairs to heaven” sau „scari catre cer”. Pentru ca tot ce se face frumos din urat as zice ca te trimite mai aproape de raiul pe care il visam cu totii.

Copii extraordinari, care studiaza artele frumoase de mici, profesori, care iubesc sincer ceea ce au invatat sa faca, asistente medicale, care s-au ridicat in picioare sa vorbeasca despre mizeria din sistemul medical, oameni simpli, care ajuta la ridicarea unei case sau a unei scoli, toate astea arata ca mai exista inca ceva uman…

Oameni, care s-au saturat sa fie calcati in picioare de sistem, bolnav de atata vreme, s-au decis sa nu le mai fie teama. Vor sa zguduie pamantul de sub picioarele celor care au uitat sa le pese sau sa sa schimbe mentalitatea si unghiul de vizibilitate catre viitor.

Dintre toate darurile, pe care le-am primit de la zei, doar speranta a ramas sa ne aline durerea si sa ne mangaie ranile. Asa ca hai sa nu uitam totusi sa iubim, sa nu ne pierdem in furtuna, si daca o facem, sa incercam, orice ar fi, sa ne gasim drumul spre casa, pentru ca cei din urma vor fi cei dintai.

Publicat de alexandrescudaniela

56 de gânduri despre „Oare am uitat sa iubim?”

  1. Pingback: Dalai Lama in Romania? « Alexandrescudaniela's Blog

  2. Extraordinar articol! Nici nu mai ai ce comenta! Iti impartasesc ideile in totalitate! Daca toti am gandi asa….cu siguranta lucrurile s-ar misca mairepede in bine. Eu nu cred ca va fi nici un dezastru provocat de om, iar daca acesta va veni va fi extern Terei (meteorit sau altceva..) si imi sustin ideea tocmai prin prima ta propozitie…..stateai cu sufletul tau! Copii ne determina sa facem ceva pentru a le fi lor bine, asta fiind in proportie covarsitoare telul fiecarui parinte! Chiar si cei ce conduc aceasta lume…au copii! Machiavelismul se manifessta prea tare si astfel atentia ne este mereu distrasa.
    Daniela….daca prietenul acela al tau de care pomeneai ca a lasat arta pentru constructii dar din lipsa banilor (banul le dramuiste si oranduieste pe toate), asa as putea zice ca ti-ai gressit vocatia!
    Felicitari! Un weekend fericit si linistit iti doresc tie si celor dragi sufletului tau!

    Răspunde

  3. Aici ai intrat pe terenul meu adica paranormalul.D Romania va fi centrul lumii.Iti spun un lucru ,Urciana se va rupe in doua.Urmareste viitorul acestei tari de dupa alegerile de saptamana viitoare

    Răspunde

    1. In primul rand nu stiu daca ati primit post-it-ul meu. Daca nu.. este pt ca nu cunosc misterele acestui site (toateblogurile.ro). Dar ma voi dumiri. 🙂 Doream sa va multumesc ca ma urmariti. V-am adaugat si eu la blogroll. Aveti articole f bune, si ma bucur ca cineva isi mai aminteste si de artistii adevarati sau de evenimentele de reala importanta.
      Cat despte Romania chiar am convingerea ca va exista un loc special si pentru ea.
      Dar istoria Ucrainei nu m-am gandit sa rasfoiesc. o sa urmaresc.

      Răspunde

    1. Imi plac articole dstra. Daca nu mi-ar fi placut mi-as fi rezervat dreptul sa va evit. :)) Nu adaug pe cineva doar pentru ca facem un schimb de link-uri, ci pentru ca are ceva deosebit acolo care mi-a atras atentia. Altfel nu ma hazardez sa adaug. Si eu va multumesc.

      Răspunde

    1. Oo. multi inainte. Eram derutata sincer. Dar acum s-a rezolvat misterul.:)
      Deci revenind la subiectul revolutiei din ’89 am cautat cateva raspunsuri la multe intrebari legate de acea miscare de forte. Am ajuns la cateva concluzii dar am sa le postez pe blog. Cumva am inceput acest demers ceva timp in urma dar nu i-am dat drumul articolului. Mai am de reparat pe ici pe colo. 🙂 Si am sa argumentez despre rolul acestor „etnii” si rolul romanilor.

      Răspunde

  9. dvs ati urmarit povestea, eu si ceilalti (isabela, zinca, etc) am luptat ca sa incercam sa facem oamenii sa doneze pt cosmina … in fond eu sunt nascut in acelasi oras cu ea … dumnezeu sa o ierte

    Răspunde

    1. Poate ca ar trebui sa ma ciufuliti, chiar merit pentru ca n-am fost alaturi de acest copil. Am vazut povestea si m-am intristat asa de tare ca am dat pe alt post de fiecare data. Am cautat totusi sa vad daca pot sa dau un SMS, pentru ca era o modalitate mai simpla si n-am gasit. Prefer sa caut un mod de a ajuta care sa-mi fie la indemana, dar sa nu privesc tristetea din ochii lor. Stiu ce inseamna sa-ti moara un prieten apropiat. Si stiu ce inseamna sa fii mama. Tocmai de aceea am donat cat am putut si ce am avut. Nu am putut sa cuprind toate cazurile dar cele care mi-au sarit in ochi si mi-au dat ocazia de care pomeneam, n-am ezitat un moment.
      Imi pare rau sincer pentru ca m-am agatat de un motiv, poate, ridicol (SMS-ul) si n-am fost acolo sa ajut. Dar ma bucur ca a avut langa ea astfel de prieteni. Ma bucur ca si-a indeplinit cateva dorinte…

      Răspunde

      1. scuze ca raspund cu intarziere, dar nu erati obligata – nici macar moral, civic – sa ajutati in niciun fel, asta era treaba statului sa oefere solutii in afara sau in tara, din moment ce suntem platitori de impozite. asta este, nici noi nu erati obligati dar am incercat si datorita isabelei aproape ca am reusit, sa mai afi avut cateva zile, azi ea ne zambea

      2. Buna Bogdan, am facut tot ce am putut ca sa ajutam. Intotdeauna voi incerca. Nu stii niciodata de unde sare iepurele.
        Si te rog nu ma lua cu Dstra ca nu sunt asa batrana. 🙂

    1. Corect, bine zis. Din fericire totusi exista oameni care se implica si datorita lor lumea se schimba in bine. Noi, cei care privim, reusim sa dam o mana de ajutor, uneori prea tarziu pentru unii, si la timp, pentru altii. Insa ne implicam prea putin. Eu ma condamn ca n-am facut mai mult. Mi-am propus sa fiu mai constienta ca intr-o zi pot sa fiu chiar eu care cer ajutor.
      Sa ne ajute Dumnezeu (desi uneori cred ca ne-a parasit) sa nu trecem prin suferinta acestor suflete.

      Răspunde

  12. In ianuarie 2009 cineva m-a rugat frumos sa ii fac rost de niste nedicamente si sa-i fac arborele genealogic pe calculator.Tata a umblat dupa medicamente iar eu i-am facut arborele genealogic.Acum nu avea cine sa vina dupa ele .Noroc ca o colega de servici de a lu nepoata-sa ma cunostea pe mine si s-a oferit.Dupa vreo cateva saptamani ma suna sa ma acuze pe mine ca i-as fi trimis amenintari cu moartea lu nepoata-sa pe mess.Nu aveam cum fiindca nu-i stiu id-ul.Prin toamna suna la fel ca sa ceara ajutorul ca a fost data afara din casa.Fiind persoana in varsta m-am interesat daca poate sa intre la azil.La biroul unde -am dus era cineva din conducera judetului care s-a oferit sa ma ajute.Sun sa-i spun ca am rezolvat si ca o sa mearga la azil si imi spune ca s-au impacat.Era sa intru in pamant de rusine.Eu mi-am pus obrazul degeaba

    Răspunde

    1. Cunosc senzatia asta foarte bine. Nu ma mir deloc. Mi-am luat-o in freza odata cand trebuia sa-mi iau un post in primire (mai erau niste posturi pe langa acesta al meu) si mi-am pus obrazul pentru cineva, care n-a avut bunul simt sa-mi spuna ca asteapta raspuns la altul (care a venit intre timp). Ea a plecat la postul ei, eu am ramas cu buza umflata pentru ca nu m-a mai bagat nici pe mine in schema. Facerea de bine…
      Apropos de Dzeu care ne uita. Cateodata ne-o facem asa rau singuri ca traim cu impresia ca El e de vina…dar…:))

      Răspunde

      1. Rectificare:
        Ea a plecat la postul ei, eu am ramas cu buza umflata pentru ca nu m-a mai bagat, acela cu care discutasem pentru ambele posturi, nici pe mine in schema. Facerea de bine…
        Apropos de Dzeu care ne uita. Cateodata ne-o facem asa rau singuri ca traim cu impresia ca El e de vina…dar…:))

    1. Ca sa fiu in ton cu comentariul tau pot sa zic ca nu este vina ta ci a mea si…doar a mea.
      In viata nu exista alb sau negru. Exista alb si negru, iar pe alocuri gri.
      Totusi postarea este despre…si te las sa mai rasfoiesti…poate ceva ceva vei reusi sa descifrezi din aceste hieroglife ale gandirii mele. O logica tot este, zic eu, nu ca sa ma laud! 😉
      Multumesc pentru vizita. Te mai astept. 🙂

      Răspunde

    1. daca data trecuta am trecut sa te premiez, de data asta am venit sa te comentez 🙂
      Ştii ce mi-a placut cel mai tare în articol? banuiesc că stii” Eu as propune o alta denumire pentru acest proiect: “stairs to heaven” sau “scari catre cer””. Cu asta m-ai dat gata 🙂 Acuma trecând la restul aspectelor, vin io cu o propunere, si anume „ETICA”. Oamenii trebuiesc supuşi seminariilor de etica şi morală încă de când sunt mici, astfel, nu am mai întâlni scenarii în care un om s-ar întreba” ce rost are să fac eu ceva, din moment ce ştiu că cu o floare nu se face primăvară?”
      Uite, ăsta e unul dintre aspectele care mi-au dat batai de cap şi la propriu şi la figurat la un curs de filosofia dreptului” fiindcă profu ne-a zis(lex injusta non est lex[o lege injustă nu e lege], aşadar soldaţii care au ucis oameni(fiindca aşa au primit ordine, bine pe vremea nazismului). Din pespectiva lui, şi a celor de la nuremberg, soldaţii sunt vinovaţi, fiindca poseda raţiune, si ar fi trebuit sa stie că un ordin injust nu se executa). Ştii ce zic io? Mulţi viteji se arată dupa război, fiindca cu o floare nu se face primavară(deci cu un soldat care refuză să ucidă, nu se sting problemele, fiindca el probabil ar fi ucis, la fel şi cei pe care trebuia să-i ucidă, de aici rezultând mai mult rău decât bine) D’aia, in cazul în care s-ar face multă etica şi morală, nimeni n-ar mai zice: cu o floare nu se face primavară, fiindcă fiecare ar fi preocupat să planteze câte o floare(la fel si cu soldatii, dacă doar unuia i se pare injust ceea ce se intampla e degeaba, daca tuturor li se pare înjust, deja vorbim de o schimbare 🙂

      Răspunde

      1. Deci, daca mi-ai dat premiu acu tre sa ma ridic la inaltinea acestuia. Chiar si cand sunt criticata! 🙂
        Ma bucur ca ai abordat asa problema. Sigur ca acei sapte ani de-acasa nu sunt de ajuns ca sa ne educam. Este chiar imperativ sa ne instruim etic pentru a nu mai simti ca suntem singurii care vrem sa aducem primavara inapoi. Vorba vine.
        Exemplul tau este binevenit pentru a rezolva o mica problema din toate cele cate sunt. Si, corect, daca doar un soldat ar fi fost impotriva, ceea ce nu ma indoiesc ca s-a si intamplat, sigur nu avea ce sa faca de unul singur.
        Mi-am amintit de o treaba din liceu. Am avut toti initiativa sa plecam de la o ora, nu mai tin minte care, si ne-am decis sa plecam toti. Insa, vreo doi dintre colegii nostri, au refuzat. Am insistat, pana la urma s-au decis sa faca la fel. Ideea era ca niciunul sa nu primeasca absente, atata timp cat lipseau toti. Era o lege a profului respectiv cum ca el nu pune absente daca e goala clasa. Dar daca are 1 sau 2 elevi face ora si cu aia, bineinteles in detrimentul celor care au avut neobrazarea sa lipseasca. Desigur ca, la intoarcere, am aflat ca avem absente toti…in afara de doi. Si ce ne-am ofticat pe caposii aia. A urmat iar o lectie de etica, in care profu, foarte satisfacut, ne explica ce si cum, pe langa faptul ca era sa scapam ca prin urechile acului, noroc cu cei doi colegi constiinciosi. Ma rog, era un exemplu negativ, dar ideea era ca e necesar sa fim toti implicati ca iasa bine. Nici jumate din ei, dar nici 90%, ci toti.
        Nici pentru noi, adultii, nu e tarziu sa incercam asa ceva. 😉

        Uite ca ai dat o idee de afacere…pentru cine se incumeta. Daca nu s-a pus in aplicare yet.:P

  23. * aşadar soldaţii care au ucis oameni(fiindca aşa au primit ordine, bine pe vremea nazismului), din pespectiva lui, şi a celor de la nuremberg, sunt vinovaţi (fiindca poseda raţiune, si ar fi trebuit sa stie că un ordin injust nu se executa)

    Răspunde

    1. Am vazut abia acum filmele de pe site. Super idee. Ma uitam si ma gandeam unde pana mea erau lectiile astea cand aveam nevoie la banca? Treaba e ca, la noi, in institutiile astea mari, nu se iau in considerare aceste probleme. Si, mai mult pentru ca se merge pe ideea ca esti grownup trebuie sa te descurci singur. Apoi sefii au prea multe responsabilitati si nu dedica timp diverselor dispute din firma, in special problemelor de etica. Desigur ca, neavand timp si nici surse sigure, ajung sa plece urechea la barfe. Este o mizerie greu de descris. Barfa este apanajul oamenilor de sus. Apoi bunul simt al celor nedreptatiti este confundata cu prostia asa ca adesea acestia se trezesc in divesrse discutii nepotrivite si neadecvate mediului profesional. De aici poti sa-ti imaginezi cam unde se poate ajunge, la ce nivel de jos posibil. Discrepantele referitoare la capacitatile profesionale ale celor de sus atrag dupa ele si aceasta dorinta de a da in cap celui mai slab pentru a iesi in fata. Din pacate.
      Long story, short lectiile astea par expensive pentru orice firma dar ar aduce un castig enorm, si nu ma refer doar la calitatea oamenilor, ci si la cea profesionala.

      Răspunde

  27. Profetiile lui Sundar Singh?! Eu am cunoscut o persoana care a tampit din cauza lor!
    Am cunoscut si o persoana care a tampit din cauza Bibliei – se credea Iisus Hristos, purta parul lung, nu se mai spala etc.
    Bine, bolile psihice se declanseaza pe un fond preexistent si faptul ca unul a citit Biblia si a tampit nu demonstreaza nimic, la fel si in cazul profetiilor lui Sundar Singh. Totusi, o anumita prudenta e necesara!

    Răspunde

  28. I take my hat off.
    Si nu mai spune ca o sa ne revenim, o sa facem, o sa schimbam. Eu schimb deja, si multi au inceput. Hai in pas cu ei si sa vezi cum mai multe degete pot sa miste nu doar o frunzo ci chiar copaci intregi.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s